Linkuri accesibilitate

Transnistria. Revelion 2021: „În acest an am sărbătorit singuri acasă”


Crăciun auster în Tighina

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și vă prezint astăzi, de la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.

Transnistria. Revelion 2021: În acest an am sărbătorit singuri acasă
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

Din sumarul ediţiei:

Cum au sărbătorit locuitorii regiunii transnistrene Crăciunul și Revelionul în acest an, când problemele legate de pandemie au fost dublate de interdicția de a părăsi regiunea, impusă de administrația de la Tiraspol. Reacții internaționale la asaltul asupra Capitoliului al adepților președintelui american Donald Trump și de ce se supără Rusia, atunci când i se reamintește despre angajamentul pe care și l-a asumat de a-și retrage militarii și munițiile de pe teritoriul Republicii Moldova?

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

În regiunea transnistreană s-a scumpit pâinea, a doua oară timp de o lună. Administrația de la Tiraspol a evitat să crească prețurile înainte de alegerile legislative care au avut loc în regiune pe 29 noiembrie, în schimb imediat după scrutin prețul pâinii s-a ridicat cu 16-20 la sută. Imediat după Revelion cele mai solicitate tipuri de pâine produse de combinatul de panificație de la Tiraspol, care practic asigură consumul întregii regiuni, s-au scumpit din nou, cu între 5 și 15 la sută. Și de această dată, la fel ca și după alegeri, scumpirile nu au fost anunțate din timp. Administrația de la Tiraspol explică scumpirea pâinii prin recolta de grâu scăzută din cauza secetei, care a constituit doar sfert din cantitățile recoltate anii trecuți.

Marți, pe 12 ianuarie, are loc prima vizită externă a noii președinte a Republicii Moldova, Maia Sandu. Vizita va avea loc la Kiev, unde Maia Sandu se va întâlni cu președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, prim-ministrul Denis Shmygal, și cu președintele Parlamentului ucrainean, Dmytro Razumkov. În ultimele zile ale anului trecut, la scurt timp după depunerea jurământului, Maia Sandu a fost în premieră gazda unui șef de stat străin, primindu-l la Chișinău pe președintele României, Klaus Iohannis.

Ajutor din România pentru R. Moldova, 6 ianuarie 2021
Ajutor din România pentru R. Moldova, 6 ianuarie 2021

România a donat materiale sanitare de peste 30 de mii de euro Spitalului Clinic Militar al Ministerului Apărării din Republica Moldova pentru combaterea pandemiei de COVID-19. La o ceremonie ținută miercuri ambasadorul român Daniel Ioniță a repetat că România va furniza Republicii Moldova circa 200 de mii de doze de vaccin anti-COVID și va trimite la Chișinău, în curând, o echipă de experți care să ajute la pregătirea strategiei de vaccinare.

Un grup de 13 miniștri de externe din Uniunea Europeană, între care Bogdan Aurescu din România, a cerut Comisiei Europene să creeze un mecanism prin care să poate fi livrate vaccinuri anti Covid-19 țărilor din Parteneriatul Estic, printre care este și Republica Moldova.

De vineri, 8 ianuarie, Ucraina a introdus serie de măsuri severe de carantină: timp de trei săptămâni, vor fi închise instituțiile de învățământ, interzise evenimentele sportive și de divertisment, precum și funcționarea piețelor nonalimentare. După 24 ianuarie aceste restricții stricte ar urma să fie ridicate, însă unele măsuri de carantină vor rămâne în vigoare până pe 28 februarie.

Capitoliul luat cu asalt de susținători violenți ai președintelui Donald Trump
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:09 0:00

Miercuri, simpatizanții președintelui Donald Trump au încercat să zădărnicească validarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii din luna noiembrie, câștigate de democratul Joe Biden. Mulțimea violentă a forțat intrarea în Capitoliu, iar unii manifestanți au intrat în sala unde avea loc ședința Congresului. Patru oameni au murit în urma acestor violențe. Un episod fără precedent în istoria SUA, condamnat de liderii țărilor occidentale, inclusiv de președintele ales Joe Biden:

„Sunt șocat și întristat că țara noastră, care a fost atâta timp o rază de lumină și speranță pentru democrație, a ajuns să trăiască un moment atât de întunecat. Trebuie să luăm măsuri, să ne activizăm. Acestea sunt Statele Unite ale Americii. Niciodată, niciodată, niciodată nu a existat vreo situație în care să nu fi reușit să ajungem la un rezultat, prin unirea eforturilor comune. Așadar, președinte Trump, acționați!”, a spus Joe Biden în ziua atacului într-un briefing de presă.

Ulterior, Donald Trump a cerut simpatizanților săi să meargă acasă:

„Vă înțeleg durerea, știu că sunteți copleșiți – v-au fost furate alegerile. Dar acum trebuie să vă mergeți acasă. Avem nevoie de pace”, a spus Donald Trump.

Donald Trump și Joe Baiden (colaj)
Donald Trump și Joe Baiden (colaj)

După aprobarea de către Congres a rezultatelor scrutinului, Donald Trump a recunoscut pentru prima dată că a pierdut alegerile din noiembrie și a promis o „tranziție pașnică” a administrației. Acesta însă nu și-a asumat nicio responsabilitate pentru asaltul de miercuri asupra Congresului. Twitter, Facebook și Instagram au blocat conturile personale ale președintelui Trump după ce miercuri a postat mesaje care păreau să susțină asaltul asupra clădirii Congresului. Inaugurarea președintelui ales Joe Biden și a vicepreședintei alese, Kamala Harris, va avea loc pe 20 ianuarie, în condiții cu totul speciale din cauza pandemiei de coronavirus, dar și a temerilor că s-ar putea relua violențele de miercuri.

***

***

Evoluțiile fără precedent din Statele Unite au generat toată gama de reacții internaționale – de la satisfacție și ironii subtile la condamnări și interdicție pentru Trump de-a mai juca golf. Dan Alexe are detalii:

Liderii lumii libere și mai puțin libere au putut urmări cu fascinație, în direct, ceea ce fostul președinte SUA George Bush a numit un spectacol „demn de o republică bananieră.”

Mai mulți lideri UE au reacționat cu întârziere, într-atât scenele pe care le urmăreau pe ecranele televiziunilor păreau neverosimile, apoi reacțiile liderilor europeni au început să curgă, de la italianul Giuseppe Conte la Boris Johnson, care a vorbit de „scene rușinoase”, sau „șocante”, cum a spus secretarul general NATO Jens Stoltenberg, sau „oribile”, cum s-a exprimat premierul olandez Mark Rutte.

În Rusia, foarte des criticată de SUA pentru situația democrației și a drepturilor omului, mai multe figuri oficiale au comentat ascunzându-și cu greu satisfacția.

Purtătoarea de cuvânt a ministerului de externe, Maria Zaharova, a repostat pe Facebook un comentariu al unui jurnalist american care spune: „Statele Unite nu vor mai putea niciodată să pretindă în fața lumii că sunt un model de democrație.”

Adjunctul ambasadorului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski, a numit imaginile din Washington „ceva în genul Maidanului din Kiev”. „Mă întreabă niște prieteni dacă se ocupă cineva să distribuie biscuiți manifestanților”, a mai scris Polianski, ca o aluzie la ceea ce făceau atunci pe Maidan diplomații americani în post la Kiev.

Comentariile lui au fost preluate pe Twitter de Ministerul rus de Externe.

Cu toții ar trebui să fim tulburați de violența din Washington D.C

Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a scris la rândul lui pe Twitter că apărarea democrației în SUA este importantă, ca într-o ironică răsturnare simetrică a situației. Până și premierul Janez Janša al Sloveniei, țara Melaniei Trump, care a fost primul (și singurul) lider European ce l-a… felicitat pe Trump pentru victorie, imediat după alegeri, și care încă nu l-a felicitat pe Biden, a trimis un tweet: „Cu toții ar trebui să fim tulburați de violența din Washington D.C."

În sfârșit, poate cea mai originală reacție a avut-o șefa guvernului scoțian Nicola Sturgeon, care a anunțat că are de gând să nu-l lase pe Trump să vină în Scoția să joace golf în timpul inaugurării lui Biden, la care cel mai probabil Trump nu va dori să participe (Scoția fiind țara de origine a mamei lui Trump).

***

Un subiect care a fost practic permanent în atenție anul trecut a fost cel al trupelor și munițiilor rusești aflate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova și cel al angajamentelor internaționale nerespectate de Rusia. Subiectul misiunilor de pacificare a fost discutat forte intens în special în timpul conflictului pentru enclava separatistă Nagorno-Karabah, dintre Armenia și Azerbaidjan, reizbucnit după aproape 25 de ani și încheiat cu dislocarea forțelor de pacificare rusești în regiunea separatistă. O evoluție care i-a făcut pe mulți experți să facă paralele cu situația din Republica Moldova și să amintească faptul că Rusia refuză să-și onoreze obligațiile de retragere militară din regiunea transnistreană. Colegii mei Dan Alexe și Alla Ceapai analizează subiectul în rubrica Dicționar European:

Reizbucnirea conflictului din Karabah, între Azerbaidjan și Armenia, s-a încheiat temporar cu acceptarea de către ambele părți ca între cele două să se interpună, pentru cinci ani, o forță rusească de menținere a păcii.
Rusia are obișnuința unor asemenea „misiuni de menținere a păcii” în puncte fierbinți prin feluritele confeti ale defunctului Imperiu sovietic.

Fie în Georgia, în Abhazia și Osetia de Sud, sau în Transnistria, Rusia a insistat pe ficțiunea unor forțe de menținere a păcii pentru a-și justifica acolo prezența militară. În schimb, Rusia a refuzat propunerea făcută de Germania, Franța și Ucraina ca trupe ONU să fie desfășurate în toate zonele controlate de separatiștii pro-ruși din Ucraina, inclusiv la granița ruso-ucraineană - o idee respinsă total de Moscova.

La nivel mondial, „Căştile albastre”, trupele ONU de menţinere a păcii, au fost create în 1948. Atunci, în luna mai, Consiliul de Securitate înfiinţa prima misiune ONU de menţinere a păcii în Orientul Mijlociu, pentru a monitoriza armistițiul dintre Israel şi vecinii săi arabi.

De atunci ONU a desfăşurat 70 de operaţiuni de menţinere a păcii, la care au participat sute de mii de militari, zeci de mii de poliţişti şi personal civil din 120 de ţări.

Trupele aflate sub mandat şi comandă ONU erau inițial neînarmate și nu puteau să răspundă la foc cu foc. Ele aveau rolul de a interveni doar atunci când înceta focul şi când cele două părţi implicate consimţeau asupra prezenţei lor. Se oferea astfel timp diplomaţilor să îndepărteze cauzele conflictului.

Chiar și în Uniunea Europeană au fost lansate, încă din 2003, o serie de operațiuni de gestionare a crizelor, care pot avea diferite forme și structuri, mergând de la câțiva experți trimiși să evalueze o situație, până la mai multe mii de militari din țările UE desfășurați pentru a împiedica un conflict.

Nu intervin în conflicte, ci efectuează mai degrabă operațiuni umanitare și de poliție

Respectivii militari sunt așadar forțe de „menținere a păcii”, care nu intervin în conflicte, ci efectuează mai degrabă operațiuni umanitare și de poliție. Unele din aceste operațiuni de gestionare a crizelor sunt lansate în urma unor rezoluții ale Consiliului de Securitate ONU. Altele pot avea loc la cererea explicită a unor guverne, cum a fost în cazul operațiunii „Concordia” din Macedonia, care a avut loc la solicitarea guvernului de la Skopje.

Una din primele operațiuni europene, UE, încă din 2003, a fost misiunea de poliție din Bosnia, urmată de una similară în Teritoriile Palestiniene ocupate și de una, tot de poliție, în Afganistan.

Majoritatea acestor misiuni sunt așadar de poliție, sau misiuni civile, de monitorizare, precum cea din Georgia sau cea din Republica Moldova. Alteori, precum s-a întâmplat în Bosnia, misiunea europeană poate avea acces la infrastructurile și cooperarea NATO, dacă forțe ale Alianței sunt de asemenea prezente, sau cooperează cu căștile albastre ale ONU, precum în Ciad.

Până în prezent, singura autentică operațiune militară UE poate fi considerată a fi fost cea numită de „coordonare navală” din largul coastelor Somaliei, pentru combaterea pirateriei și asigurarea traficului naval prin strâmtoare.

Moldova însăși a beneficiat de o asemenea operațiune de-a lungul frontierei cu Ucraina, în urma unei cereri comune a Chișinăului și Kievului din 2005.

Unii juriști și specialiști în drept internațional cer o modificare a statutului și regulamentului funcționării acestor „forțe de menținere”, care actualmente nu pot „impune” pacea. Faptul că nu puteau impune, că nu puteau interveni militar a făcut ca militarii olandezi din căștile albastre din Bosnia nu au făcut nimic, în 1995, pentru a opri masacrul de la Srebrenica, ceea ce constituie și astăzi o rușine și un subiect de vinovăție națională pentru armata olandeză.

***

Concursul militar „Luptătorul comunității – 2020”, Tiraspol
Concursul militar „Luptătorul comunității – 2020”, Tiraspol

Autorităţile Republicii Moldova de mai mulţi ani optează, dar deocamdată fără succes, pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul ţării şi transformarea mecanismului actual de menţinere a păcii din regiunea transnistreană într-o misiune civilă cu mandat internaţional. Cel mai vocal la acest subiect s-a dovedit a fi fostul președinte Nicolae Timofti, grație unei confruntări verbale directe cu Vladimir Putin, confruntare mediatizată de presă drept o mare performanță a președintelui moldovean, extrem de taciturn pe alte paliere. Opțiunea promovată cu oarecare consecvență de diplomația de la Chișinău a fost însă puternic estompată pe durata mandatului de președinte al lui Igor Dodon. Dar a fost reiterată fără echivoc de Maia Sandu, chiar înainte de a prelua oficial funcția de președintă, ceea ce a atras imediat critici din partea Kremlinului.

Mesajul Maiei Sandu a fost răstălmăcit în mod deliberat de oficiali din Rusia care nu au ratat ocazia să reitereze poziţia potrivit căreia pacificatorii ruşi sunt un garant al păcii în regiune, iar retragerea lor nu va ajuta la procesul de reglementare paşnică a conflictului transnistrean.

Comentatorul Nicolae Negru remarca într-un editorial că nu este pentru prima dată când Moscova aplică acest procedeu de substituire a noțiunilor de trupe ruse şi misiune de pacificare în încercarea de a atribui Chişinăului „intenţii belicoase”.

Fostul ministru de externe Nicu Popescu s-a arătat surprins de reacţiile vehemente ale demnitarilor de la Moscova faţă de declaraţiile președintei alese, Maia Sandu, care nu sunt decât o reluarea a poziției oficiale a R. Moldova reiterată de toate guvernările şi de toţi conducătorii ţării în favoarea retragerii grupului operativ de trupe ruse şi nu a misiunii de pacificare:

Federația Rusă a subscris ideii de transformare a misiunii de menținere a păcii în regiunea transnistreană într-o misiune civilă...

Nicu Popescu, fost ministru de Externe
Nicu Popescu, fost ministru de Externe

Nicu Popescu: „Aproape din 2003 se discută cu o anumită regularitate necesitatea de a transforma misiunea de menținere a păcii din una militară într-o misiune de monitorizare civilă. Știm că, inclusiv prin unele documente - și Federația Rusă a subscris ideii de transformare a misiunii de menținere a păcii în regiunea transnistreană într-o misiune civilă -, dacă ne uităm la substanța acestor declarații care s-au auzit în direcția R. Moldova de la Moscova în aceste zile, ele par să devieze de la declarațiile anterioare ale Federației Ruse față de procesul de reglementare transnistreană.”

De ce este contestat actualul mecanism de menţinere a păcii, care spun cunoscătorii, s-a dovedit a fi eficient în 1992 când a fost semnat acordul de încetare a focului între R. Moldova şi Federaţia Rusă? Pentru că la aproape trei decenii distanţă acest mecanism este eja depăşit, spun experţii în dosarul transnistrean. El nu a evoluat de la inițialul mecanism provizoriu conceput pentru a pune capăt ostilităților spre unul care să contribuie substanțial la reglementarea conflictului și refacerea în volum deplin a vieții pașnice fără opreliști. Dimpotrivă, prezenţa militarilor conduce de multe ori la apariţia crizelor, la escaladarea tensiunilor şi la protejarea unor acţiuni unilaterale nepermise în zona de securitate.

De-a lungul anilor, autorităţile de la Chişinău au semnalat sute de ilegalităţi comise în Zona de Securitate cu implicarea trupelor de pacificatori, de la instalarea ilegală a posturilor de control, la reţinerea ilegală a persoanelor şi până la cazul fără precedent când în ianuarie 2012 un cetăţean al R. Moldova a fost împușcat mortal la punctul de control de menţinere a păcii de către un pacificator rus doar pentru că a refuzat să oprească mașina la punctul de control. Federația Rusă a fost condamnată la CEDO în acest caz.

Un alt argument în favoarea internaționalizării misiunii de pacificare este poziția minoritară a Chișinăului în actualul format, iar o misiune civilă, internațională ar dilua semnificativ prezenţa Rusiei care nu-și ascunde tutelarea regimului de la Tiraspol.

***

Dar de ce se supără Rusia, atunci când i se reamintește despre angajamentul asumat de a-și retrage militarii și munițiile de pe teritoriul Republicii Moldova? Vasile Botnaru a discutat subiectul cu analistul politic, președintele Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), Igor Boțan.

Igor Boțan
Igor Boțan

Europa Liberă: Dle Boțan, la finalul mandatului său de președinte, Igor Dodon a făcut o descoperire de politică externă, că, vezi Doamne, autoritățile moldovene nu și-ar dori în realitate transformarea misiunii de pacificare care funcționează acum în una civilă sub egida OSCE, afirmație făcută în polemica cu Maia Sandu. Cu această ocazie, vreau să vă rog să ne amintiți când prima dată a fost lansată această teză și poate chiar să mergem mai departe, spre anul ‘92, spre încheierea Acordului de încetare a focului și condițiile pe care și le-a asumat Federația Rusă în ‘93, atunci când ambasadorul Anatol Țăranu a obținut semnarea Acordului de retragere a Armatei a 14-a. Poate ar fi util nu numai pentru Igor Dodon?

Igor Boțan: „Soluționarea problemei transnistrene începe de la Acordul din 21 iulie, care în art. 4 prevede în mod expres că Republica Moldova și Federația Rusă vor negocia modalitatea de retragere a prezenței militare rusești din Transnistria.”

Europa Liberă: 21 iulie 1992?

Igor Boțan: „Da, 21 iulie 1992. În același acord se stipula foarte clar că începe o misiune de pacificare în Republica Moldova. Și ne amintim cu toții: peste aproximativ opt zile, la 29 iulie, două unități militare - de la Pskov și de la Tula - au fost trimise în Republica Moldova și și-au început misiunea de pacificare.”

Europa Liberă: Într-o zonă demarcată drept Zonă de Securitate?...

Igor Boțan: „Da, este adevărat, în Zona de Securitate. Ulterior au început negocierile pe marginea retragerii trupelor. Și pentru că au început negocierile privind retragerea trupelor, în octombrie 1994 a fost încheiată o înțelegere între Guvernul Republicii Moldova, condus atunci de Andrei Sangheli, și de către guvernul rus, condus de Victor Cernomîrdin. Și aici a fost pusă o capcană pentru Republica Moldova, așa-zisa sincronizare a retragerii trupelor rusești din Transnistria odată cu găsirea soluției politice în Republica Moldova între așa-zisele două părți ale conflictului.”

Europa Liberă: Adică, mai întâi reglementarea, după aia plecarea militarilor?

Colecțiile de decizii, pe alocuri foarte stranii, sunt folosite de către Federația Rusă în negocierile cu Republica Moldova...

Igor Boțan: „Exact! Asta a fost marea, nu știu dacă a fost greșeală ori a fost o soluție adoptată premeditat de către agrarieni, care atunci controlau guvernul, controlau parlamentul și, iată, dl Sangheli a semnat acel acord cu Cernomîrdin privind sincronizarea. Acum mulți nu pun mare preț pe această decizie, însă pentru Federația Rusă colecțiile de decizii pe alocuri, hai să le spunem așa, foarte stranii, ca să nu folosesc alte cuvinte, sunt folosite de către Federația Rusă în negocierile cu Republica Moldova. Ulterior, pentru a obține suportul lui Vladimir Voronin la alegerile prezidențiale din ‘96, Petru Lucinschi a acceptat să negocieze un memorandum cu Federația Rusă, mă refer la memorandumul din mai 1997 privind „statul comun” și s-a mai adăugat încă un document, pe care Federația Rusă l-a vehiculat în permanență cu cel referitor la sincronizare.”

Europa Liberă: Emisarul Moscovei a fost atunci Evgheni Primakov, care se știe că se lăuda că a forțat mâna moldovenilor și în culise se vorbea că este o nouă capcană pentru Chișinău?

Igor Boțan: „Da, este o capcană, pentru că „statul comun” poate fi de la statul unitar până la statul confederativ. Evident, Transnistria insistă pe independență, Rusia insistă pe un fel de confederație, ca să poată controla Chișinăul, iar la Chișinău se insistă pe Constituția din 1994, care spune foarte clar că Republica Moldova este stat unitar, iar raioanelor din stânga Nistrului li se poate oferi un statut special în cadrul statului unitar.”

Europa Liberă: Dar, în 2005, parlamentul a încercat să rectifice această diferență de lecturi?

Igor Boțan: „Dar până a ajunge acolo trebuie să ne amintim de summitul de la Istanbul din noiembrie 1999, unde Republica Moldova a obținut o mică victorie. Elțîn și emisarii săi la Istanbul au decis să semneze declarația finală, potrivit căreia Federația Rusă se obligă să-și retragă trupele armate din Republica Moldova, mă refer la contingentul care a rămas de pe urma Armatei a 14-a, și să caseze munițiile. Peste câțiva ani, Federația Rusă a renunțat să ducă până la capăt acea înțelegere. Federația Rusă, este adevărat, a scos din Republica Moldova, atunci a casat o parte bună din armamente...”

Europa Liberă: În rezoluția din ‘99 s-a despărțit retragerea trupelor de reglementarea transnistreană sau la fel a rămas sincronizată?

Igor Boțan: „Au fost despărțite, sunt teme aparte. Aceste lucruri legate de sincronizare se referă numai la înțelegerea Sangheli – Cernomîrdin, însă Federația Rusă, ne amintim, în 2003 a renunțat să continue acest proces, spunând că au scos armamentul care putea fi transportat, iar cel care a rămas nu poate fi transportat, pentru că este periculos să se facă acest lucru și trebuie casat. Ne amintim de dispozitivele Donovan, pe care Misiunea OSCE era gata să le pună în Republica Moldova, numai că lucrurile au intrat într-o altă fază, a fost constituit noul mecanism de negocieri „5+2”, după ce Republica Moldova și Ucraina au semnat planurile de acțiuni, respectiv Republica Moldova-Uniunea Europeană - Ucraina-Uniunea Europeană și a fost introdusă misiunea EUBAM.”

Europa Liberă: Pe vremea lui Iușcenko (Viktor Iușcenko, președintele Ucrainei – n.r.)?

Igor Boțan: „Este adevărat, pe vremea lui Iușcenko, după ce Iușcenko propusese planul său: „Șapte pași spre soluționarea problemei transnistrene”. Am văzut replica moldovenească – strategia 3D, am văzut după asta în Parlament consens total privind atitudinea Republicii Moldova față de reglementarea transnistreană și legea la care v-ați referit Dvs., legea din 22 iulie 2005 privind reglementarea transnistreană, care însemna, de fapt, înghețarea în starea actuală a problemei transnistrene până când se găsește o soluție, iar soluția trebuia să fie găsită după ce, în 2007, Vladimir Voronin și-a lansat inițiativa privind măsurile de consolidare a încrederii reciproce. A mai existat o soluție propusă de Vladimir Voronin referitoare la disoluția armatelor moldovenești și transnistrene și formarea unui contingent militar comun al Republicii Moldova, care să fie implicat în acțiuni de pacificare sub egida Națiunilor Unite, OSCE ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Deci, să recapitulăm. Dacă tot este imposibilă evacuarea trupelor rusești sau a rămășițelor de pacificatori militari, contingent care se formează din recruți locali transnistreni cu pașapoarte rusești, Chișinăul a pledat pentru transformarea acestei misiuni militare în una civilă prin contribuții internaționale sub egida OSCE?

Transnistria a semnat acest document, după care Federația Rusă a dojenit-o...

Igor Boțan: „Această idee a fost vehiculată de-a lungul anilor, dar trebuie să menționăm că, în 2012, la Viena s-a ajuns la o nouă abordare a problemei pe bazele propuse de OSCE, așa-zisa problemă a celor „trei coșuri” în cadrul consolidării măsurilor de încredere, iar Transnistria a semnat acest document după care Federația Rusă a dojenit, dacă putem spune așa, Transnistria, pentru că s-a angajat să semneze și pentru așa-zisul „coș 3” privind discuțiile pe marginea soluționării politice a conflictului, lucru pe care Federația Rusă nu și l-a dorit.”

Europa Liberă: Când spunem „coșuri”, avem în vedere, de fapt, trei dosare, trei mape, cum ar veni, puse pe masă - s-au despărțit diferite aspecte ale reglementării?

Igor Boțan: „Problemele umanitare, problemele economice și problemele reglementării politice.”

Europa Liberă: Economice însemnând, de exemplu, unificarea valutei, telefonia, schimbul de fluxuri comerciale?

Igor Boțan: „...și multe alte lucruri practice pentru Transnistria. Nu trebuie să uităm că Uniunea Europeană este principalul partener economic al Transnistriei, iar Transnistria exportă pe piața Uniunii Europene datorită suportului pe care îl are din partea Republicii Moldova, datorită faptului că Republica Moldova pregătește toată documentația pentru ca bunurile transnistrene să poată fi exportate pe piața Uniunii Europene.”

Europa Liberă: În regim vamal preferențial? Și aici putem să ne amintim și de celebrele ștampile vamale care li s-au dat transnistrenilor, astfel încât vama moldovenească nu avea niciun control asupra acestor procese?

Igor Boțan: „Da, a fost acest lucru și ne amintim ce scandal a ieșit în 2001, când Vladimir Voronin a cerut schimbarea ștampilelor și atunci a izbucnit acel conflict. Deci, dacă depănăm tot firul trebuie să ne amintim cum a procedat Federația Rusă față de Republica Moldova. După introducerea EUBAM-ului, Federația Rusă a impus împotriva Republicii Moldova sancțiuni economice și și-a închis piața pentru produsele agricole și pentru vinurile moldovenești. După 2012, deja în 2013, Federația Rusă a introdus, de asemenea, sancțiuni împotriva Republicii Moldova, deși doar în 2011 Republica Moldova și Federația Rusă semnaseră un Acord privind liberul schimb între țările noastre și în spațiul CSI. Deci, toate aceste lucruri, dacă le punem acum împreună, au condus autoritățile Republicii Moldova la concluzia că cea mai bună soluție pentru reglementarea transnistreană este ca Federația Rusă să-și ducă până la capăt obligațiunile internaționale, adică să găsească resurse pentru casarea armamentului care nu poate fi transportat în Federația Rusă...”

Militari din Grupul operațional al armatei ruse organizează un exercițiu de contraterorism la depozitele din Cobasna, alături de trupele separatiste transnistrene
Militari din Grupul operațional al armatei ruse organizează un exercițiu de contraterorism la depozitele din Cobasna, alături de trupele separatiste transnistrene

Europa Liberă: E vorba de depozitele de la Cobasna, cu 40 de mii de tone de muniții?

Igor Boțan: „Da, este vorba despre aceste depozite. Și dna Maia Sandu, președinta aleasă a subliniat acest lucru, pentru că doar acum un an de zile, în septembrie când a fost ministrul de război al Federației Ruse aici, în Republica Moldova, inițiativa chiar ca și cum a venit sau a revenit de la domnia sa, lucru care nu s-a mai întâmplat.”

Europa Liberă: De la Serghei Șoigu?

Igor Boțan: „Da, de la Serghei Șoigu. Deci, dacă se casează aceste muniții, atunci contingentul militar al Federației Ruse nu-și mai are rostul.”

Europa Liberă: Dar pacificatorii, să revenim la ei, Tiraspolul, sprijinit de Federația Rusă, de Lavrov, consideră că pacificatorul rus, cu cetățenie rusească, dar născut în Transnistria, este garantul neizbucnirii unui război ca în ‘92. Chișinăul consideră că este o formulă anacronică, nejustificată și care împiedică, de fapt, restabilirea vieții normale. Cum poate fi contradicția asta rezolvată?

Igor Boțan: „Nu există contradicție, aici există o abordare diferită. Atâta timp cât Federația Rusă se laudă că timp de aproximativ 30 de ani a asigurat pacea pe cele două maluri ale Nistrului, acum soluția vine de la sine. Dacă avem măsuri de încredere, și aici trebuie să menționăm cum s-a ajuns la această idee ca să fie transformată misiunea militară în misiune civilă, polițienească, deci, dacă s-au început măsurile de încredere, dacă măsurile de încredere funcționează, dacă comunitatea internațională în formula „5+2” este implicată în acest conflict, care este sensul ca misiunea de pacificare să fie una militarizată, cu soldați?”

Europa Liberă: Adică, dacă s-au înregistrat progrese de genul plăcuțe neutre, de genul schimburi comerciale, la ce bun militarii?

Igor Boțan: „Mai mult decât atât. Practic, toate problemele importante din cele două coșuri la care s-a convenit în 2012, toate se soluționează cu un anumit succes.”

Europa Liberă: Și invers, în prezența trupelor de pacificare Tiraspolul, în mod ostentativ, iată instalează noi posturi, își înaintează posturile militare și vamale spre teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău. Iată încă o dovadă a ineficienței acestui mecanism.

Dacă exista bunăvoință din partea Federației Ruse, demult se soluționa această problemă cu casarea armamentului

Igor Boțan: „Nu e vorba atât de ineficiență, cât e vorba de rea-credință și de dorința de a menține prezența militară rusească în regiune. Și acest lucru contează cel mai mult. Dacă exista bunăvoință din partea Federației Ruse, care menține pe linia de plutire această Transnistrie, acest regim separatist, lucrurile demult se soluționau, pentru că noi știm chiar de la liderii transnistreni că pe Federația Rusă o costă un miliard și 100 de milioane de dolari pe an menținerea pe linia de plutire a acestui regim. Dacă exista bunăvoință din partea Federației Ruse, demult se soluționa această problemă cu casarea armamentului și cu transformarea misiunii militare de pacificare în una civilă. Marea problemă este că Federația Rusă nu-și dorește acest lucru și mai cu seamă nu-și dorește revenirea în agendă a tuturor acestor probleme din cauza problemelor care au apărut în relațiile cu Ucraina și, în primul rând, mă refer aici la războiul din Donbas. Toate aceste lucruri acum ies în prim-plan și consecințele acestor conflicte pe care le-a inspirat Federația Rusă, am văzut cum se dezgheață aceste conflicte prin faze fierbinți de război, cum a fost în Georgia în cazul Abhaziei și Osetiei de Sud, am văzut cum Federația Rusă a încercat să inspire un nou conflict în Ucraina, în Donbas, pentru a-l îngheța ulterior și a-l folosi ca pârghie, numai că ceea ce s-a întâmplat în Karabah recent arată că Federația Rusă nu mai are nici autoritatea, nici prestigiul și nici posibilitatea de a menține sub control conflictele înghețate.

De aceea, mesajul Maiei Sandu, președinta aleasă a Republicii Moldova, a fost foarte clar și pe înțelesul tuturor. Există un proces aici, în Republica Moldova, există niște elaborări și niște soluții care au devenit oarecum recunoscute și care sunt repetate an de an la ministerialele OSCE, care au loc în prima decadă a lunii decembrie, lucru pe care l-am văzut recent chiar și a fost un mesaj pentru colegii ucraineni: lucrurile trebuie să fie tratate cu mare precauțiune, ca nu cumva ucrainenii să repete greșelile pe care le-a făcut Republica Moldova. Și aici mă refer, în primul rând, la două greșeli majore: sincronizarea cu deciziile politice pe care trebuie să le adopte centrul, de exemplu, Chișinăul și Kievul, este o capcană și intrarea într-un cerc vicios pe care, așa cum am înțeles eu, dna Maia Sandu le-a amintit colegilor din Ucraina să nu accepte astfel de condiții și soluții de sincronizare.”

Europa Liberă: De ce Kremlinul și mesagerul de la Chișinău al acestuia au stârnit această furtună într-un pahar cu apă, cum spun rușii?

Maia Sandu le-a amintit colegilor din Ucraina să nu accepte astfel de condiții și soluții de sincronizare...

Igor Boțan: „Au stârnit această furtună într-un pahar de apă, pentru că dl Igor Dodon, după câte vedem, are anumite obligațiuni și aceste obligațiuni au ieșit în evidență, acum exact un an de zile când l-am văzut la tribuna ONU aducând laude Federației Ruse pentru misiunea sa de pacificare, încercând să o prezinte ca un etalon de implicare a Federației Ruse pentru soluționarea problemelor care există. Or, acest lucru toată lumea înțelege că nu trebuie acceptat, există elaborările la care ne-am referit deja, există partea proastă a problemei, legată de așa-zisa sincronizare și există obligațiunile pe care Federația Rusă și le-a asumat, dar a renunțat să le îndeplinească. Acum, cu eforturi comune și pe cale pașnică, trebuie să se insiste ca aceste soluții pas cu pas să fie readuse pe agenda negocierilor în formatul pe care îl avem. Ținând cont de potențialul modest al Republicii Moldova, autoritățile moldovene trebuie să fie foarte precise și exacte în formulări. Există documentul semnat în aprilie 2012, care prevede modalitatea de soluționare a problemelor în cadrul așa-zisului mecanism de consolidare a încrederii, trebuie să se deschidă cel de-al treilea coș în cadrul acestui format „5+2”, la care participă OSCE, Uniunea Europeană, Statele Unite, Ucraina și Federația Rusă și cred că această abordare este cea mai corectă, dar nu cred că trebuie să se grăbească foarte mult autoritățile din Republica Moldova, pentru că în paralel trebuie să aibă loc reformele aici, pe malul drept al Nistrului, trebuie să vedem rezultatele evoluției economice pozitive ale Republicii Moldova cu suportul partenerilor de dezvoltare.”

Europa Liberă: Adică, Republica Moldova să devină cu adevărat atractivă pentru transnistreni?

Igor Boțan: „Da, atractivă! Exact modelul care a fost propus în 2010 și care a fost, din păcate, subminat de către elitele corupte. Iar dacă ne dorim unificarea țării și ieșirea din zona gri, toată această experiență, începând din 1992, toate etapele să le luăm în considerare, să vedem ce obligații avem noi, ce obligații și-a asumat Federația Rusă, ce obligații au partenerii internaționali, astfel încât să avem un proces judicios, bine gândit, astfel încât într-un viitor previzibil să avem certitudinea că această problemă poate fi soluționată.”

***

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba trecătorii cum au sărbătorit Crăciunul și Revelionul în acest an, când problemele legate de pandemie au fost dublate de interdicția de a părăsi regiunea, impusă de administrația de la Tiraspol.

Vox

- În acest an am sărbătorit singuri acasă. O sărbătoare de familie. Am făcut salată Olivie și Șuba cu scrumbie.

- Moșul mi-a făcut cadou căști AirPods și un pix 3D.

- Pentru noi nu s-a schimbat nimic – cum a fost înainte, așa a rămas și acum. Am sărbătorit ca de obicei, tradițional. Doar că salata Șuba am făcut-o albă, fără sfeclă. Foarte bună a fost – în loc de sfeclă am pusă mere. Din cadouri am primit un uscător de păr, foarte bun. Și un telefon.

- Nimic nu se schimbă, totul e la fel. La noi au fost copiii, bradul, cadouri, focuri de artificii, Moș Gerilă… Copiilor le plac dulciurile. Din cauza carantinei Moș Gerilă nu a avut posibilitatea să vină personal și a transmis cadourile mai târziu.

- Am stat acasă, nu am mers nicăieri. Masa nu a fost diferită, meniul a fost același. Ca de obicei – salatele Olivie și Șuba. Cum fără ele? Eu am un copil mic și unul mai mare, pentru mine zilele obișnuite și cele de sărbătoare sunt cam la fel.

- Foarte bine au petrecut, cu prietenii. Ne place să ne adunăm împreună să ne distrăm și să cântăm Karaoke. Nu am mers în localuri, ne-am adunat acasă.

- Știți, eu mizez nu pe noul an, ci pe Dumnezeu.

- Bucatele au fost aceleași ca de obicei. Dar în ceea ce privește atmosfera, știți și Dvs cum e – doar cu ai noștri am sărbătorit, fără cunoștințe și prieteni. Am discutat doar la telefon cu ei. Sigur că a influențat dispoziția, din păcate.

- Ce dispoziție poate fi, dacă nu putem merge nicăieri, nici să ne plimbăm undeva și nici nu s-a organizat nimic interesant? Am sărbătorit Revelionul cu socrii, după care am mers la părinți de Crăciun, iar acum am revenit acasă și așteptăm să ne viziteze cumătrii. Altfel nu avem cum, nu poți merge nicăieri. Plus că ne temem și pentru noi, și pentru cei din jur.

Aici e Radio Europa Liberă

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG