Discursurile ținute în Parlamentul de pe malul Dunării au fost gândite în această paradigmă, a revenirii și a nostalgiei după imperiul Austro-Ungar, dispărut după Primul Război Mondial.
„Graniţele maghiarimii şi cele ale Ungariei nu coincid”, de aceea misiunea Budapestei este „să depăşească Trianonul prin clădirea ţării şi a naţiunii, a declarat, miercuri, viceprim-ministrul Zsolt Semjén. Din punctual lui de vedere este „nerealist” ca Ungaria să aștepte o soluție reparatoare din partea Uniunii Europene și a sugerat că doar liderii maghiari pot să reconstruiască unitatea națională a țării.
Șeful cancelariei premierului Viktor Orban, Gergely Gulyás a subliniat că acum 100 de ani, Ungariei i s-a „impus ”semnarea dictatului de pace de la Trianon, în urma căruia un maghiar din trei s-a trezit dincolo de graniţă, „fără să se fi mutat de acasă”. Șeful cancelariei primului ministru ungar a mai amintit că de 10 ani încoace maghiarii din bazinul carpatic au putut primi cetățenie și că în prezent 1.100.000 de maghiari din afara Ungariei au pașapoarte ungurești.
România sărbătorește la rândul ei Tratatul de la Trianon, doar pentru a-i irita pe maghiari, altminteri Tratatul de la Trianon este depășit de jure, iar granițele trasate acum 100 de ani au fost refăcute sau confirmate după caz prin Tratatul de Pace de la Paris, care a pus punct celui De-al Doilea Război Mondial.
Parlamentul României a votat Legea Trianonului pentru a convinge comunitățile locale și presa de stat să vorbească despre evenimentul care acum un secol a decupat trei sferturi din teritoriul pe care îl administrase Budapesta înainte să înceapă Primul Război Mondial. Dar acest entuziasm al politicienilor români de a se bucura inutil în ziua în care maghiarii își comemorează pierderile e nu doar cinic, ci și lipsit de miză și de perspectivă.
Desi Legea Trianonului, nu a fost încă promulgată, Academia Română a organizat o ședință solemnă în cinstea Tratatului de la Trianon pentru că „poporul român, fără să se bucure de tristeţea nimănui, este liber să-şi celebreze împlinirea sa istorică, recunoaşterea dreptăţii sale, alături de dreptatea altor popoare din vecinătate”.
Totuși, pentru această sărbătoare România și-a ales ziua națională la 1 decembrie 1918, fiindcă atunci s-a hotărât unirea de facto a Transilvaniei cu României. Pe 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon doar a confirmat juridic această situație. Între cele două momente istorice, Ungaria nu a recunoscut unirea, iar după acceptarea situației prin Tratat, politicienii Ungariei interbelice au considerat că la Trianon a fost vorba despre un dictat și au contestat felul în care a fost trasată frontiera dintre România și Ungaria. De altfel, Miklos Horty, fostul amiral austro-ungar, care devine regent al Ungariei și conduce țara de la 1 martie 1920 și până la 15 ocptombrie 1944 s-a aliniat statelor revizioniste, nemulțumite de aranjamentele de la finele Primului Război Mondial.
La 30 august 1940, împreună cu aliații săi germani și italieni, Horty primește pentru Ungaria prin Dictatul de la Viena, Transilvania de Nord, pe atunci majoritar locuită de maghiari. Patru ani mai târziu, Transilvania este recucerită de trupele românești, iar prin Tratatul de Paris din 1947, Ardealul de Nord Vest revine de jure din nou României.
Experiența de la Trianon, nu a fost cu adevărat depășită nicicând de Ungaria, iar vice-premierul ungar, Zsolt Semjén a vorbit astăzi cu nostalgie despre fostul imperiu bicefal: „Imperiul Austro-Ungar, a avut o dezvoltare economică şi intelectuală extraordinară, iar comunitatea sa a fost mai naturală şi mai organică decât Uniunea Europeană în prezent”.
Nostalgia imperiului defunct se regăsește la toți marii scriitori central-europeni ai secolului trecut, de la Milan Kundera la Emil Cioran. Oficialul ungar se folosește însă de o comparație în defavoarea Uniunii Europene, pentru a sugera cumva că Budapesta face lucrurile mai bine, în vecinătatea ei imediată reclădind parțial vechiul imperiu pe coordonate istorice și spirituale, deci naturale. Budapesta lasă senzația că istoria poate fi refăcută, că întoarcerea în timp e posibilă.
Astfel, preşedintele Ungariei, János Áder a spus la ședința solemnă a Parlamentului de la Budapesta că nimeni nu le poate contesta maghiarilor dreptul de a munci pentru păstrarea nemodificată a graniţelor spirituale ale naţiunii, chiar dacă graniţele geografice ale acesteia s-au modificat.
Prin investiții economice serioase, Budapesta reușește să-și creeze acest spațiu de influență, care se extinde pe aproape întreg teriotirul pe care îl administra înainte de 1918. Acesta e planul de viitor al Ungariei. România nici nu vrea să profite de investițiile maghiare, nici nu are un plan al ei, la care să se ralieze majoritatea populației.
