Aceștia încearcă pe de o parte să le acorde victimelor sprijinul de care au nevoie, dar totodată să-i aducă în fața justiției pe cei vinovați.
„Informațiile care au ieșit la suprafață reprezintă doar vârful aisbergului”, a declarat reprezentantul special al ONU pentru violența sexuală în conflicte, Pramila Patten, la o conferință de presă la Kiev.
„Violul în timpul războiului nu mai poate fi privit drept un produs secundar inevitabil al unui conflict. Trebuie să fie recunoscut de toate părțile ca o crimă care poate fi prevenită și pedepsită”, a mai spus Patten.
În ciuda multor mărturii și dovezi, Moscova neagă că armata rusă a vizat civili sau a comis crime de război în timpul invaziei, pe care Kremlinul insistă să o numească „operație militară specială”.
Oficiali ucraineni și ONG-uri umanitare încearcă de luni de zile să ajute victimele violenței sexuale, dar și să strângă dovezi care ar putea fi folosite pentru a-i judeca pe presupușii făptași.
„Nu trebuie să așteptăm ca Rusia să fie învinsă”, a declarat Oleksandra Matviciuk, șefa Centrului Ucrainean pentru Libertăți Civile și co-laureată a Premiului Nobel pentru Pace 2022, într-un interviu acordat Europei Libere în noiembrie. „De ce ar trebui să depindă de asta nevoia oamenilor de dreptate?”
S-a întâmplat atât de repede
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, peste 730 de victime ucrainene au fost ajutate de Fundația „Cordelia” din Ungaria, multe victime ale violenței sexuale.
„Suferă frecvent de atacuri de panică, depresie, insomnii, de multe ori au coșmaruri”, a spus fondatoarea organizației Cordelia, psihiatra Lilla Hardi. „Unele victime încearcă să-și îngroape traumele în muncă, altele se concentrează asupra copiilor lor, sau visează să se întoarcă acasă și să își construiască un viitor mai bun în pace.”
Organizația feministă lituaniană „Lygiai” s-a concentrat și ea pe victimele violenței sexuale din Ucraina.
„Încă din cea de-a doua săptămână de război am avut primele cereri de teste de sarcină”, a spus fondatoarea și directoarea organizației „Lygiai”, Reda Jureliaviciute. „Am fost destul de surprinși de cât de devreme au început actele de violență sexuală. S-a întâmplat atât de repede”.
„La începutul invaziei, marile organizații umanitare precum Crucea Roșie trimiteau foarte puține teste de sarcină”, a adăugat ea. „Așa că am organizat primul nostru transport, am cumpărat aproape toate pastilele de „a doua zi” care erau pe piață, în Lituania”, mai spune Reda Jureliaviciute.
Organizația „Lygiai” lucrează cu organizații locale din Ucraina pentru a distribui ajutoarele.
Pe lângă teste de sarcină și contraceptive, grupul trimite produse de igienă feminină.
„Puțini se gândesc la astfel de nevoi, în timpul unui război”, a mai spus ea. „Este mai puțin prestigios să trimiți tampoane decât căști de protecție pentru armată. Dar femeile au menstruație și în timpul războaielor și este foarte important să aibă acces la produse de igienă personală”.
Organizația oferă și ajutor refugiaților ucraineni din Lituania.
„Nu le întrebăm pe femei dacă au fost victimele unor acte de violență sexuală”, a explicat Jureliaviciute. „În primul rând, încercăm să le câștigăm încrederea. Vrem să le punem la dispoziție sprijin psihologic sau medicamente. Actele de violență sexuală sunt încă foarte stigmatizante, în special în Ucraina”.
„Salutări din partea noastră”
În septembrie, un raport al Națiunilor Unite documenta 30 de cazuri de violență sexuală comise de forțele ruse de la lansarea invaziei, inclusiv opt femei și o fată care fuseseră violate, și „15 cazuri de violență sexuală ca metodă de tortură sau maltratare a bărbaților”.
Oficialii ucraineni și organizațiile umanitare spun însă că numărul cazurilor documentate a explodat odată cu eliberarea unor părți din regiunea Harkov și a altor zone din nord-est în septembrie 2022 și cu eliberarea orașului Herson și a zonelor învecinate din sud în noiembrie.
În februarie 2023, Procuratura Generală ucraineană declara că au fost audiate sute de victime, iar 155 au acceptat să depună mărturie în instanță. În cel puțin 11 cazuri documentate, victima era minoră.
„Chiar și în timp de pace, victimele sunt reticente să raporteze violuri”, a declarat pentru Current Time, procurorul Irina Didenko, care conduce o unitatea specială de investigare a crimelor de război legate de violența sexuală creată în septembrie.
„Aproximativ 155 de persoane au fost de acord să participe la anchetele penale, dar numărul victimelor este mult mai mare. Medici și psihologi lucrează cu ele ca să le ajute să vorbească despre ce li s-a întâmplat”.
Procurorii au investigat și 38 de cazuri în care victimele erau bărbați, 37 din aceste cazuri petrecute în zonele recent eliberate din regiunea Herson.
Oamenii legii au descoperit și centre de tortură, care ar fi fost înființate de Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) pentru a viza rudele soldaților, oficialilor și activiștilor din rezistența ucraineană.
„Ofițerii FSB au torturat mulți oameni, au comis și acte de violență sexuală”, a spus procurorul Irina Didenko. „Dacă un bărbat servește în armata ucraineană sau lucrează pentru forțele de ordine, rudele sale vor fi principala țintă. Mama, soția sau fiica ar putea fi torturate și apoi eliberate cu cuvintele „salutări din partea noastră”, adresate fiului, soțului sau tatălui”.
Irina Didenko a adăugat că practica violenței sexuale printre forțele ruse pare să fie atât de răspândintă, încât bănuiește că este o strategie, pusă la cale cu acceptul autorităților ruse de ocupație.
De îndată ce o zonă este eliberată, a mai spus Irina Didenko, autoritățile ucrainene trimit ambulanțe special echipate.
„În ambulanță este și un psiholog”, a spus ea. „După un control medical și strângerea de probe, victima poate fi evacuată.”
Psihologii stabilesc și o terapie și/sau recomandă medicamente pentru victime, a căror stare mentală variază de la stabilă la aproape sinucigașă, a mai spus Irina Didenko.
Mariann Ziss, psiholoagă maghiară care lucrează cu victimele ucrainene, a spus că a fost șocată de mesajele de pe rețelele de socializare și de conversații telefonice interceptate, care par să ateste intențiile de genocid ale militarilor ruși.
„Încearcă să înjosească o națiune întreagă prin corpul unei femei”, constată Mariann Ziss în interviul pentru Current Time, canalul de televiziune în limba rusă înființat de Europa Liberă împreună cu VOA.
„Este un avertisment adresat tuturor femeilor și bărbaților din Ucraina”.
Katerina Borozdina, vicepreședinta organizației „La Strada Ucraina”, a declarat că organizația ei a lansat un chat anonim pe Telegram pentru a oferi victimelor un loc unde să-și spună poveștile. Chat-ul ar putea ajuta victimele agresiunii sexuale să-și depășească frica sau rușinea și să ceară asistență juridică.
Kievul lucrează cu procurori străini, în colaborare cu Curtea Penală Internațională, pentru a înființa un tribunal special pentru judecarea crimelor de război comise în Ucraina, inclusiv a cazurilor de violență sexuală.
Procurorul ucraineană Irina Didenko se declară „relativ optimistă” că cel puți unii din cei vinovați ar putea fi judecați și în cele din urmă pedepsiți.
Cine ar putea judeca crimele de război comise de forțele ruse în Ucraina?
Autoritățile ucrainene au înregistrat deja (februarie 2023) peste 71.000 de presupuse crime de război comise de trupele rusești.
La Haga va fi creat la primăvară un Centru Internațional pentru judecarea Crimelor de Război comise în Ucraina (ICPA).
- Coordonat de Curtea Penală Internațională și Eurojust, structura UE pentru cooperare în domeniul justiției penale.
Curtea Penală Internațională (ICC) – conduce deja o echipă internațională, formată din experții din peste 20 de țări, care examinează dovezile.
- Rusia a semnat acordul de la Roma din 2000, care a stabilit crearea CPI dar nu l-a ratificat. În 2016, președintele rus Vladimir Putin a decis înghețarea procesului de ratificare.
- Ucraina este membră CPI. Crimele de război, actele de genocid sau crimele împotriva umanității și comise pe teritoriul țării pot fi judecate de CPI.
- CPI nu va putea judeca crima de agresiune (lansarea unei agresiuni militare deliberate) comisă de ruși, pentru că Rusia nu este membră CPI. Este considerată de juriști crima din care derivă toate celelalte crime.
- Posibilii agresori ruși nu vor putea fi obligați să apară în fața tribunalului, pentru că au imunitate internațională.
Tribunale ucrainene – ar putea judeca dar nu-i vor putea aduce în tribunal pe rușii acuzați de diverse crime. Fiind tribunale ucrainene, s-ar putea ca verdictele să nu fie considerate echitabile de comunitatea internațională.
Tribunale mixte: formate din judecători ucraineni și internaționali. Ar prezenta aceleași dezavantaje ca un tribunal local.
Tribunal special pentru crime de agresiune, creat printr-un acord între Ucraina și Națiunile Unite, dar ocolind Consiliul de Securitate ONU, în care Rusia are drept de veto.
- Ar putea fi înființat prin decizia Adunării Generale ONU (UNGA).
- Ar putea cere ridicarea imunității politicienilor de rang înalt. În baza legislației internaționale, liderii lumii nu se bucură de imunitatea dacă sunt judecați pentru crime grave, de un tribunal reprezentând comunitatea internațională.
- Există un precedent, așa-numitul „Tribunal al Khmerilor Roșii” din Cambodgia, creat în 1997, printr-o rezoluție a Adunării Generale ONU.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Indivizi sau state ar putea înainta plângeri civile. Rusia însă nu mai este parte a Convenției Europene pentru Drepturile Omului din septembrie 2022.
(Sursă: Rikard Jozwiak, „Wider Europe Briefing”, RFE/RL)
