În ziua când Rusia a bombardat Kievul pentru a treia oară într-o săptămână, președintele Ucrainei se afla la 1.200 de kilometri distanță, cerând permisiunea de a construi armele care ar putea opri sau, cel puțin, atenua cele mai violente atacuri ale Rusiei.
Ucraina are nevoie de multe lucruri în aceste zile, când se luptă să țină piept invaziei totale a Rusiei, care durează de 52 de luni. Ceea ce îi trebuie însă cel mai mult este o modalitate de a doborî cele mai distructive arme pe care Rusia le lansează: rachetele balistice.
Până de curând, sistemul de apărare aeriană Patriot, furnizat de SUA, era considerat singura modalitate fiabilă de a intercepta rachetele balistice. Însă stocurile ucrainene de rachete de interceptare ale acestui sistem sunt pe cale să se epuizeze, odată ce stocurile americane s-au redus — ca urmare a campaniei forțelor americane din Orientul Mijlociu.
Kievul dorește acum să-și producă propriile rachete de interceptare pentru sistemul Patriot. Care este problema? Are nevoie de o licență din partea Statelor Unite.
Pe 8 iulie, Volodimir Zelenski a primit un „OK”.
„Le vom da dreptul de a forma sisteme Patriot”, a declarat Trump, așezat alături de Zelenski în marja unui summit NATO din Turcia.
„O să vă acordăm o licență pentru a produce modele Patriots”, a spus el. „Astfel, nu veți mai putea să vă plângeți că nu vă oferim suficiente. Vă voi spune: «Păi, faceți-le singuri.»”
Dacă Trump își va respecta promisiunea, această măsură va reprezenta un sprijin important pentru Zelenski.
Kievul a fost ținta unei serii de atacuri care au implicat valuri de drone rusești, rachete de croazieră și rachete balistice. Atacul din 2 iulie, în urma căruia au murit peste 30 de persoane, a fost unul dintre cele mai sângeroase de la începutul invaziei, în februarie 2022.
Apărarea aeriană a Ucrainei s-a îmbunătățit semnificativ pe parcursul războiului; forțele aeriene, responsabile de această apărare, au dobândit experiență în doborârea dronelor rusești, precum și a rachetelor de croazieră. Industria de apărare a Ucrainei s-a mobilizat pentru a construi noi sisteme de armament, fie ele de apărare aeriană sau de alt tip.
Începând din ianuarie, potrivit unei estimări realizate de Centrul pentru Reziliența Informațională cu sediul la Londra, 90 la sută dintre dronele rusești cu rază lungă de acțiune — spre deosebire de cele cu rază mai scurtă, utilizate intens pe linia frontului — au fost interceptate de Ucraina; 80 la sută dintre cele 722 de rachete de croazieră lansate împotriva sa au fost interceptate.
Cu toate acestea, dintre cele 522 de rachete balistice rusești lansate în acest an, 70 la sută au ajuns la țintă.
Principala rachetă balistică a Rusiei este Iskander-M, lansată de la sol, care are o rază de acțiune de aproximativ 500 de kilometri și poate atinge viteze de până la Mach 7 — ajungând la ținte în câteva minute.
În atacul din 6 iulie, niciuna dintre cele 23 de rachete Iskander-M nu a fost doborâtă de sistemele de apărare ale Kievului, potrivit forțelor aeriene. Șase rachete de croazieră hipersonice, cunoscute sub numele de Țirkon, și-au atins, de asemenea, țintele, din nou din cauza lipsei de interceptori.
„Pentru a doborî rachete balistice, ai nevoie de mijloacele necesare. Avem suficiente sisteme, dar ceea ce ne trebuie este o aprovizionare constantă cu rachete”, a declarat colonelul Iuri Ihnat, purtător de cuvânt al forțelor aeriene, într-o intervenție televizată după atacul din 2 iulie.
„Rusia profită de faptul că Ucraina — și, de altfel, întreaga lume — se confruntă cu o penurie gravă de rachete interceptoare [Patriot]”, a spus el. „De aceea, se concentrează din ce în ce mai mult pe atacuri cu rachete balistice.”
„Rachetele Patriot sunt extrem de complexe”
Construit de giganții americani din domeniul apărării, Lockheed Martin și Raytheon, sistemul propriu-zis al bateriei Patriot este alcătuit din rachetele interceptoare, un lansator, un radar, o antenă de înaltă frecvență, o stație de control și un generator de energie electrică.
Costul total al sistemului se ridică la aproximativ 1,1 miliarde de dolari, potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale: 400 de milioane de dolari pentru lansator și alte componente; 690 de milioane de dolari pentru rachete.
Se estimează că Ucraina dispune în total de cel puțin șapte sisteme Patriot: trei furnizate de Statele Unite, trei de Germania și cel puțin unul de la un grup de aliați europeni.
Totuși, nu toate sunt operaționale în același timp, în principal din motive de întreținere.
Ucraina dispune, de asemenea, de un sistem franco-italian de apărare aeriană cunoscut sub numele de SAMP/T. Sistemul funcționează bine împotriva rachetelor de croazieră sau a dronelor, dar este mai puțin fiabil împotriva rachetelor balistice, care zboară la altitudine mai mare și cu viteză mai mare.
Ceea ce începe să se epuizeze în Ucraina sunt rachetele de interceptare propriu-zise lansate de la o baterie Patriot: PAC-2 și un model mai nou, PAC-3.
Oficialii ucraineni fac presiuni asupra administrației americane de câteva luni încoace. De asemenea, au încercat să obțină sprijinul aliaților europeni.
„Ucrainenii ne spun că pot dezvolta un sistem de interceptare care este, practic, echivalentul unui PAC-2 în mai puțin de un an și că îl pot produce în cantități mari”, a declarat un diplomat de rang înalt al NATO pentru RFE/RL. „Iar dacă sunt capabili să facă asta, îi felicităm.”
Experții se îndoiesc, totuși, că Ucraina ar putea într-adevăr să-și intensifice în curând producția la capacitate maximă pentru rachetele de interceptare.
„Nu împărtășesc opinia conform căreia noi, în Ucraina, am putea înființa o producție sub licență” de rachete PAC-3, a declarat Valeri Romanenko, un fost ofițer al apărării aeriene ucrainene care predă în prezent la Universitatea Națională de Aviație din Kiev.
„În primul rând, toate întreprinderile noastre sunt ținta atacurilor cu rachete balistice rusești, iar în prezent nu le putem proteja”, a spus el. „În al doilea rând, ne vom confrunta cu aceleași probleme ca și producătorul, și anume o penurie de componente.”
„Trump și-a dat poate acordul, dar planul rămâne totuși imposibil de pus în practică”, a declarat Jennifer Kavanagh, cercetătoare principală și directoare de analiză militară la Defense Priorities, un think tank american. „Ucraina va trebui totuși să construiască unități de producție care să îndeplinească cerințele [de export], să depășească penuria de componente și să treacă prin numeroase obstacole juridice în SUA.”
„Dacă Ucraina va produce rachete Patriot, acestea vor fi în cantități reduse și abia peste un an sau mai mulți. Acest lucru nu va ajuta Ucraina pe termen scurt”, a spus ea.
Există, de asemenea, riscul ca tehnologia clasificată să ajungă în mâinile adversarilor, a afirmat Kavanagh.
„Există riscuri enorme legate de furnizarea acestei tehnologii către Ucraina. În opinia mea, este foarte probabil ca, în cazul în care licențele ar fi acordate Ucrainei, tehnologia să ajungă în mâinile rușilor și chinezilor”, a afirmat ea.
Romanenko a susținut că, pentru Ucraina, o strategie mai bună ar fi achiziționarea unui număr mai mare de rachete cu rază lungă de acțiune pentru a ataca fabricile rusești de echipamente de apărare, cum ar fi rachetele Tomahawk, fabricate în SUA.
Anul trecut, Departamentul Apărării al SUA a aprobat furnizarea de rachete Tomahawk către Ucraina, însă decizia finală a fost blocată la Casa Albă.
„Sunt un susținător al apărării active… Trebuie să lovim producătorii ruși de rachete și diviziile de rachete care lansează aceste rachete balistice”, a declarat Romanenko. „Dar pentru a lansa lovituri eficiente asupra întreprinderilor militare ruse, avem nevoie de rachete puternice cu rază lungă de acțiune” — rachete Tomahawk sau rachete de croazieră lansate din aer.
Compania ucraineană de armament Fire Point — care s-a remarcat prin construirea de drone de atac cu rază lungă de acțiune și a rachetei de croazieră „Flamingo” — dezvoltă un sistem de apărare aeriană propriu, menit să completeze — sau chiar să înlocuiască — sistemul Patriot.
Luna trecută, compania a anunțat că a testat cu succes sistemul, denumit Freya. Analiștii avertizează însă că vor trece câteva luni până când compania va putea pune în funcțiune o baterie operațională.
Articol scris de corespondenta RFE/RL, Zoriana Stepanenko
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te