Șeful diplomației europene, Josep Borrell, își menține vizita la Moscova, joi 4 februarie, unde trebuie să se întâlnească cu omologul său Serghei Lavrov, iar asta în ciuda criticilor celor care spun că vizita trebuia anulată, în urma condamnării marți a opozantului Aleksei Navalnîi.
Sigur, Uniunea Europeană a emis de îndată un comunicat considerat „sever” în numele lui Borrell, dar vizita e menținută. Adevărul este că au trecut trei ani de la ultima vizită a unui șef al diplomației UE la Moscova, iar aceea fusese italianca (tot o socialistă, ca și spaniolul Borrell) Federica Mogherini. Vizitele la acel nivel fuseseră rărite atunci și întrerupte ulterior din pricina ocupării Crimeei de către Rusia și din pricina sprijinirii formațiunilor armate separatiste din estul Ucrainei (în ciuda ficțiunii oficiale rusești, care neagă orice amestec acolo).
Condamnarea lui Navalnîi a venit ca o surpriză. Nu atât pentru că cineva si-ar fi făcut vreo iluzie cu privire la funcționarea justiției ruse, cât mai ales pentru caracterul ei contraproductiv.
Doar Navalnîi a fost însă condamnat. Anturajul lui, întreaga lui echipă de colaboratori își vor continua anchetele și lupta împotriva înaltei corupții. Asta a anunțat-o de îndată Ivan Jdanov, directorul centrului de luptă împotriva corupției (FBK).
Avocata lui Navalnîi, Olga Mihailova, a pledat în van faptul că în 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat nul verdictul în afacerea Yves Rocher în virtutea căreia Navalnîi a fost condamnat, mai întâi cu suspendare, acum sub pretextul că a încălcat regulile eliberării condiționate.
„Condamnarea lui Navalnîi este inacceptabilă”, a postat de îndată pe Twitter Emmanuel Macron, dar semnalul condamnării lui Navalnîi nu era dat de justiția lui Putin pentru Comisia Europeană, ci chiar pentru Emmanuel Macron și pentru Angela Merkel.
La fel de important, însă, pentru Putin, cum a spus-o Navalnîi însuși, e „faptul de a putea înspăimânta milioane de oameni condamnând unul singur”. De fapt Putin e cel care se teme, a spus Navalnîi, care l-a numit pe liderul rus „acest omuleț viclean care se țicnește în bunkerul lui”.
Așa încât, la întrebarea de ce Borrell se mai duce în vizită într-o țară în care nu doar că se petrec asemenea abuzuri, dar mii de alți oameni au fost arestați pentru că manifestau pașnic, și de mai mulți ani deja nu mai există libertatea presei, iar organizațiile non-guvernamentale care primesc fonduri din străinătate sunt obligate să se înregistreze ca „agenți străini”, răspunsul este unul singur, chiar dacă pare neconvingător: menținerea dialogului.
Se așteaptă însă de la Josep Borrell ca el să denunțe public, formal și fără echivoc, în numele UE, toate abuzurile și să ceară eliberarea imediată a lui Navalnîi.
Apoi, un gest simbolic ar fi ca Borrell să meargă să viziteze centrul Andrei Saharov, numit după fostul dizident al cărui nume a fost dat premiului Parlamentului European pentru apărarea drepturilor omului. Asta e cu atât mai important si simbolic, cu cât anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Saharov... care probabil ar fi fost închis sub Putin.
În cazul în care și-ar ispăși pedeapsa de doi ani și opt luni, Navalnîi ar ieși din închisoare... exact în ajunul alegerilor prezidențiale din 2024.
