În popor, coordonatorului care a fugit acum un an din RM i se spunea Plaha. De aceea, mi-am permis să-mi intitulez tableta de azi „Un an fără Plaha”.
Am remarcat că mai mulţi politicieni au consemnat evenimentul şi l-au comentat. Şi Igor Dodon, şi Maia Sandu au spus că acum suntem mai liberi decît pe vremea lui Plahotniuc.
Ce să spun? În linii mari, suntem într-adevăr mai liberi. Regimul lui Plahotniuc era prea autoritar şi sufocant şi cam băga în sperieţi multă lume. Acum avem parcă o conducere mai soft. Numai că, dacă mă gîndesc mai bine, deosebirea nu e uriaşă. La putere e Igor Dodon care negocia ceva cu acelaşi Plahotniuc, secondat de Iaralov, şi există presupunerea că se negociau lucruri urîte. Iar foştii colegi ai lui Plahotniuc sunt acum la guvernare împreună cu PSRM.
Şi, de fapt, puterea de azi, ca şi cea de ieri, te lasă în pace dacă n-o deranjezi. Adică eşti liber atîta timp cît nu te opui sistemului, cît timp nu-l împiedici să funcţioneze după vechile tabieturi. Dacă o faci, probleme poţi să ai şi acum. Aşa că nu ştiu dacă suntem azi mult mai liberi decît acum un an.
Maia Sandu, lideră a opoziţiei, a ţinut să precizeze că pe Plahotniuc l-a alungat poporul, nu Igor Dodon. Totuşi, rolul lui Dodon nu e de neglijat, orice ar spune Maia Sandu. Anume coaliţia „nefirească” PSRM-ACUM l-a debarcat pe Plahotniuc. La fel de mult a contat poziţia unor state străine, care se săturaseră de Plahotniuc. În ceea ce priveşte poporul, aici nu aş fi foarte sigur.
Da, exista un soi de repulsie faţă de regimul autoritar al lui Plahotniuc în mase, dar la fel de adevărat e faptul că o mulţime de cetăţeni se simţeau bine şi trăgeau foloase de pe urma conducerii lui Plahotniuc. Nu am avut o revoltă de proporţii, o revoluţie care să-l debarce pe Plaha. Omul a fost debarcat mai curînd de circumstanţele potrivnice şi propriile gafe.
Mă uit cum luptă moldovenii cu virusul ucigaş. O bună parte nici nu crede că acest virus există şi e gata să te molipsească fără nici un regret. Cam aşa luptau moldovenii şi cu Plahotniuc. Cineva lupta, iar altcineva huzurea. Da, suntem niţel mai liberi, dar pînă la libertatea adevărată mai sunt nişte paşi de făcut.
