Linkuri accesibilitate

Un nou plan Marshall? Cum va fi reconstruită Ucraina


Printre clădirile distruse de bombardamentele rusești în Borodianka, în regiunea Kiev din Ucraina, în aprilie

Cine, cum și când va achita nota de plată a distrugerilor produse de războiul declanșat de Rusia în Ucraina?

Până la urmă, Ucraina va trebui reconstruită, iar acest lucru va costa miliarde de dolari. În funcție de rezultatul războiului, există cereri ca Rusia să achite nota de plată, prin intermediul unor reparații sau poate prin vânzarea activelor rusești înghețate în prezent în străinătate.

Pentru mulți poate să pară un plan bun, dar este practic? Sau chiar legal? Dacă Rusia nu va plăti, reconstrucția ar putea fi lăsată pe seama Statelor Unite și a Uniunii Europene, un proces cu precedent istoric și, probabil, plin de probleme.

La doar câteva săptămâni după 24 februarie, data la care președintele rus Vladimir Putin a lansat invazia totală și neprovocată în Ucraina, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care s-a dovedit a fi un maestru al mesajelor, le-a transmis fără menajamente celor de la Kremlin că vor trebui „să învețe cuvintele reparații și contribuții”.

După mai bine de nouă luni de la începutul invaziei și fără niciun indiciu că lui Putin i-ar da prin cap să pună capăt agresiunii, discuțiile se îndreaptă încet nu doar spre reconstrucția Ucrainei odată ce conflictul se va încheia, ci și spre cum și cine va finanța ceea ce Zelenski spunea că va fi „cel mai mare proiect economic din Europa timpului nostru”, care va costa probabil sute de miliarde de dolari.

Pentru Ucraina, răspunsul este clar: Rusia trebuie să plătească în cele din urmă, ca să se facă dreptate. „Nu există alternativă la plata de către Rusia”, a explicat Markian Kliucikovski, avocat și membru al unui grup de lucru al guvernului ucrainean privind reparațiile. „Dacă Rusia nu dorește să își onoreze obligația de a plăti despăgubiri pentru daunele și suferințele pe care le-a provocat, noi, împreună cu lumea civilizată, trebuie să găsim o modalitate prin care să facem Rusia să plătească”, a declarat Kliucikovski pentru RFE/RL.

La fel ca alți oficiali ucraineni, Kliucikovski reamintește că Adunarea Generală a ONU a adoptat pe 14 noiembrie o rezoluție fără caracter obligatoriu prin care îi cere Rusiei să plătească despăgubiri de război. Aproape 50 de națiuni au contribuit la redactarea rezoluției prin care se decide înființarea unui mecanism internațional de despăgubire pentru daune, pierderi și vătămări, precum și a unui registru pentru documentarea dovezilor și a cererilor.

„Rezoluția Adunării Generale a ONU este foarte importantă, deoarece afirmă în mod direct că Rusia trebuie să fie trasă la răspundere și oferă un mecanism pentru a face acest lucru”, a declarat Kliucikovski.

Însă Rusia a respins acest vot. Ambasadorul rus la ONU, Vasili Nebenzia, a declarat că țările care susțin rezoluția au încercat să poziționeze Adunarea Generală ca un organism judiciar, ceea ce, a spus el, nu este.

Și, având în vedere că deține drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, Rusia ar putea bloca încercările Ucrainei de a-și căuta dreptatea în cadrul organismului mondial. Acest lucru ar putea, de asemenea, să împiedice Kievul în eforturile sale de a confisca miliardele de active rusești înghețate în străinătate pentru a ajuta la finanțarea redresării sale postbelice.

După modelul Planului Marshall

Mulți politicieni și experți occidentali spun, în schimb, că răspunsul ar fi ca Occidentul să finanțeze un plan Marshall, după modelul programului american de succes pentru reconstrucția unei mari părți a Europei de Vest după Al Doilea Război Mondial. Lăsând la o parte banii, susținătorii unui plan de tip Marshall susțin că acesta ar fi, de asemenea, benefic pentru dezvoltarea democratică a Ucrainei și pentru ambițiile acesteia de a adera la Uniunea Europeană.

Ce a fost Planul Marshall

La 3 aprilie 1948, președintele Statelor Unite, Harry Truman a semnat „Actul de redresare economică”.

  • A devenit cunoscut sub numele de Planul Marshall, numit după secretarul de stat american George Marshall, care în 1947 a propus ca Statele Unite să sprijine financiar refacerea economică a Europei după Al Doilea Război Mondial
  • Scopul Planului Marshall a fost de a stabiliza ordinea internațională într-un mod favorabil dezvoltării democrației și economiilor de piață liberă.
  • Principalele trei obiective ale Planului Marshall: extinderea producției agricole și industriale europene; restabilirea unor monede, bugete și finanțe solide în cele 17 țări europene cărora le era destinat; stimularea comerţului internaţional.
  • Inițial, ajutorul a fost oferit aproape tuturor țărilor europene, dar mai târziu unele s-au retras, la ordinul Uniunii Sovietice. Țările care au rămas au fost Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveția, Turcia, Marea Britanie și vestul Germaniei (aflată sub controlul celor trei puteri occidentale învingătoare)
  • Pe parcursul celor patru ani cât a fost în vigoare Planul Marshall (1948 – 1951), Statele Unite au transferat 13 miliarde de dolari (aproximativ 115 miliarde de dolari la valoare actuală) către țările europene distruse de război.
  • Cele mai mari beneficiare au fost Marea Britanie (26% din totalul ajutorului), Franța (18%) și Germania de vest (11%).
  • Uniunea Sovietică s-a opus Planului Marshall, considerat o expresie a „imperialismului dolarului” și o încercare a Statelor Unite de a controla economia globală. Țările est-europene din sfera sa de influență au fost oprite să ceară bani din Planul Marshall. (Sursă: Wikipedia, BBC, Banca Mondială)

Un raport al German Marshall Fund, cu sediul la Washington (numit după fostul secretar de stat american, George Marshall, care a propus planul american în 1947) privind reconstrucția postbelică a Ucrainei notează că susținătorii occidentali vor fi precauți în ceea ce privește vărsarea unor sume mari de bani în Ucraina, având în vedere faptul că țara este renumită pentru corupție.

Cu toate acestea, spune raportul, alături de ajutorul Uniunii Europene, această pârghie financiară ar determina Ucraina să își revizuiască instituțiile și instanțele dacă dorește o integrare rapidă în Europa, care are standarde juridice stricte pentru aderare și care a oferit țării statutul de candidat.

Acest tip de pachet ar putea oferi Ucrainei o injecție de tehnologie occidentală atât de necesară, făcând-o să progreseze rapid, a explicat Jakob Kirkegaard, unul dintre autorii raportului Fondului Marshall: Designing Ukraine's Recovery In The Spirit Of The Marshall Plan.

„Infrastructura de proporții, în special infrastructura energetică și de transport în curs de reconstrucție, va fi nu doar refăcută, ci și îmbunătățită, având în vedere standardele UE și abandonând modelele adesea sovietice, aceasta devenind, în cele din urmă, competitivă și în interiorul UE”, a declarat Kirkegaard pentru RFE/RL în comentarii trimise prin e-mail.

Această finanțare ar fi un supliment la ajutoarele deja oferite de Occident Kievului, nu doar sub formă de asistență militară, ci și de ajutor financiar pentru a menține guvernul pe linia de plutire.

Ucraina va avea nevoie de cel puțin trei miliarde de dolari - și chiar de cinci miliarde de dolari - pe lună în 2023, a declarat recent șeful Fondului Monetar Internațional. „Nu este o sarcină ușoară”, le-a spus directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, liderilor mondiali reuniți pe 25 octombrie pentru a discuta despre redresarea Ucrainei și nevoile de macrofinanțare.

Daune

Prețul plătit de Ucraina pentru invazia totală a Rusiei este uriaș și în creștere.

Rusia este acuzată de comiterea a peste 40 de mii de crime de război, a declarat Ministerul de Interne al Ucrainei la 27 octombrie. De asemenea, invazia a alungat aproximativ 14 milioane de ucraineni din casele lor, în „cea mai rapidă și mai mare dislocare de populație la care am asistat în ultimele decenii", afirmă și șeful ONU pentru refugiați, Filippo Grandi.

Produsul intern brut (PIB) al Ucrainei a scăzut în acest an cu 32% , o degradare economică amețitoare - mai mare decât a Statelor Unite în timpul Marii Depresiuni din anii 1930.

Un bărbat își ajută vecinul să repare un acoperiș după ce casele lor au fost distruse în timpul luptelor dintre forțele ruse și ucrainene în orașul Arhanhelske, recent recucerit, la începutul acestei luni.
Un bărbat își ajută vecinul să repare un acoperiș după ce casele lor au fost distruse în timpul luptelor dintre forțele ruse și ucrainene în orașul Arhanhelske, recent recucerit, la începutul acestei luni.

Infrastructura din întreaga țară, în mare parte cea civilă, a fost ținta loviturilor militare rusești. Orașele, în special Mariupol, au fost transformate în ruină. Prim-ministrul ucrainean Denis Șmihal a declarat la 5 septembrie că invazia Rusiei a provocat pagube de 326 de miliarde de dolari și că vor fi necesare 105 miliarde de dolari pentru reconstrucția imediată.

Această cifră de 105 miliarde de dolari este ușor mai scăzută față de o altă estimare făcută ceva mai târziu, în aceeași lună. Cercetătorii de la Școala de Economie din Kiev, care colaborează cu mai multe ministere ucrainene pentru a colecta date, au declarat că au fost documentate pagube de peste 127 de miliarde de dolari la bunurile imobiliare rezidențiale și nerezidențiale, plus alte infrastructuri.

Aceste cifre sunt însă depășite cu mult de estimarea făcută de președintele Zelenski, care a declarat la 6 septembrie că va fi nevoie de „peste o mie de miliarde de dolari” pentru a reconstrui Ucraina, declarând că acesta „va fi cel mai mare proiect economic din Europa timpului nostru”. Cifra lui Zelenskiy este mai mare deoarece include și „modernizarea” infrastructurii pentru a o alinia la standardele UE, a declarat Kirkegaard.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski se adresează delegaților prin intermediul unei legături video în timpul unei conferințe internaționale privind reconstrucția și redresarea Ucrainei, care a avut loc la Berlin în octombrie.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski se adresează delegaților prin intermediul unei legături video în timpul unei conferințe internaționale privind reconstrucția și redresarea Ucrainei, care a avut loc la Berlin în octombrie.

Viceministrul ucrainean al justiției, Irina Mudra, care a lucrat în sistemul bancar, a fost implicată în discuțiile privind despăgubirile cu partenerii europeni și americani, inclusiv cu secretarul adjunct al Trezoreriei SUA, Elizabeth Rosenberg. Ea afirma pe 22 noiembrie că Kievul va alcătui „un registru internațional al pierderilor”, care, a explicat ea, va servi ca evidență oficială a tuturor pagubelor suferite de Ucraina, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru instituții.

De asemenea, Ucraina s-a asociat cu Columbia Law School din New York pentru a înființa proiectul „International Claims and Reparations Project” (ICRP), a cărui „echipă de cercetători și experți va examina și va propune cadre juridice pentru gestionarea creanțelor internaționale în materie de reparații”.

O istorie a reparațiilor

Plățile pentru daune sau prejudicii, sau reparații, au fost achitate de-a lungul veacurilor de învinși. După Primul și Al doilea război punic, Roma a impus Cartaginei despăgubiri de război substanțiale.

Germania a trebuit să plătească piperate reparații de război după Primul Război Mondial, precum și să accepte clauza de vinovăție de război, considerată un factor care a contribuit la ascensiunea celui de-Al Treilea Reich al lui Adolf Hitler.

După Al Doilea Război Mondial, Germania a fost din nou afectată de cereri grele de despăgubiri din partea puterilor aliate. Cu toate acestea, în ultima vreme, reparațiile de război „au avut un rol important doar în patru sau cel mult cinci conflicte interstatale”, spune Laurie Blank, profesor la Emory Law School și director al Centrului pentru Drept Internațional și Comparat. Printre aceste conflicte se numără invazia Irakului în Kuweit, războiul dintre Etiopia și Eritreea din 1998-2000 și intervenția Ugandei în Republica Democratică Congo.

„Ca urmare, memoria musculară a comunității internaționale pentru reparațiile interstatale este oarecum slabă”, a scris Blank într-un articol din luna mai pe forumul Just Security, care s-a concentrat pe reparațiile de război pentru Ucraina.

Cum va fi determinată Rusia să plătească

În același articol, Blank prezintă câteva opțiuni prin care Rusia poate fi determinată să plătească despăgubiri de război Ucrainei, inclusiv prin includerea acestora în orice acord de pace sau înțelegere între Kiev și Moscova, lucru aproape de neconceput acum, când sfârșitul conflictului, oricare ar fi acela, pare departe.

Cele 10 condiții puse de Zelenski pentru încheierea războiului din Ucraina

  • Siguranța nucleară - nimeni nu are dreptul să șantajeze lumea cu un dezastru nuclear
  • Siguranța alimentară
  • Siguranța energetică
  • Eliberarea tuturor prizonierilor și a persoanelor deportate
  • Implementarea Cartei ONU și restaurarea integrității teritoriale a Ucrainei și a ordinii mondiale
  • Retragerea trupelor ruse și încetarea ostilităților
  • Dreptate - înființarea unui Tribunal internațional care să cerceteze „crimele” comise în timpul războiului declanșat de Rusia și înființarea unui Mecanism de compensare a pagubelor produse
  • Protejarea imediată a mediului
  • Prevenirea escaladării - risc care încă există
  • Confirmarea încetării războiului - după ce măsurile de mai sus vor fi puse în practică, trebuie ca părțile implicate să semneze un document de încetare a războiului.

O altă posibilitate, scria Blank, ar fi înființarea unei comisii sau a unui mecanism multilateral care să supravegheze procesul, la fel ca și Comisia de despăgubiri a ONU (UNCC) înființată după invazia Irakului în Kuweit în 1990 și Războiul din Golful Persic în 1991.

Ca și alții, Kliucikovski consideră UNCC pentru Kuweit un posibil model pentru Ucraina. Însă, având în vedere că Rusia deține dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU, este puțin probabil ca această idee să fie aprobată.

La scurt timp după invazia rusă din februarie, Statele Unite au înființat grupul operativ REPO (Russian Elites, Proxies, and Oligarchs), care a blocat sau înghețat până în prezent active în valoare de 30 de miliarde de dolari aparținând rușilor, inclusiv iahturi de lux în valoare de zeci de milioane de dolari. Printre membrii grupului operativ internațional se numără Australia, Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Comisia Europeană.

Pe lângă activele aparținând persoanelor sancționate, Statele Unite, țările din UE și alte națiuni occidentale au înghețat active ale Băncii Centrale a Rusiei în valoare de peste 300 de miliarde de dolari.

Unele state, precum Estonia, Letonia, Lituania și Slovacia, s-au alăturat Ucrainei în solicitarea ca aceste active să fie folosite ca parte a reparațiilor, iar în iunie, Grupul celor șapte economii avansate ale lumii (G7) a promis că va analiza această idee.

Cu toate acestea, înghețarea activelor și confiscarea activelor sunt două lucruri total diferite, consideră oficialii occidentali. „Vom explora toate posibilitățile legale pentru a ne asigura că Rusia va plăti pentru distrugerile pe care le provoacă în Ucraina”, afirma Josep Borrell, șeful politicii externe a UE, la o conferință ministerială a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) organizată în Polonia, la începutul lunii decembrie,.

Secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, a declarat fără echivoc că actuala legislație americană face imposibilă confiscarea de către Washington a acestor active bancare rusești. Acest lucru se datorează faptului că legea federală americană, International Emergency Economic Powers Act (IEEPA), care a permis Washingtonului să înghețe aceste active, ar permite confiscarea lor doar în circumstanțe foarte speciale, spune Andrew Boyle, un avocat care a lucrat și a scris despre probleme legate de sancțiuni și care este acum implicat într-un tribunal internațional, despre care nu a avut libertatea de a dezvălui.

„Este puțin probabil ca SUA să ofere Ucrainei activele înghețate ale băncii centrale rusești fără să aibă: 1) aprobarea Rusiei (de exemplu, ca parte a unei păci negociate) sau 2) o modificare a IEEPA adoptată de Congres”, a declarat Boyle pentru RFE/RL în comentarii scrise.

Un angajat al serviciului ucrainean de urgență se plimbă printre dărâmăturile unei clădiri distruse de atacurile rusești asupra orașului Harkov, pe 16 decembrie.
Un angajat al serviciului ucrainean de urgență se plimbă printre dărâmăturile unei clădiri distruse de atacurile rusești asupra orașului Harkov, pe 16 decembrie.

Comisarul european pentru justiție, Didier Reynders, a sugerat că Ucraina ar putea obține o parte din despăgubiri, dacă rezervele valutare înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei din întreaga lume ar fi folosite ca un fel de monedă de schimb. „Din punctul meu de vedere, este aceste 300 de miliarde de euro ar putea fi păstrate ca garanție pentru momentul în care Rusia va participa în mod voluntar la reconstrucția Ucrainei", a declarat Reynders la sfârșitul lunii octombrie.

La 30 noiembrie, UE a propus un plan de confiscare a activelor rusești înghețate, dar experții încă nu găsesc o acoperire juridică. „Rusia și oligarhii săi trebuie să despăgubească Ucraina pentru pagubele suferite și să acopere costurile de reconstrucție a țării”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. „Avem mijloacele necesare pentru a face Rusia să plătească”.

Efortul unei generații

Deși încă nu este clar cum va plăti Rusia, este deja evident că sarcina de reconstrucție a Ucrainei va fi vastă și de lungă durată.

La Berlin, pe 25 octombrie, la conferința privind reconstrucția Ucrainei, Georgieva, directoarea FMI, a declarat că, „dincolo de costurile pagubelor, Banca [Mondială] estimează că nevoile totale de reconstrucție sunt de ordinul a 349 de miliarde de dolari”, a spus ea. „Acestea sunt cifre cu adevărat șocante- mult peste PIB-ul anual al Ucrainei de 200 de miliarde de dolari în 2021, înainte de invazia Rusiei".

Cancelarul german Olaf Scholz, care a numit propunerea „noul Plan Marshall”, a declarat în cadrul aceleiași adunări că reconstrucția Ucrainei va fi o „sarcină care va dura o generație și trebuie să înceapă acum”.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbește în timpul Conferinței pentru redresarea Ucrainei de la Lugano, Elveția, în iulie.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbește în timpul Conferinței pentru redresarea Ucrainei de la Lugano, Elveția, în iulie.

În iunie, în cadrul unei conferințe internaționale desfășurate la Lugano, în Elveția, Ucraina și-a prezentat propriul program național de redresare, care stabilește planuri și termene pentru reconstrucție într-un spectru larg.

Raportul German Marshall Fund sugerează că G7 ar trebui să participe la o platformă internațională de redresare, bazată pe o abordare secvențială: „ajutor, reconstrucție, modernizare și aderare la UE”.

Întrebat dacă Ucraina s-ar putea trezi împovărată de datorii pentru a-și finanța propria reconstrucție, Jakob Kirkegaard, unul dintre autorii raportului Fondului Marshall, este sceptic. „Marea majoritate a sprijinului financiar ucrainean vine sub formă de granturi sau - ca și în cazul UE - împrumuturi pe termen lung care nu vor fi niciodată rambursate. În plus, plata datoriilor existente ale Ucrainei este, în prezent, amânată în mod voluntar de către creditori", a declarat analistul, prezicând că „Ucraina se poate aștepta la mulți ani de creștere economică foarte, foarte rapidă după război”, ceea ce face ca orice datorie să fie mult mai ușoară.

Kirkegaard se așteaptă, de asemenea, ca, în cele din urmă, Rusia „să își piardă activele suverane înghețate pentru reparații de război de facto pentru Ucraina”. El adaugă că „Rusia va fi o țară mult, mult mai săracă din cauza acestui război”.

Pentru avocatul ucrainean Kliucikovski, a face Rusia să plătească este esențial. „Trebuie să găsim o modalitate de a ne asigura că dreptul internațional funcționează”, afirmă el. „Dacă un stat comite încălcări flagrante ale dreptului internațional, așa cum a făcut Rusia, și rămâne nepedepsit, atunci ce spune asta despre dreptul internațional? Suntem încrezători că justiția va prevala”.

Previous Next

XS
SM
MD
LG