Dolarizare și cât mai multe arme
„Excentric, extravagant, bizar” sunt câteva din cuvintele cu care presa îl caracterizează pe noul star al politicii argentiniene, adorat de unii ca o vedetă rock.
Javier Milei a salutat victoria sa cu peste 30% la alegerile primare de duminică din Argentina mulțumindu-le surorii sale și celor cinci câini ai săi, care poartă numele unor economiști ce i-au influențat convingerile numite uneori de el însuși „anarho-capitaliste”.
Milei dorește printre altele desființarea Băncii Centrale a Argentinei și „dolarizarea” țării, promite „sfârșitul statului” în forma lui actuală, crede că schimbarea climaterică este o minciună inventată de stânga politică, iar educația sexuală un complot pentru distrugerea familiei, propune interzicerea avorturilor, legalizarea comerțului cu organe umane și liberalizarea dreptului de a purta arme. Ziarul spaniol de stânga El Pais îl numește pe Milei „ultra” iar Associated Press „extremist de dreapta”.
O Argentină diferită nu este posibilă cu aceiași oameni în frunte
Alegerile primare din Argentina au ca scop desemnarea candidaților partidelor politice la președinție– iar faptul că sunt obligați să participe toți cei 35 de milioane de alegători, pe tot spectrul politic, face din ele un fel de repetiție generală pentru scrutinul propriu-zis, din 22 octombrie. Duminică, cele mai multe voturi le-a primit Milei, urmat de candidatul principalei coaliții de opoziție și de actuala coaliție de guvernare. La sărbătoarea de la centrul său de campanie, Milei a promis să pună capăt „castei politice parazitare, corupte și inutile” care ar domina Argentina. „O Argentină diferită nu este posibilă cu aceiași oameni în frunte ”.
Rezultatul arată – potrivit Associated Press – că Argentina este ultima țară latino-americană unde alegătorii favorizează un candidat perceput ca „din afara sistemului”, un outsider, ca să-și exprime adversitatea față de partidele tradiționale.
Argentinienii au multe motive de nemulțumire: rata anuală a inflației este de 115%, sărăcia este în creștere, iar moneda națională, peso, se devalorizează rapid. Milei, care este din 2021 deputat din partea grupării Libertad Avanza, și-a atras de altfel voturi propunând înlocuirea monedei argentiniene cu dolarul american.
Sătui de crize economice venite rapid una după alta, mulți argentinieni cred că trebuie pus capăt sistemului celor două forțe politice care alternează la putere, anume dreapta tradițională (Juntos por el Cambio) și „peroniștii” (Unión por la Patria) – ai căror candidați la președinție s-au clasat duminică pe locurile 2 și 3.
„Milei este un strigăt”
Ziarul spaniol El Pais, publicație de centru-stânga, observă că alegerile parțiale marchează un viraj masiv spre dreapta al Argentinei. În afara victoriei flamboiantului Milei, este notată și victoria în tabăra opoziției de dreapta tradiționale a unei candidate din aripa dura, Patricia Bullrich, care promite înăsprirea legislației contra delictelor de tot felul și interzicerea protestelor care iau forma blocării drumurilor.
Există însă și comentatori care cred că ascensiunea lui Milei poate fi oprită. Una din necunoscutele scrutinului decisiv, de la toamnă, este cum vor vota cei 30% din alegători care nu au mers la vot duminică, deși legea îi obliga să o facă.
Legea argentiniană prevede că votarea este „un drept și o obligație”, iar absența de la vot a alegătorilor cu vârste între 16 și 70 de ani se pedepsește cu amendă și interzicerea ocupării de funcții publice pe 3 ani. Legea mai prevede că cine nu votează la primare, poate totuși vota la scrutinul propriu-zis, după ce și-a justificat absența anterioară. Altfel, este înscris în „Registrul infractorilor dreptului de vot”.
În cotidianul argentinian La Nacion, Carlos Pagni scrie că la 40 de ani după ce a fost restabilită, democrația argentiniană se află la o intersecție unde s-au aflat deja altele, inclusiv din regiune, având de-a face cu „un impuls de schimbare a ordinii tradiționale, care cuprinde inclusiv manifestări de atac fățiș și deschide orizonturi necunoscute privind guvernarea țării”.
Pagni mai scrie că acum în Argentina sunt patru actori politici decisivi: Milei, cele două partide tradiționale și „o masă de cetățeni care decizând să se abțină de la vot, vor decide destinul celorlalți trei jucători”.
În privința motivelor care îi fac pe atâția argentinieni să fie de partea excentricului Milei, comentatorul ziarului La Nacion scrie: „Milei este un strigăt. Exprimă mai puțin o poziție ideologică și mai mult o stare de oboseală față de politică” – așa cum s-a văzut deja în Statele Unite, Brazilia și alte țări unde au avut succes candidați cu vederi extreme care au reușit să convingă alegătorii că pe ei nu-i interesează politica, ci tocmai anularea ei.
După anunțarea rezultatelor de duminică, unul din avertismentele cele mai sobre asupra turnurii actuale a politicii argentiniene a venit de la una din figurile cele mai populare ale guvernării peroniste, guvernatorul capitalei Buenos Aires. Axel Kicillof, care și-a menținut la primare poziția fruntașă în cea mai populată regiune a țării, a spus că „nici Milei, nici Bullrich nu au cum să soluționeze vreo problemă” cu care se confruntă țara și că „la toamnă nu vom alege între peronism și antiperonism, ci între dreapta și drepturi”.
