„În ediția de mâine a GAZETEI de Chișinău, Adrian Ciubotaru scrie despre împlinirea a 71 de ani de la deportarea a 36 000 de basarabeni, la 6 iulie 1949, și despre pierderea memoriei istorice în Republica Moldova. „Deportările în masă, teroarea și genocidul [...] au fost uitate bine-mersi de o populație care și azi consideră că cea mai luminoasă pagină din istoria ei recentă a fost traiul în colhoz și în „Soiuz”. Ne-am dori să aibă însă un dram de decență: dacă nu-și cunoaște trecutul, cel puțin să nu-l pervertească. Așa cum l-au pervertit bravele autorități din Brătușeni, Edineț, când au instalat pe peretele Casei de Cultură sătești 14 portrete de mareșali sovietici, în frunte cu Stalin.”
În editorialul de mâine, Mircea V. Ciobanu scrie despre problema protejării limbilor minorităților, despre privilegiul pe care l-a pierdut limba rusă și despre revolta minoritarilor ruși pe un portal socialist. Soluţia salvatoare, mecanismul echitabil, consideră editorialistul, ar fi Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare. Însă tot parlamentarii noștri refuză să adopte Carta. „În document nu se regăsesc favoruri şi garanţii speciale oferite limbii ruse. Or parlamentarii noştri mai mult fac reverenţe vecinului din Est, decât îşi bat capul de minoritari. M-a amuzat propunerea partizanilor de azi ai limbii ruse din Moldova: „acceptăm” Carta Europeană, dar cu un preambul care ar defini rolul primordial al limbii ruse (sic!). Or asta ar însemna să redactăm ruseşte Carta, deturnând sensul documentului. Propunerea mi se pare o ofensă la adresa limbilor minoritarilor şi a limbii române.”
Tot în paginile GAZETEI de Chișinău, la Comentariul economistului, Veaceslav Negruța scrie despre recentele negocieri dintre echipa FMI și autorități, asupra unui nou program trienal de asistență financiară pentru R. Moldova, în valoare de 558 milioane de dolari. Pentru o decizie favorabilă R. Moldova, autoritățile s-au angajat să adopte mai multe decizii importante, însă până acum nici o ședință a Parlamentului nu a avut loc din momentul acelor înțelegeri. Ce au convenit și nu au reușit autoritățile să livreze până la ședința Consiliului director FMI? Sunt câteva compartimente de rezolvat și doar după asta R. Moldova va primi acces la program: rectificarea bugetului 2020; asigurarea independenței instituționale a Băncii Naționale; supravegherea sectorului financiar nebancar; justiția independentă și investigarea fraudelor bancare. R. Moldova are nevoie de un program cu FMI pentru a-și relansa economia după o epidemie dezastruoasă, prost gestionată de o guvernare iresponsabilă.”
