Victoria Morozov este fondatoarea şi directoarea Organizaţiei de Caritate “The Moldova Project” fiind o promotoare înflăcărată a implicării civice, iar dovadă sunt cei 15 ani de muncă în folosul societăţii. Ea are grijă de persoanele vulnerabile, îndeosebi copiii. Organizaţia ei a reuşit să ajute mii de oameni care s-au pomenit in dificultate.
Europa Liberă: Cât de mult pandemia a afectat filantropia sau, din contră, a contribuit și mai mult ca să fie ajutat cel în dificultate?
Victoria Morozov: „Nu știu cât a afectat caritatea și filantropia, dar i-a afectat pe beneficiarii noștri, pentru că a fost un an foarte dificil, care a intensificat foarte multe probleme sociale.”
Europa Liberă: Ca de exemplu?
Victoria Morozov: „Spre exemplu neglijența privind copiii, abuzurile de toate felurile, inclusiv abuzul partenerilor între ei, copil-părinte și viceversa, s-a intensificat abuzul de alcool, ceea ce ne aduce atât de multe probleme, încât, pe alocuri, nici nu știm ce să ne facem. Dacă e să face o paralelă între vulnerabilitatea care a fost cu vreo zece ani în urmă și vulnerabilitatea care este acum – ea este complet diferită. Și noi, ca specialiști, dacă sincer, încă nu cunoaștem toate aspectele ei.”
Europa Liberă: Ce se diferențiază?
Victoria Morozov: „Spre exemplu, înainte, dacă identificai familiile vulnerabile, intervențiile erau mult mai scurte, pentru că, într-adevăr, era mai mult vorba despre sărăcie materială și susțineai un pic familia, îi dădeai niște resurse, făceai un pic de reparație, apoi un pic de informație, cumpărai niște animale și familiile, foarte repede, depășeau starea asta de vulnerabilitate. Acum, însă, când îi identifici, sunt foarte multe probleme psiho-emoționale acolo, multe probleme de sănătate psihică, iar la noi accentul pe sănătatea psihică este foarte mic și atunci când tu vrei să intervii, deseori nu știi, pentru că n-ai avut asemenea gen de experiențe și deseori este greu să găsești specialiști care înțeleg prin ce trece pacientul.”
Europa Liberă: Voi trebuie să cooptați psihologii.
Victoria Morozov: „Ba da, o faci, dar e un amalgam de probleme care trebuie nu doar identificate, dar abordate. Și spre exemplu, când tu mergi cu donații, dacă nu intervii la nivel psihologic, la nivel psihologic și alte, diferite, aspecte ale vulnerabilității, de obicei, faci foarte mult rău acestor familii.”
Europa Liberă: V-ați focusat mai mult pe segmentul tinerilor?
Victoria Morozov: „Nu ne-am focusat, deși tinerii au fost întotdeauna o prioritate pentru noi și, cu siguranță, copiii sunt. Pentru că ei sunt noua generație, care trebuie să dezvolte această țară și care ei vin cu un val nou de tot ce vrei, de dorință de viață, de învățare, de educație, de tot, ca să dezvolte o societate și clar că ei sunt, în primul rând targhetul nostru, dar pur și simplu nu poți să faci schimbări în viețile unor copii atâta timp cât părinții lor sunt la un nivel foarte jos și nu sunt tratați. Pentru că atunci când este vorba de o boală psihică, ea poate fi ușor când un adult primește tratamentul necesar. Or, adresabilitatea la medicul de profil este foarte mică și problemele psihice ăn general nu sunt considerate probleme la noi.
Beneficiarii noștri, majoritatea, sunt părinții singuri
Atunci când tu nu ajuți acest adult și el stă într-o depresie profundă, în care nu știe ce să facă. Pentru că beneficiarii noștri, majoritatea, sunt părinții singuri. Un tată singur, abandonat de soție, care a plecat cu mulți ani în urmă și nu mai revine sau o femeie singură, care a avut un bețivan, care nu știu ce s-a întâmplat sau a abandonat pentru că are copii bolnavi. Și de obicei, 70 la sută sunt părinți singuri. Și atunci când acest părinte are o stare psiho-emoțională nu prea bună, nu prea știe ce să fscă cu toate problemele astea și se află într-o depresie profundă de mulți ani, atunci tu poți să-i aduci orice, că nu ajută, înțelegeți?”
Europa Liberă: Adică darurile, oricât de prețioase, pot fi mai degrabă să dăuneze decât să ajute?
Victoria Morozov: „Contează foarte mult dacă omul înțelege pentru ce a primit aceste daruri, ce trebuie să facă cu ele și cum să-și gestioneze aceste donații. Dacă noi găsim beneficiari care au beneficiat de donații materiale, noi putem să le găsim saci întregi de haine aruncate, sau focul cu ele, sau le aruncă în pod după ce le-au folosit și nu mai fac nimic cu ele. Omul nu înțelege valoarea acestor lucruri, dacă nu s-a făcut o analiză complexă a vulnerabilității acestei familii. Nu recomand donații, de exemplu, sub forma unor saci de cartofi, pentru că până seara acești cartofi vor fi dați în schimb pe alcool.”
Europa Liberă: Dacă nu ați ajunge voi în aceste familii, atunci ele ajung total în pragul disperării și nu mai poate nimeni să intervină ca să schimbe situația?
Victoria Morozov: „În general, vulnerabilitatea devine cronică, dacă nu o abordezi la timp. Și e foarte important să identifici acești oameni, să faci o analiză complexă și să intervii peste tot, în toate ariile vulnerabilității. Dacă noi nu ajungem la timp, probabilitatea că acești copii o să aibă succese în viață este mai mică. Pentru că dacă acești copii suferă de depresie și ei, situația acesta devine cronică și nivelul de fericire al acestor copii este foarte mic. Ei nu mai visează, ei nu mai vor să învețe. Dacă copilul este neglijat și el nu mănâncă înainte ca să meargă la școală, atunci cum să se concentreze?”
Europa Liberă: Dar aceste familii își pun întrebarea că ar trebui și ele singure să se ajute?
Victoria Morozov: „Ei își pun întrebarea, dar, vedeți, atunci când ești bolnav, dimineața te trezești cu durere de cap, nu ai dorință să lucrezi, înțelegi? Uneori, aceste stări depresive sunt atât de grave, că aceste femei, când se trezesc, ele nu văd rostul și sensul vieții lor și fac lucrul mecanic. Atunci când copilul este murdar, pentru ea copilul arată curat, pentru că ea crede că l-a spălat bine. Curățenia pe ea și pentru mine, de exemplu, înseamnă lucruri diferite. Și atunci, iarăși, trebuie să intervii în toate aspectele și să ajungi la ei.”
Europa Liberă: Dar care e rolul statului în a se implica pentru a diminua acest grad de depresie, de sărăcie?
Victoria Morozov: „Rolul statului, în general, este foarte important. Noi avem o lipsă de specialiști care ar ajuta acești oameni social-vulnerabili. Pentru că este un psiholog într-un raion. Când găsești o familie cu probleme psiho-emoționale, trebuie să faci cel puțin câteva sesiuni de psihoterapie, sau terapie ocupațională cu copiii, sau artterapie. Dar dacă nu ai acești specialiști, nu ai cum să intervii. Spre exemplu, în echipa mea avem un artterapeut, care face activități, dar terapie cu copiii, care ajută să identifice toate problemele prin care trece un copil. Până să avem acest specialist, noi comunicam desigur cu copiii, dar deseori tu nu poți să ajungi la rădăcina problemei. Or, atunci când desenează sau creează, copilul uită de tot ce este în jurul lui și el prin artă își expune toate emoțiile sale. Spre exemplu că el vede demoni. Copilul niciodată n-o să vină și-o să-și spună. Sau dacă a fost abuzat sexual. Poate unul din câteva sute. Dar prin desenele lui vezi că acolo este o problemă și ea trebuie repede abordată. Dar statul nu are acești specialiști.”
Europa Liberă: Școala?
Victoria Morozov: „Nu toate școlile au psihologi.”
Europa Liberă: Profesorul?
Victoria Morozov: „Pofesorul nu întotdeauna are informația necesară ca să identifice genul acesta de probleme. Noi, anul acesta, acum, în iunie, am început un proiect nou, cu Ministerul Educației, și am început să lucrăm cu tineri, adolescenți din familiile social-vulnerabile. Și ei trec prin patru sesiuni de traininguri, patru zile, pe diferite subiecte, de la bullying, discriminare, educație pentru sănătate, educație financiară. Noi încercăm să creăm o legătură foarte strânsă cu ei. Ei pe parcursul anului au posibilitatea să ne abordeze și, dacă au o problemă psihologică, noi, echipa noastră, să-i ajutăm. Și prima senzație, când intri în prima zi în sală și începi să lucrezi cu ei, vizual, îi vezi pe câțiva că au unele probleme, dar, pentru că azi tinerii au totuși posibilitatea de a se îmbrăca bine, eventual din donații, și nu-ți dai seama că tânărul este vulnerabil. Însă a doua zi, când interacționezi cu ei, îți dai seama că atât de multe probleme au și atât de mult suferă.
Mie mi-i trist, fiindcă s-ar părea că acești tineri ar trebui să aibă un pic alt gen de probleme, la o asemenea vârstă. Or, o parte dintre ei deja au stări depresive foarte grave. Într-un raion, o fetiță, la fiecare oră, se ridica de pe scaun, ieșea în coridor și plângea. Nu este normal un asemenea comportament, acest copil are nevoie de intervenția chiar a psihiatrului, nu doar a psihologului. Discutând cu administrațiile școlilor, aceștia, nu toți, nu înțeleg ce trebuie să facă, când este vorba de o stare depresivă, o tentativă de suicid, ei nu știu ce să facă, pentru că au un psiholog în școală, care nu reușește cu toate cazurile. Și psihologul nu este psihiatru, dar atunci când e vorba de probleme psihice e nevoie să fii specialist în domeniu.”
Europa Liberă: Ați reușit să cutreierați Moldova în lung și-n lat, eu urmăresc pe rețelele de socializare toate postările, îndeosebi atunci când sunteți alături de copii, tineri, pe fața cărora citești tristețe, multă tristețe. Segmentul acesta de persoane afectate, în R.Moldova, e grav? Și cum s-ar descrie gradul de sărăcie?
Victoria Morozov: „Eu și, în general, echipa mea iubim foarte mult acești beneficiari. Ei sunt niște oameni extraordinari, pur și simplu o parte dintre ei au avut niște traume emoționale în copilărie, pe care nu le-au depășit, pentru că la timpul potrivit nimeni nu le-a oferit ajutor. Or, jumătate din femeile cu care lucrăm și-au început relațiile sexuale până la vârsta de 15 ani și multe dintre ele nu au avut relațiile pe care și le-au dorit, adică au trecut prin abuzuri sexuale. Deci, o situație care traumează o femei pe parcursul vieții ei. Și dacă atunci, la moment n-a fost nimeni să o ajute să depășească aceste stări sau în copilărie a trecut prin foame, abandon sau abuz fizic, pur și simplu, acestea sunt niște traume nedepășite. Atunci când acești oameni cresc, ei devin niște adulți care trebuie ajutați, pentru că ei, la rândul lor, preiau niște comportamente pe care le aduc în viața de zi cu zi, în raport cu copiii lor. Și toate frustrările, toate supărările sunt încorporate în acești copii. Și atunci acești copii, trecând iarăși prin abuzuri, se dezvoltă cum se dezvoltă. De aceea este foarte important să identifici acești oameni și să te întorci împreună cu ei la copilăria lor și să-i ajuți să încerce să vadă unde a fost momentul de cotitură și de frântură. Atunci când identifici acest moment, împreună cu psihologul, cu psihoterapeutul, prin consiliere, terapie, consiliere de grup, consiliere împreună cu soțul, cu copiii, împreună, identificați cum de azi înainte o să fie altfel. Ei trebuie educați.”
Europa Liberă: Și cum apreciați voi rezultatul muncii voastre?
Victoria Morozov: „Avem rezultate foarte frumoase și foarte multe cazuri când beneficiarul devine alt om după intervențiile noastre, dar nu 100 %. Sunt cazuri în care noi am întârziat sau dacă este vorba de probleme psihice, în care e nevoie de tratament continuu. Și uneori e vorba de schizofrenie sau de probleme psihice foarte grave, deseori noi nu reușim să ajungem la rezultatele pe care le dorim și atunci tot ce ne rămâne e să lucrăm cu copiii, să le oferim posibilitatea să mănânce la timp și cât de cât sănătos, să nu fie neglijați. Clar, dacă observăm că e vorba de ceva foarte grav și părinții fac abuz de alcool, nu există acolo potențial de a se dezvolta, atunci noi suntem nevoiți să ne întâlnim în ședințe disciplinare cu APL-urile locale și să fie extrași copiii și să li se ofere un mediu mai sigur.”
Europa Liberă: Dar voi acceptați ca această povară să cadă pe umerii voștri sau le sugerați autorităților anumite politici care ar putea să dea rod?
Victoria Morozov: „Noi sugerăm, dar ca atare responsabilitatea este a APL. Noi, ca asociații obștești, nu avem dreptul să facem așa ceva, dar noi putem să sugerăm, noi participăm la aceste ședințe. Dacă e vorba de abuz, ne ducem la poliție, raportăm, dăm declarații. Dar, în principiu, responsabilitatea cade pe APL. Și deseori avem o colaborare foarte bună cu APL.”
Europa Liberă: APL însemnând Administrația Publică Locală.
Victoria Morozov: „Da, corect. Dar inițial, clar că tu trebuie să colaborezi cu direcțiile de asistență socială, care identifică primăriile, merge la primar, la asistența socială, faci cunoștință, prezinți proiectul, ei identifică familiile și lucrezi cu ei. Uneori sunt APL-uri care nu prea vor să acționeze și trebuie să lupți cu ei, dar în principiu se poate e lucrat.”
Europa Liberă: Dar pentru că mult timp te afli și peste hotare, în țările din occident, spre exemplu, cum se rezolvă aceste probleme?
Victoria Morozov: „Bine, la capitolul protecția copilului ei sunt mult mai avansați. Vorbesc despre experiența SUA. Dacă e vorba de abuz, atunci copiii sunt extrași aproape imediat din aceste medii, dar iarăși, dacă e vorba de abuz sexual, i acolo linia este foarte subțire, pentru că un abuz sexual este foarte greu să-l demonstrezi, în principiu. Abuzatorii pregătesc foarte bine victimele, este foarte greu să identifici aceste cazuri. Eu am vorbit și cu specialiști de acolo, pentru că noi avem și aici cazuri de acest gen și uneori este greu să identifici, deși și eu, și echipa, suntem ferm convinși că acolo există abuz sexual. Copilul nu-ți spune. Și deseori tu nu știi ce să faci cu situația dată. Studiind problema această problemă cu psihologii, specialiștii de peste hotare, am înțeles că ea există și la ei, această problemă. Dar acolo, în cazul când există măcar o mică bănuială, intervine echipa imediat. Iar aici trebuie să aduci atît de multe mărturii, atât de multe sesizări și nu știu mai ce. Dar și ei au foarte multe probleme.
Eu fac un fel de voluntariat la un azil pentru persoanele fără adăpost, noi alimentăm în fiecare zi câte 400 de boschetari, în Chicago, și, sincer, pentru o țară atât de dezvoltată, ridică multe întrebări. De ce se întâmplă aceasta într-o societate atât de dezvoltată? Clar că eu și comunic cu mulți dintre acești oameni și mulți dintre ei este evident că au probleme psihice, care trebuie readresate medicilor. Or, medicina acolo este atât de scumpă! Lor nu le este rentabil, financiar, să intervină mai profund. Mai degrabă îi hrănesc și atât. Eu cred că noi suntem la o altă etapă, un alt nivel de a ajuta și noi toți trebuie să facem asta. Toate organizațiile trebuie să înțeleagă că ajutorul nu este doar despre material. Noi trebuie să avem multe echipe disciplinare, de specialiști, care să abordeze problemele sociale ca pe un tot întreg, dar nu doar ca niște donații de produse alimentare care până seara ar putea să se evapore din gospodăria respectivă. Oricum, pilonul și punctul principal într-o problemă este copilul, atunci când vorbim despre familiile social-vulnerabile,. Copilul este prioritatea numărul unu și noi trebuie să ne axăm pe necesitățile copilului, în primul rând, și dacă ei sunt în siguranță în mediul respectiv. Trebuie să responsabilizezi adultul, dacă el are capacitate, să-l condiționezi: dacă nu lași băutul, copilul trebuie să fie extras și plasat într-un mediu sigur, unde o să fie îngrijit, unde o să primească îngrijirile necesare. Deși noi, ca și asociație, suntem convinși că copiii trebuie să fie în familii, pentru că familia este mediul în care copilul se dezvoltă cel mai bine. Acuma aproape toate instituțiile rezidențiale au fost închise și este un pas foarte bun pentru Moldova, însă trebuie și servicii adiționale pentru ca toți copii să fie în siguranță. Noi am închis totul și așteptăm ca APL-urile să dezvolte aceste servicii de protecție a copilului. Ele nu sunt suficiente, și tu, când chiar vrei să protejezi un copil, când chiar vezi că el e lăsat pe prag până la ora două de noapte, nu face așa instituționalizare. Creezi servicii adiționale suficiente, ca copiii să fie plasați în medii sigure și totul o să fie bine pentru ei. Și atunci da.”
Europa Liberă: Vine și succesul.
Victoria Morozov: „Vine și succesul, vin copiii fericiți, vine o societate dezvoltată, oameni fericiți, care au potențial pentru o viață mai bună, mai sigură, mai fericită.”
