Discutăm astăzi despre o îmbunătăţire legislativă în sprijinul victimelor violenţei domestice. Interlocutorul nostru matinal e Ion Oborocean, preşedinte al Asociaţiei Centrul de drept Călăraşi şi lider al Mişcării Bărbaţii împotriva violenţei şi traficului de fiinţe umane, care ne va explica cine, când şi de ce a operat modificarea legală numită Ordinal de restricţie de urgenţă.
Ion Oboroceanu: „Aceasta este o inovație și eu sunt ferm convins că toți polițiștii cu adevărat vor studia suplimentar această prevedere legală și vor întreprinde toate măsurile ca victimele să fie asistate și protejate nu doar teoretic, dar și în mod practic. Acest ordin îl obligă pe agresorul familial imediat să părăsească locuința comună. Asta în cazul în care, în urma unui apel telefonic, la fața locului s-a deplasat polițistul, a constatat actul de violență în familie.
Dacă pană la 17 martie 2017 legislația Republicii Moldova nu permitea emiterea unui astfel de ordin şi trebuia polițistul să acumuleze probe, să meargă în instanța de judecată, să depună materialele cu demersul respectiv pentru ca instanța de judecată să emită ordonanță de protecție într-un termen de 24 de ore, instanța avea obligațiunea în 24 de ore să examineze acest demers al poliției, al procurorului sau al asistentului social, acum din motivul că deseori în aceste 24 de ore sau mai bine zis de la momentul când au fost apelate autoritățile despre un caz de violență în familie și nu era intervenție promptă și operativă, spre regret se întâmplau cazuri tragice, inclusiv cu omucideri.
Moldova a adoptat acest cadru legal din motivul ca să nu admită repetarea cazurilor de violențe în familie. Spre exemplu, dacă la ora două noaptea într-o localitate s-a deplasat polițistul, el nu are discreția a da sau nu a da acest ordin de restricție, odată ce a constatat că este actul de violență în familie dânsul imediat emite acest ordin, fie ora două, ora trei, ora unu de zi, nu contează ora. Și eu regret să constat că încă mulți colegi din poliție, din organul de aplicare a legii continuă să întrebe: dar ce o să facă el sărmanul în cazul în care este obligat să părăsească locuința comună?
La această întrebarea pentru toți am un răspuns foarte concret, dat inclusiv de practica jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului,
Atunci când se dorește, se examinează foarte operativ un caz de violență în familie și se adoptă măsuri destul de prompte și categorice, ca să descurajăm agresorii...
care a spus că nici intr-un caz dreptul la proprietate nu poate să fie ierarhic superior dreptului la viață. Iată din aceste considerente polițiștii trebuie să studieze suplimentar această prevedere legală și să o aplice în toate regiunile Moldovei. Așa cum am procedat noi. Când spun noi, am în vedere avocații Centrului de Drept de la Căușeni, Inspectoratul de Poliție de la Ștefan Vodă și asistentul social din comunitate. Am văzut odată în plus că atunci când se dorește, se examinează foarte operativ un caz de violență în familie și se adoptă măsuri destul de prompte și categorice, ca să descurajăm agresorii să nu admitem repetarea cazurilor de violență.”
Europa Liberă: Cum s-a ajuns că acest Ordin de restricție de urgenţă a reușit să fie introdus în legislație?
Ion Oboroceanu: „O parte din sectorul neguvernamental și cu susținerea şi înțelegerea partenerilor externi am promovat pe parcursul mai multor ani această inovație pentru Republica Moldova. Legea 45 este în vigoare din anul 2008. Dar a durat un an și jumătate până când
Nu este suficient să avem doar legi destul de bune, factorul uman este determinant în astfel de situații...
în 25 septembrie în anul 2009 a fost emisă prima ordonanță de protecție. Spre regret, am văzut odată în plus că nu este suficient să avem doar legi destul de bune, factorul uman este determinant în astfel de situații, pentru că mai bine să avem specialiști profesioniști responsabili și dedicați ca să aplice în totalitate acele prevederi care le avem, decât să avem legi bune și foarte bune și ele să stea să se prăfuiască și să nu fie aplicate în practică.
Iată aici, sub presiunea inclusiv externă, datorită faptului că Moldova spre regret a fost condamnată deja în patru cauze de jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului anume în cazuri de violență în familie și expres s-a stipulat că statul nu a reușit să asiste și să protejeze eficient victima violenței în familie. Și din aceste considerente, inclusiv avem deja și un caz în care comitetul ONU pentru neadmiterea discriminării asupra femeilor s-a pronunţat într-un caz de violenţă în Moldova… Pentru noi trebuie să fie de învățătură şi aceste standarde internaționale trebuie să fie aplicate în practică.”
Europa Liberă: Vreți să spuneți că aceste condamnări la CEDO și acest caz în care s-a pronunțat ONU într-un caz de violență în Republica Moldova v-au ajutat să exercitați presiuni asupra factorului politic ca să introducă aceste norme în lege?
Ion Oboroceanu: „Da, cu adevărat acestea au fost un impuls destul de consistent. Până la condamnările din partea Curții Europene a Dreptului Omului, până în anii 2015-2016, nu erau o prioritate cu adevărat prevenirea și combaterea eficientă a violenței în familii și asigurarea reală a egalității de gen. Să nu uităm că în poliție avem mai mult de 15 mii, aproape 16 mii de polițiști în toate localitățile Moldovei activează polițiști și victimele trebuie să cunoască, dar să nu sufere în tăcere, și să apeleze în mod obligatoriu indiferent de ce oră a zilei sau a nopții este să meargă și să asigure protecție. Doar acționând destul de prompt noi vom descuraja agresorii.”
Europa Liberă: Ce instrumente de protecție au la îndemână victimele violenței domestice acum pe care nu le aveau poate anterior?
Ion Oboroceanu: „Ordonanța de protecție pentru victimele violenței, obținută pentru prima dată la 25 septembrie 2009 şi care a fost emisă de către o instanța de judecată din Anenii Noi. Din 17 martie 2017 a intrat în vigoare şi Ordinul de restricție de urgență. Ordonanța de protecție este emisă exclusiv de instanță de judecată pe un termen de până la 90 de zile, iar Ordinul de restricție de urgență este emis exclusiv de colaboratorul de poliție și este emis pe un termen de până la 10 zile. Şi dacă ordonanța în 24 de ore era emisă de instanță, polițistul acum imediat îl obligă pe agresor să părăsească locuința comună.”
Europa Liberă: Deci, acum o femeie sau un bărbat, un membrul al unei familii, dacă este agresat și cheamă poliția, poate imediat să beneficieze de acest instrument? Şi dacă polițistul nu o emite, victima poate să-i ceară acest lucru?
Ion Oboroceanu: „În primul rând polițistul este obligat să emită.”
Europa Liberă: Probabil în funcţie de gravitatea cazului sau nu?
Ion Oboroceanu: „Da, expres este prevăzut de lege că dânsul este obligat să evalueze riscurile și, în urma evaluării riscurilor și când dânsul a constatat că a avut loc un caz de violență și în scopul neadmiterii repetării și curmării acțiunilor violente și agresive din partea făptașului, el este obligat să emită un astfel de Ordin de restricție de urgență.
Pentru victime trebuie să fie clar: acest instrument este unul destul de clar, destul de practic și eu le îndemn pe toate victimele să nu sufere în tăcere și să apeleze în toate cazurile când a fost comis un act de violență.
Polițistul este obligat să emită acest Ordin de restricție care, repet, pentru Republica Moldova a fost emis pentru prima dată la 17 martie 2017 în satul Viișoara, raionul Ștefan Vodă. Și este salutar faptul că după 17 martie am avut mai multe invitații şi noi, cei de la Centrul de Drept de la Căușeni, am mers cu instruiri comune cu polițiștii în mai multe raioane ale Moldovei și este salutar să constatăm că avem deja în majoritatea raioanelor din Moldova emise astfel de ordine de restricție.”
Europa Liberă: Ați avut un îndemn pentru victime. Dar pentru polițiști ați avea vreun îndemn?
Ion Oboroceanu: „Vreau să îndemn polițiștii ca odată în plus toate modificările din legislație care au intrat în vigoare din 17 martie (asta ține și de codul contravențional și de codul penal și de procedură penală și civil și codul familiei) să le studieze toate în ansamblu, în toate cazurile să reacționeze prompt, la orice caz de violență din familie, pentru că cea mai mare informare pentru victime este reacția autorităților. Să aibă o reacție coordonată în comun cu organele publice locale, organele tutelare, cu asistența socială, pentru că noi când am contribuit la emiterea acestui Ordin de restricție din 17 martie 2017 am colaborat cu toți: eu, în calitate de avocat al victimei care am întocmit cererile și toate documentele de evaluare a riscurilor, polițistul, care a emis Ordinul de restricție de urgență, asistentul social, care a întocmit la fața locului ancheta socială inițială și, iată, toate aceste informații i-au permis polițistului să evalueze aceste riscuri, pentru că nici într-un caz nu avem dreptul să exagerăm, dar spun: în mâinile poliției legea a dat un instrument destul de practic și depinde de corectitudinea organului de poliție.”
Europa Liberă: Iar victima trebuie să știe că de acum încolo, dacă va chema organul de drept, atunci ea va putea cere evacuarea agresorului din casă pentru 10 zile.
Ion Oboroceanu: „Da, până la 10 zile. Polițistul este obligat să evalueze situaţia și, pe lângă evacuarea din locuința comună, polițistul mai include și alte restricții: să nu să se aproprie de locul aflării victimei până la 200 de metri, să nu viziteze locul de muncă al victimei și al copiilor. O importanță deosebită este acordată asistenței și protecției copiilor, pentru că în majoritatea cazurilor unde sunt minori chiar dacă agresorul aplică violența fizică sau de altă formă asupra concubinei sau soției în majoritatea cazurilor suferă și copii. Iată aici aș îndruma să cunoască acele proceduri prietenoase pentru audierea minorilor ca să le respecte în totalitate.”
Europa Liberă: Ce urgențe ar mai fi? Ați reușit, am reușit cu toții împreună, să avem acest Ordin de protecție, am reușit să avem acest Ordin de restricție urgentă. Ce urgențe ar mai fi de introdus, ca instrument împotriva violenței domestice la care vă gândiți acum cum să le realizați?
Ion Oboroceanu: „Ar fi benefic ca instituțiile publice să gândească cum să pregătească și să acorde servicii inclusiv agresorilor. Din activitatea mea profesională, m-am convins nu o singură dată că este insuficient să beneficieze de asistență și protecție doar victimele. Cu adevărat ele trebuie să fie o prioritate. Din anul 2016 a intrat în vigoare și o lege destul de importantă pentru victimele infracțiunilor penale - Legea cu privire la acordarea despăgubirilor victimelor infracțiunilor. Dar iată că la fel trebuie să evaluăm în complexitate această legislație și să vedem cum să reabilităm și să resocializăm agresorii.”
Europa Liberă: Şi nu se face nimic în sensul acesta? Că am auzit despre anumite centre.
Ion Oboroceanu: „Este la noi un centru pentru acordarea asistenței agresorilor, dar este insuficient pentru Republica Moldova. Practica internațională ne arată că astfel de centre trebuie să fie la nivel regional și autoritățile sunt obligate să presteze astfel de servicii. Indiferent de faptul că acești agresori sunt cu adevărat infractori, sunt făptași, ei în primul rând trebuie să fie pedepsiți, dar pe lângă pedeapsa contravențională, civilă sau penală noi, comunitatea, aveam obligațiunea să-i reabilităm și resocializăm.”
