Asta înseamnă că persoanele care vor apela la ajutorul autorităților nu vor mai trebui să aștepte o decizie a instanței de judecată în acest sens. Scopul măsurilor este de a oferi protecție imediată victimei, astfel încât riscul unei agresiuni repetate să fie exclus. Detalii de la Nicu Gușan
Modalitatea de protejare a victimei față de agresor era obținerea în instanța de judecată a unei ordonanțe de protecție, care trebuia să fie eliberată în cel mult 24 de ore. Legea de pe hârtie ajungea însă mai greu să fie aplicată pe teren, spun experții din domeniu, potrivit cărora termenul de 24 de ore nu întodeauna ar fi fost respectat, iar executarea ordonanței, la fel, nu ar fi fost monitorizată de fiecare dată eficient.
Mai mult, victima, ca să obțină protecția, avea la dispoziție o zi pentru a prezenta în instanță probe care să dovedească judecătorului necesitatea eliberării unei ordonanțe de protecție.
Ca urmare, se întâmpla că procesul greoi descuraja victimele să se adreseze autorităților atunci când ajungeau să fie agresate de membrii familiei, spune Daniela Misail-Nichitin, directoarea de programe femei la centrul La Strada:
„Persoanele afectate de violența în familie nu se adresau organelor de drept, fie din frică, fie din lipsă de încredere, fie că au avut anterior o experiență mai puțin reușită, ca urmare a adresărilor la poliție.”
Speranța ultimelor modificări legislative, intrate în vigoare la mijlocul lunii martie, este să ușureze obținerea protecției. Noutatea este că polițistul, care va documenta un caz de violență în familie, va putea emite singur un ordin de protecție de urgență, pentru un termen de zece zile. Presupusul agresor va fi obligat să părăsească locuința și să evite orice contact cu victima și ceilalți membri ai familiei, mai adaugă Daniela Misail-Nichitin:
„Victima, împreună cu copiii, rămân în această locuință, ceea ce nu se întâmpla până acum. De cele mai multe ori, victima trebuia să fugă de acasă, să se ascundă undeva, până când ajungeau fie la o organizație specializată, fie la instanța de judecată ca să obțină ordonanța de protecție.”
Polițistul va decide emiterea sau deopotrivă refuzul eliberării unui ordin în baza unui chestionar de evaluare, spune Angelina Zaporojan, președinta Centrului de Drept al Femeilor, organizație implicată în instruirea polițiștilor cu privire la aplicarea noilor prevederi legislative:
„Va trebui să depisteze în primul rând care sunt relațiile dintre victimă și agresor, cât de veche este violența. În ultima perioadă cât de des a fost supusă agresiunii, care sunt formele de violență, dacă sunt sau nu copii. Dacă polițistul vine la fața locului și vede dezordine, farfurii sparte, sunt momente care vor fi fixate, și aceste lucruri vor indica că este vorba de un risc sporit.”
Chiar dacă noile modificări legislative tind să faciliteze procesul de obținere a unui ordin de restricție, totuși polițiștii vor avea dreptul să refuze eliberarea acestuia, dacă vor considera că nu au găsit indicii ale agresiunii. Angelina Zaporojan spune însă că în asemenea cazuri, persoana care a solicitat ajutorul poliției, va trebui să primească un refuz în scris:
„Dacă mai târziu, să zicem că în acea familie, survine o consecință (n.r. a agresiunii) atunci poliția va purta toată răspunderea, și va explica de ce nu a intervenit.”
Printre altele, întocmirea unui ordin de restricție va însemna obligarea presupusului agresor să părăsească imediat locuința, chiar dacă el va invoca că nu are unde să meargă, mai spune Angelina Zaporojan. În cazul în care ordinul va fi încălcat, există riscul deschiderii unui dosar penal, a anunțat astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, șeful Direcției securitate publică la Inspectoratul General de Poliție, Marin Maxian:
„Pentru abaterea respectivă persoana riscă să fie sancționată, adică supus arestului de la trei până la zece zile, precum și amendat cu o sumă de la 3000 până la 4500 de lei.”
Ordonanța de protecție, emisă de o instanță de judecată pe un termen de până la 90 de zile, va putea fi solicitată ulterior de victimă. Anul trecut, cazurile de violență în familie, constatate de oamenii legii, au constituit 5% din numărul total de infracțiuni. Totuși, spun experții, numărul cazurilor de violență în familie ar fi cu mult mai mare, pentru că cele mai multe victime ar refuza să se adreseze oamenilor legii și nu ajung să fie contabilizate.
