Bomba mediatică a săptămânii trecute a fost filmulețul fake, în care fugarul Ilan Shor, principalul acuzat în dosarul miliardului furat din bănci, îi propune unei persoane, având chipul președintei Maia Sandu, dar cu o statură vizibil mai înaltă decât a „prototipului”, un plic cu bani. Un act de corupere.
Nu trebuia să fii specialist ca să constați falsul, impostura, încercarea grosolană de a minți și manipula. Un montaj video, găsit în calculatoarele altui fugar, Veaceslav Platon, fost condamnat la ani grei de închisoare, dar eliberat și exonerat de orice acuzație de către Procuratura Generală.
Văzându-se în libertate, Platon a avut câteva întâlniri cu procurorul general Stoianoglo, în care era apelat amical „Slava” (un diminutiv familiar agreat în mai multe conversații video și înregistrări telefonice cu Platon, de unde se vede că „Slava” este și a fost frecventat de multă lume de pe eșichierul politic, din zona media, din administrație și din sistemul de justiție al RM).
În preajma alegerilor din 11 iulie, Platon a îmbrăcat haina haiducului războinic, setos de revanșă. A făcut campanie pentru un personaj obscur, fost ostaș din garda lui Plahotniuc, care candida „independent”. A declarat o adevărată cruciadă împotriva Maiei Sandu. Promitea dezvăluiri privind „fața adevărată” a șefei statului și am văzut că revelațiile lui Platon erau niște falsuri monstruoase, cusute cu ață albă.
Filmulețul fake, care a ajuns în presă în urma descinderii agenților SIS la o casă conspirativă a raiderului fugit la Londra, demonstrează că acțiunea lui Platon împotriva președintei avea o miză politică. Filmul urma să fie difuzat la posturile TV și pe site-urile controlate de Dodon și ceilalți reprezentanți ai partidei pro-ruse, cu câteva zile înainte alegerilor din 11 iulie, pentru a răspândi în rândurile populației neîncrederea și dezamăgirea înaintea unui vot decisiv care se prefigura câștigător pentru PAS, cum a și fost.
Această metodă a fake-urilor este preluată la noi din Rusia, acolo unde există o întreagă industrie de troli, păstorită de Prigojin, supranumit „bucătarul lui Putin” – unul dintre „generalii” războiului hibrid purtat de Moscova împotriva Occidentului și a fostelor republici sovietice.
Angajați din cadrul președinției au vorbit despre nevoia înăspririi cadrului legal, pentru ca asemenea manipulări, care induc în eroare opinia publică, să nu se mai producă. Prea puțin. Aici nu avem o simplă „inducere în eroare”. Trebuie spus lucrurilor pe nume: filmulețul lui Platon reprezintă un atac la adresa siguranței naționale. Subminarea reputației șefului statului, cea care și-a luat drept stindard integritatea serviciului public, aderarea la UE și lupta cu corupția, poate deturna nu doar rezultatul unor alegeri, ci, pe cale de consecință, și destinul unui popor pentru mulți ani înainte.
Grav, extrem de grav este că procuratura refuză să investigheze acest atac la adresa siguranței naționale și de fapt îi apără pe infractori, devenind cu voie sau fără voie complicele acestora.
Ai impresia că noua guvernare, votată masiv de cetățeni pentru a stârpi putregaiul corupției, lașității și trădării din instituțiile statului, pe de o parte, și unele dintre aceste instituții – procuratura, în primul rând –, de cealaltă parte, trăiesc în lumi paralele. A început un adevărat război pentru supraviețuire – morală și politică – în care nu pot exista compromisuri.
E o situație pe care am mai avut-o și în cele 5 luni ale guvernării Blocului ACUM, din 2019, când premierul Maia Sandu, ministrul Justiției și deputații Blocului ACUM insistau pe schimbări de substanță, iar justiția moldovenească, încremenită în comoditatea unei caste privilegiate și inamovibile, invoca „independența” sa și „separarea puterilor în stat” pentru a sabota orice început de reformă.
Iată și acum ca răspuns la criticile președintei Maia Sandu și la anunțul Ministrului Justiției, Sergiu Litvinenco, privind proiectul de modificare a legii Procuraturii, care va permite evaluarea procurorului general și demiterea acestuia în caz de ineficiență, instituția condusă de dl Stoianoglo a replicat prin următorul comunicat arogant și întortocheat stilistic:
„Nivelul înțelegerii de către actuala guvernare a principiilor statului de drept este neașteptat de slab și, la moment, nu vedem rostul de a mai comenta ceva. Răspunsul Procuraturii la orice atentat asupra independenței sale instituționale și procesuale va fi proporțional gravității unor astfel de atacuri”.
Adică la moment (nu „pentru moment”, nu „pe moment”, nu „momentan” – acestea sunt formulele corecte), ce va face Procuratura? Va continua să-și afișeze neprihănirea, va da lecții de jurisprudență națiunii, în timp ce Republica Moldova se va scufunda tot mai mult în mlaștina criminalității? Bandiții cu gulerașe albe din Republica Moldova, implicați în furtul și/sau deturnarea a zeci de milioane și miliarde de euro se simt în largul lor, sunt obraznici, agresivi, nu știu de frică, pentru că niciodată nu au fost pedepsiți. Și de ce-ar fi fost, dacă au știut să plaseze plicuri adevărate, nu holograme, pe sub ușile „cui trebuie”?
Mulți au crezut că dintr-un imbold de orgoliu, procurorul general care se simte încolțit, criticat pe nedrept, își va da demisia, așa cum îi cere opinia publică, va pleca însă cu capul sus, lăsând locul altora presupuși mai buni decât el, pentru ca „dificultățile obiective”, de care se va izbi succesorul său în această funcție, să-l facă pe el, Alexandru Stoianoglo, învingătorul moral al acestei dispute. Însă un happy-end nu pare să se prefigureze. În perioada imediat următoare bătălia, probabil, se va concentra nu pe accelerarea combaterii corupției, ci pe apărarea „onoarei și demnității” Procuraturii Generale…
Și pentru că intriga confruntărilor politice și instituționale, intrate, iată, în faza contrelor epistolare și al proiectelor de legi punitive, nu părea suficientă pentru a ține publicul cu sufletul la gură, ne-am pomenit cu trimisul lui Putin, faimosul Kozak, la Chișinău, care urma să aibă azi, 11 august, convorbiri cu conducerea de vârf a Republicii Moldova.
O vizită apărută subit pe agendă. O vizită inopinată, despre care am aflat dintr-un comunicat sec al Ministerului de Externe și al Integrării Europene, și confirmată la Președinție. Cine l-a invitat pe Kozak?, se întreabă lumea. A venit din „proprie” inițiativă, a fost planificată sosirea lui?... Era absolut necesară acum, la trei zile de la învestirea noului guvern al Republicii Moldova, descălecarea la Chișinău a acestui personaj făuritor de „federații” separatiste la gurile Nistrului?
Agenda moldo-rusă e foarte încărcată și dramatică (prezența trupelor rusești, situația școlilor noastre de pe malul stâng, prețul la gaze etc.), dar nu știm dacă Kozak trebuia să apară chiar în toiul unor convorbiri intense ale guvernanților moldoveni cu Bucureștiul, Washingtonul și Bruxelles-ul.
Pentru avântul european, democratic și justițiar al noii puteri, aterizarea atât de grăbită a emisarului rus la Chișinău trezește nedumeriri. Mai ales după rechemarea atât de curajoasă a ambasadorului Golovatiuc de la Moscova pentru scandalul sexual în care era implicat, și poate și pentru alte păcate.
Dialogul cu Rusia este inevitabil, nu putem muta Moldova mai spre vest pe harta geografică a lumii, dar parcă era mai bine să nu se amestece piesele pe tabla de joc. Este, oricum, în interesul noii guvernări ca cetățenii acestui stat să primească toate explicațiile și detaliile legate de vizita lui Kozak, exact în spiritul transparenței și al responsabilității pe care l-au promis învingătorii alegerilor din 11 iulie.
