Ce rol mai poate juca pe scena politică moldovenească Blocul ACUM, înlăturat de la putere de fostul său aliat la guvernare, după numai câteva luni de la instalare? Aceasta este tema principală a unui interviu acordat lui Vasile Botnaru de deputatul PAS Vladimir Bolea.
Europa Liberă: Dle Bolea, după un divorț zgomotos, îi puțin probabil să mai faceți copii cu socialiștii, dar trebuie să conviețuiți, pentru că rămâneți în parlament, pentru că aveți mandatul alegătorilor, pentru că sunteți suficient de mulți ca să acționați și destul de puțini ca să impuneți în continuare punctul dvs. de vedere, așa cum v-a reușit în iunie. Spuneți-mi, vă rog, ce faceți de acum încolo?
Vladimir Bolea: „Să știți că în plus la ceea ce am avut noi – am avut 26 de deputați, dacă vorbim de Blocul ACUM, avem 13 la PAS și au mai rămas 12 la PPDA –, mai avem acum un număr impresionant de primari. Avem 177 de primari și avem câteva mii de consilieri locali, adică armata așa-numită de oameni cu care noi lucrăm la nivel de țară s-a mărit, s-a multiplicat. Era o formulă a politicii: 3 = 9, 9 cu 27 și tot așa. Exact lucrul acesta s-a întâmplat. Noi muncim și trebuie să colaborăm în continuare cu puterea centrală, ca să putem livra produse.
Când vorbim despre satele din Republica Moldova unde au câștigat primarii de la PAS sau de la Blocul ACUM, oamenii au votat persoana și cu siguranță au votat și partidul politic sau blocul electoral cu care împreună să muncească, să-și schimbe viața, s-o facă mai bună. Noi cu toții știm sărăcia din Republica Moldova, știm și de ce există această sărăcie – consecință a corupției, nu funcționează justiția etc., dar pe ei îi interesează noi să livrăm rezultate în localitatea lor, să le schimbăm viața, ceea ce înseamnă să apară canalizare, apă sau rezolvarea problemelor pe care le au, bunăoară, iluminatul stradal. Cu siguranță, una dintre posibilități este colaborarea și conlucrarea în limita posibilităților cu guvernarea actuală. Asta-i una la mână.”
Europa Liberă: Dar plăcinta bugetară tocmai o împart socialiștii majoritari?
Vladimir Bolea: „Nu neapărat o împart socialiștii. Noi vorbim despre un guvern care s-a declarat a fi tehnocrat. Eu am fost într-o emisiune unde nici democrații și nici socialiștii nu recunosc că este guvernul lor. Deci este un guvern la care, teoretic...”
Europa Liberă: Al nimănui?
Vladimir Bolea: „Da, așa reieșea. Eu așa am și pus întrebarea: dacă este al nimănui, înseamnă că ni-l asumăm noi și muncim noi alături de ei, ca să aibă cu cine lucra în țară. Noi avem acum două tipuri de atitudine. Eu reprezint partea pragmatică. Deci, noi trebuie să livrăm rezultate. Am fost votați în calitate de deputați să muncim, când votau oamenii pentru noi nimeni nu ne-a garantat că noi o să fim 51 la sută în Parlamentul Republicii Moldova.
Trebuia să fim destul de maturi când mergeam în acel parlament că trebuie să reușim să colaborăm, să găsim limbaj comun cu partenerii......
Noi trebuia să fim destul de conștienți și maturi când mergeam în acel parlament că trebuie să reușim să colaborăm, să găsim limbaj comun cu partenerii, indiferent că sunt democrații sau socialiștii. I-am exclus pe unii total, i-am acceptat pe alții pentru o perioadă mai scurtă, formulele se schimbă permanent, dar noi trebuie să livrăm rezultate. Luând în considerare faptul că avem și primari locali, noi suntem extrem de responsabili ca oameni politici și noi trebuie să livrăm rezultate. Noi vom găsi, cel puțin eu, în calitatea mea de deputat, voi încerca să găsesc metode de colaborare și de conlucrare și cu ministrul de finanțe, și cu ministrul economiei, ca să putem colabora în vederea stabilirii unor priorități în satele noastre.”
Europa Liberă: Până vor ajunge aceste rezultate livrate în portmoneul omului sau în coșul de consum, promisiunile astea sunt asumate și noul guvern, care ziceți că-i al nimănui, a venit și a șters cu buretele Bugetul solidarității, cel puțin, asta a vrut să dea senzație și să spună: „Noi suntem Moș Nicolae de acum încolo, noi o să dăm aceste cadouri”. În situația asta sunteți geloși?
Vladimir Bolea: „Noi suntem niște oameni care iubim foarte mult Moldova și dacă bugetul cu care ei au venit este unul mai bun, dar trebuie analizat și comparat, decât bugetul pe care l-a propus fostul guvern, atunci nu au decât să-l implementeze și să demonstreze că sunt mult mai buni și rezultatele vor fi cele pe care ei le așteaptă.”
Europa Liberă: Adică nu aveți de gând să vă bateți pe reputații și pe promisiuni?
Vladimir Bolea: „Reputația în sine, dacă nu este bazată pe niște rezultate în practică, dar noi avem un guvern care a căzut, nu înseamnă nimic. Rezultatele le vrea cel care muncește, cel care conduce, cel care este prim-ministru, cel care este ministru al finanțelor sau al economiei. Ex este deja de domeniul trecutului și vorbim despre niște lucruri pe care putem să le facem în comparație, totdeauna vorbim despre prezent și viitor.”
Europa Liberă: Dvs. ați avut o inițiativă care s-a volatilizat sau s-a diluat, nu știu ce cuvânt să găsesc... Vorbesc despre moratoriu, înghețarea construcțiilor din motive pe care le-ați anunțat foarte clar. Nici atunci când ați avut guvern de coaliție nu ați reușit să convingeți lumea că totuși e bine să ne uităm la materiale, la securitate, la urbanism în general. De ce s-a întâmplat asta?
Vladimir Bolea: „Atunci când am înregistrat proiectul de lege a fost luna mai, era ca un strigăt de disperare al unui deputat din opoziție care încerca să facă ceva (eu sunt deputat de Buiucani și încercam să fac ceva pentru Buiucani). Și una dintre modalitățile pe care le-am găsit eu atunci era stoparea tuturor construcțiilor în vederea stabilirii legalității fiecărei construcții în parte. Vorbeam despre un sector, despre un oraș, cu toate că legile în parlament se votează pentru toată țara, dar o să vorbim mai mult despre Chișinău, pentru că în țară nu se întâmplă acest fenomen – construcțiile ilegale – atât de puternic ca în Chișinău. El nu a mers mai departe, pentru că nu a avut avizul de la Ministerul Economiei și nu a avut avizul de la Centrul Național Anticorupție și de la multe alte structuri ale statului...”
Europa Liberă: Deci a fost o problemă inventată de Dvs.?
Vladimir Bolea: „Nu a fost o problemă inventată. Apropo, ceea ce ceream eu să voteze parlamentul ca lege, în noiembrie 2017, Consiliul municipal Chișinău a votat, au votat cu o majoritate, au luat așa ceva ca și...”
Europa Liberă: Și Ion Ceban a preluat în programul lui bine mersi?
Vladimir Bolea: „Da, exact, și el tot a preluat în programul lui, dar acum are și un consiliu cu o majoritate. Exact la asta mă uitam, are 27 stabili, plus îi are pe ăștia nouă deputați de la PAS, mai are 10, care dacă vine cu proiecte bune se poate de colaborat și lucrat ca să mențină orașul pe linia de plutire și să înceapă să-l dezvolte. Ideea era că nu funcționa consiliul municipal, era imposibil, administrația locală nu funcționa deloc, zero. Și eu am tras prima concluzie din calitatea mea de deputat că tot ce se întâmplă în materie de construcție legală în municipiul Chișinău este rezultatul „muncii” consiliului municipal și a primăriei. Sută la sută.”
Europa Liberă: „Muncii” în ghilimele?
Vladimir Bolea: „Da, „muncă” în ghilimele. Exact! Și atunci, eu cerusem acest moratoriu ca ceva de excepție, ca ceva pur și simplu strigător la cer, dacă pot folosi această metaforă. Nu a trecut. În schimb, am făcut o comisie din care făceau parte parlamentari din toate fracțiunile, din societatea civilă, oameni din arhitectură, din urbanism și de la Ministerul Economiei, din Direcția de urbanism și arhitectură. Și am făcut proiectul de lege, l-am înregistrat sub nr. 63, care, sper eu, cât de curând să-și primească avizele de la noul guvern, ca să poată fi votat.”
Europa Liberă: Trecând peste detalii, că o să vorbim când va intra în vigoare sau se va vota legea, acum vreau părerea Dvs., care sunt convins că ați făcut-o, de expertiză. Dacă sunt atât de multe construcții în Chișinău, ce înseamnă asta – că sunt bani, că e singura investiție pe care o fac moldovenii plecați peste hotare? Într-o frază-două, ce ne puteți spune despre acest fenomen, pe care îl urmărim cu toții?
Vladimir Bolea: „Fenomenul construcțiilor din Chișinău se datorează faptului că există imigrația externă și imigrația internă. Din sate vin în Chișinău, pentru că este o viață mai ușoară și este o modalitate de a-ți câștiga pâinea de zi cu zi. Se construiesc apartamente pentru că există populație cu potențial de a cumpăra când în ipotecă, când în credit sau cu ajutorul părinților de peste hotare.”
Europa Liberă: Și aceștia-s banii de peste hotare în principal?
Vladimir Bolea: „Cred că sută la sută sunt bani de peste hotare sau ipotecă luată de o familie tânără care lucrează.”
Europa Liberă: Și atunci, unde sunt programele acelea despre care atât de mult s-a vorbit – „PARE 1+1” –, ca banii care sunt câștigați peste hotare să funcționeze altfel, să fie puși în lucru altfel decât să fie băgați în niște pereți de beton?
Cu adevărat, investițiile în case chiar sunt băgare de bani în niște pereți de beton care nu produc nimic...
Vladimir Bolea: „Eu înțeleg ce spuneți Dvs. Cu adevărat, investițiile în case chiar sunt băgare de bani în niște pereți de beton care nu produc nimic, dar și afacerile în Republica Moldova nu merg deloc.
Eu am mers în Comisia agricolă în Parlamentul Republicii Moldova, neavând nicio tangență cu agricultura, numai cu un singur scop: să mă ocup de rezolvarea problemei prețurilor la vânzarea produselor de către agricultori. Asta mă interesează și mă preocupă cel mai mult. Noi avem niște agricultori care cresc o producție foarte bună, dar o vând extrem de ieftin. Și eu colaborez cu PNUD, colaborez și cu USAID, și cu alte structuri similare cu Parlamentul Republicii Moldova, dar din Cehia, Comisia de agricultură din România. Pe mine mă interesează în procesul de implementare a Acordului de Liber Schimb segmentul comerț - care au fost modificările făcute, bunăoară, în România, în Ungaria, în Polonia, în țări care se dezvoltă vertiginos acum în acest segment și ce nu am făcut noi ca și elemente care au mai rămas un pic?
Știți, care face diferența, pentru că țăranii noștri vând extrem de ieftin și, vânzând extrem de ieftin, nu reușesc să se îmbogățească, nu reușesc să adune bani, nu reușesc să investească, nu reușesc să se dezvolte, nu reușesc să facă alte locuri de muncă noi.
Nimeni nu neagă importanța marilor investitori, sunt foarte importanți pentru orice țară și noi îi așteptăm cu brațele deschise, dar la fel de importanți, ba chiar cred că și mai importanți decât marii investitori străini care vin în Republica Moldova sunt micii producători locali, la nivel de localități.”
Europa Liberă: Strugurii au arătat lucrul acesta. Dvs. ați scos o verigă și ați dat, probabil, de un lanț mult mai lung, nu?
Vladimir Bolea: „Exact, enorm! Este un lanț enorm, dar în toate domeniile, dl Botnaru, în toate domeniile, nu numai la struguri. Strugurii au ieșit, pentru că problema strugurilor trebuie analizată cap-coadă.
Noi trebuie să vedem contextul, și contextul este unul extrem de larg. Eu fac parte și din comisia de lucru cu prețurile la struguri, mă interesează. Era o comisie mixtă între guvern și Parlamentul Republicii Moldova, eu am fost delegat din partea parlamentului, din comisia agricolă. Atunci când vorbim despre struguri, trebuie să vedem regional. Noi cu toții trebuie să ținem minte că producătorii de vin iese pe aceleași piețe cu Spania, Franța etc. – vorbim de vinul în vrac – și Moldova 80 la sută din vinul său, din păcate, îl vinde în vrac, nu îmbuteliat.
În Spania, vinul încărcat în tanchere și dus în portul Novorossiisk, în port costă 27 de eurocenți. Un litru de vin vrac din R. Moldova costă 51 de eurocenți...
Noi trebuie să comparăm care este situația pe piața occidentală, și până la piața occidentală de la noi, din Chișinău, sunt 100 de kilometri. Vorbim de România, că acolo se începe Uniunea Europeană. În Spania, vinul încărcat în tanchere (cisterne pentru transport) și dus în portul Novorossiisk, în port costă 27 de eurocenți. Un litru de vin vrac din Republica Moldova dus în portul Novorossiisk costă 51 de eurocenți; totul datorită prețurilor la struguri. Înțelegeți? Spre exemplu, un kilogram de struguri în perioada de colectare a strugurilor în Republica Moldova... Vorbim despre soiurile tehnice, colectat mecanic, cu combina, în Italia – 11 cenți; colectat manual, struguri speciali, din care se fac vinuri din astea mai de fițe costă 16 cenți.”
Europa Liberă: Și aveți curajul să le spuneți fermierilor lucrul acesta?
Vladimir Bolea: „Noi le spuneam lucrul acesta și noi trebuie să lucrăm cu ei și să vedem despre ce este vorba. Da, eu înțeleg că și în Italia, și în Spania prețurile astea atât de mici sunt posibile, pentru că există un program de subvenții din partea statului. Și mai mult ca atât, cheltuielile sunt mult mai mici în Italia la prelucrarea sau la menținerea unui hectar de viță-de-vie decât în Republica Moldova. De ce? Pentru că în Republica Moldova e foarte multă muncă manuală, și din lipsa cronică de angajați, oamenii sunt foarte prețioși și când îl iei la muncă trebuie să-i plătește foarte mult. Te costă scump. Deci, pe noi ne costă în jur de 700 de euro prelucrarea unui hectar de viță-de-vie, iar în Italia costă 300-250 de euro, pentru că procesul este mecanizat.”
Europa Liberă: Dar calea asta cu îmbutelierea și mici producători de vinuri, ca să nu exportăm vinul în vrac, dar să exportăm mărci cunoscute, calea asta îi productivă, îi posibilă sau nu?
Vladimir Bolea: „Eu cred că este productivă calea asta și urmăream un blogger rus care a început să facă publicitate la vinăriile noastre din Republica Moldova. Ideea cu turismul rural și pe lângă vinării foarte stilate, extrem de civilizat, cu vinuri bune, cu mâncare bună, cu siguranța vizitatorilor și cu niște lucruri de vizitat așa, că avem ce vizita în Republica Moldova, chiar dacă suntem foarte mici, eu cred că este o idee bună de a o dezvolta și de ținut cont de ea. Cu siguranță!
Și mai mult ca atât, și atunci când a fost guvernul Maiei Sandu, și acum eu am aceeași problemă, eu vreau ca guvernele noastre toate să înceapă să devină cu tentă națională. Accentuez: națională, nu naționalistă! Adică noi trebuie să fim cu niște miniștri ai economiei încadrați în realitățile din jurul nostru la maximum. Dacă noi vorbim despre Uniunea Europeană, noi trebuie să știm ce este în Uniunea Europeană la etapa actuală, ce este în surplus, ce este în minus și ce trebuie să livrăm noi ca să avem plus-profit.
Trebuie să fim extrem de pragmatici în relațiile cu lumea care ne înconjoară...
Trebuie să fim extrem de pragmatici în relațiile cu lumea care ne înconjoară, pentru că noi muncim foarte mult fizic, avem niște oameni care muncesc zi și noapte, noi toți suntem din sate și știm cum muncesc părinții noștri care au mai rămas în sate și la final nu iese cu niciun rezultat. Eu cred că coeficientul acesta, randamentul muncii noastre este foarte jos, noi nu ne apreciem munca și eu cred că Ministerul Economiei, Camera de Comerț cu asta trebuie să se ocupe, guvernul trebuie să fie național, prim-ministrul Republicii Moldova trebuie să ne spună nouă, cetățenilor, care este interesul nostru în raport cu Federația Rusă, care este cu Ucraina, România, Uniunea Europeană, America, inclusiv Banca Mondială și ce vrem noi de la ei.”
Europa Liberă: Dar bățul e cu două capete.
Vladimir Bolea: „Știu.”
Europa Liberă: Și vă dau un exemplu. Mergem prin Parcul catedralei și vedem femeile care mătură. Dacă s-ar mecaniza lucrările acestea, s-ar automatiza sau la măturat străzile, oamenii aceștia ar deveni șomeri. Exact țăranii care leapădă satele unde nu-i de lucru și vin aici, în capitală, cu te miri ce. Sau dacă ar electroniza barajele în parcări, paznicii ăștia n-ar avea un loc de muncă sau taxatorii din troleibuze. E o politică deliberată de asimilare a brațelor de muncă plătite cu te miri ce, cu bani puțini.
Vladimir Bolea: „Dar nu sunt plătiți cu te miri ce. În primul rând, în Republica Moldova forța de muncă este o mare problemă. Din acest considerent, eu sunt foarte sceptic atunci când oricine vorbește despre o creștere economică în Republica Moldova. Cu lipsa de brațe de muncă, muncă ieftină și necalificată nu poate fi niciun fel de creștere economică. Eu am un scepticism foarte mare atunci când aud miniștri ai economiei sau prim-miniștri – nu contează că erau din guvernul Maiei Sandu sau din altul – despre un salt, despre o creștere economică, pentru că nu are cine munci.
Pentru noi este vitală tehnologizarea, este vitală aducerea tehnologiilor și credeți-mă că aceste persoane care acum muncesc cu mâinile, cu sapa sunt capabile să meargă la o școală profesională; noi avem și școala duală, vă dau exemple de oameni de 40-50 de ani care sunt duși acum și învățați să lucreze în croitorie, acum învață. Noi îi putem învăța pe tractoriști să mânuiască aceste tehnologii.”
Europa Liberă: Deci, dacă Sergiu Sîrbu a putut să conducă un motoblok (minitractor), un țăran de la sat cred că cu atât mai mult ar ști să conducă?
Vladimir Bolea: „Da, oricine; dacă îl înveți, oricine poate să conducă și o combină...”
Europa Liberă: Să facă un greblat sau un săpat mecanizat.
Vladimir Bolea: „Exact!”
Europa Liberă: Am insistat pe aceste argumente ca să revin, de fapt, cu genul acesta de politici, de filosofie, de abordare. Credeți că ați găsi limbaj comun cu deputații socialiști, democrați, astfel încât să fie date la o parte consecințele politice ale divorțului?
Vladimir Bolea: „Sper că da. Urmează săptămâna asta să merg să fac cunoștință cu dl ministru al economiei și cu ceilalți reprezentanți ai guvernului, am un proiect de lege care așteaptă avizul de la Ministerul de Finanțe, elaborat și colaborat, așa s-a numit comisia „Nuca”, așa se numea. Ea a fost sub președinția șefului cabinetului de control al dnei prim-ministru...”
Europa Liberă: Care trebuia să curme monopolul?
Vladimir Bolea: „Da. Și făcusem un plan, un prim pas în ajutorul persoanelor fizice care colectează miez de nucă și îl revând persoanelor care exportă, și anume pentru statutul lor. În total, vorbeam despre vreo 700 de milioane, până într-un miliard de lei, bani care se rulează permanent în acest business și în care oamenii au o mulțime de probleme, pentru că nu sunt reglementate cap-coadă din punct de vedere juridic genurile acestea de activitate. Și am înregistrat un proiect de lege anume pentru îmbunătățirea acestor lucruri, pentru acele persoane fizice care colectează miez de nucă și nu numai, vorbim de mac, de mere uscate, prune uscate, de orice care se ocupau de achiziții de genul acesta nu aveau niciun statut din punct de vedere juridic.
Și, conform proiectului de lege pe care l-am înregistrat sub nr. 50 în Parlamentul Republicii Moldova, noi vorbim despre un proiect de lege în care până într-un milion 200 de mii de lei acea persoană poate să achiziționeze ca o persoană fizică autorizată, dar fără ca să ducă contabilitate, casă de marcaj și multe alte lucruri. Aș vrea ca ascultătorilor și telespectatorilor Dvs. să le mai spun că în general prețurile sunt dictate de ofertă, poate fi un joc al pieței nefast sau poate fi orice altceva. De ce spun că poate fi orice altceva? Pentru că în Republica Moldova nu funcționează mecanismul pieței, din păcate. Deloc! Absolut deloc! Și mecanismul pieței este universal valabil și este unicul adevărat în stabilirea prețurilor adevărate. Înțelegeți?”
Europa Liberă: Adică, mâna aceea invizibilă la care faceți trimitere...
Vladimir Bolea: „Exact! În fiecare secundă îți poate strânge gâtul...”
Europa Liberă: Ea, de fapt, este foarte vizibilă, pentru că duce spre un cap care gândește lucrurile acestea.
Vladimir Bolea: „Știți, guvernul Maia Sandu împreună cu această comisie din care făceau parte inspectori vamali din Direcția de origine a mărfurilor, de la Poliția Economică, de la Ministerul de Interne, eram eu în calitate de deputat, erau de la Ministerul de Finanțe, erau de la Inspectoratul Fiscal și erau reprezentanți ai exportatorilor (săptămâna asta mă întâlnesc și cu ei), erau 33 de dosare penale.
De ce erau învinuiți de contrabandă? Dintr-un simplu motiv: li se cerea Certificatul de origine...
33 de dosare penale pe aceste persoane care erau învinuite de contrabandă. O învinuire total aberantă. De ce erau învinuiți de contrabandă? Dintr-un simplu motiv: li se cerea Certificatul de origine. Conform normelor europene, Certificatul de origine se dă unei persoane care îți demonstrează trasabilitatea cap-coadă, până la copac te duci și, uite, de aici am luat nuca. Aici interveneau persoanele acestea fizice despre care noi vorbim în proiectul de lege, care nu aveau statutul acesta protejat de lege ca să facă aceste achiziții și în final ei puneau actele de achiziții de la persoanele fizice din cap, așa, de la oricine.
Când venea inspectorul vamal și se adresa la poliție, poliția mergea la persoana Ixulescu, care era indicat că a livrat acest miez de nucă, cu siguranță acea persoană nu livrase așa ceva. Aici noi vorbim în realitate de un fals în acte, e o încălcare a legii și asta, dar cu siguranță nu este contrabandă, dar noi încercăm să facem un prim pas în rezolvarea și înlesnirea acestui tip de export. Adică încercăm să aducem oamenii aceștia din zona gri sau total neagră a economiei, să-i aducem la lumină și exporturile să poată să ruleze indiferent de culoarea politică a guvernării, indiferent.”
Europa Liberă: În cinci luni ați reușit cel puțin să identificați unde fojgăiește economia tenebră și dacă ați băgat măcar o lanternă acolo?
Vladimir Bolea: „Eu cred că un mic bec anume în acest segment, în exportul de nici este această lege, după care eu începusem discuții, dar a picat guvernul, cu Ministerul de Finanțe, cu secretarul de stat pentru a elabora o lege, o modificare la Codul Fiscal. Și vorbim de cota zero la TVA, care este foarte importantă pentru persoanele juridice. Dacă reușim să băgăm cota zero la TVA între persoanele juridice, achiziții pentru exportatori, asta nu va fi doar o lanternă, ci asta va fi o lampă mare și se vor aduce la lumină foarte, foarte multe lucruri.”
Europa Liberă: Un proiector?
Vladimir Bolea: „Un proiector din astea, exact.”
Europa Liberă: Mă întorc iarăși la prognozele Dvs. O să puteți să activați în regimul acesta, în genul acesta de relații cu majoritatea care, iată, are un guvern al nimănui pe durata unui mandat plin sau totuși ne așteaptă iarăși rocade și schimbări radicale?
Vladimir Bolea: „Este foarte greu de dat cu presupusul în Republica Moldova. Cu câteva zile înainte de a pica guvernul, spuneam că nu văd niciun motiv ca să pice nici guvernul acesta și nu vedeam niciun motiv să cadă nici această alianță, pentru că, chiar dacă era una nefirească și eu eram unul dintre cei foarte uimiți că noi am reușit să facem acest lucru, după care a venit momentul în care am conștientizat că da, sau muncești, sau demonstrezi prin acțiuni concrete și sigure că poți face ceva și te apuci și faci, sau stai în parlament și vorbești aiurea toată ziua. Eram foarte sigur că nu va pica, că va merge în continuare, că va funcționa, pentru că lucrurile mergeau bine și erau în favoarea la toți, dar absolut la toți – și socialiștii, și PAS, și DA, toată lumea avea de câștigat, dar în primul rând avea de câștigat țara, oamenii din Republica Moldova, pentru că se începuse un proces de reformare a sistemului în sine. Și eu înțelegeam că la suprafață poate nu era atât de vizibil rezultatul pe moment, cinci luni este prea puțin și eu le spuneam oamenilor că noi trebuie să comparăm cinci luni cu 28 de ani.
Nu poți să repari în cinci luni ceea ce ai construit 28 de ani, doar asta am construit 28 de ani. Și nu este corect nici să vorbim numai de ultimii trei ani în care au guvernat, spre exemplu, Filip sau nu știu cine, trebuie să vorbim din ‘91 până în 2019, că dacă aveam această abordare atunci, vorbim corect, vorbim clar și oamenii înțeleg ce se întâmplă, pe ce ne bazăm, la ce facem trimitere. Și eu înțelegeam că guvernul ceea ce face, face în profunzime lucrurile și reformele.”
Europa Liberă: Le face mai curând pentru succesori...
Vladimir Bolea: „Exact! Și mai trebuia un pic pachetul acesta de legi, despre care vorbisem cu Dvs. un pic mai înainte, așa-numitul plan de buget al solidarității prevedea foarte multe majorări și cu susținere concretă din străinătate, pentru că reformele sunt una dintre cerințele de bază ale finanțatorilor Republicii Moldova. „Noi vă plătim niște bani, dar noi vrem să vedem că vă dezvoltați, că voi creșteți, voi pur și simplu creșteți și scoateți țara din sărăcie”.”
Europa Liberă: Valabil și în sfera politică, și în sfera economică și socială.
Vladimir Bolea: „Peste tot.”
Europa Liberă: Dar în momentul acesta uitați-vă ce avem: socialiștii, chiar dacă nu cred foarte mult în propriile cuvinte, acuză Blocul ACUM că a vrut, de fapt, să dea bir cu fugiții și că, de fapt, este un plan diabolic de a scăpa de povară. Și e o judecată pe care nu poți să o demonstrezi, pentru că nu poți să intri în capul Maiei Sandu. Și invers, Maia Sandu, Andrei Năstase îl acuză pe Dodon că prea s-a speriat de performanțele cabinetului de miniștri, că s-a speriat de un posibil procuror care să vină să-i bată la ușă... Deci e o confruntare în văzul proiectoarelor la televizor de ipoteze mai curând politice decât economice.
Vladimir Bolea: „Exact! Acestea toate sunt declarații politice adresate către alegătorii lor, în realitate fiecare pe segmentul său, ca să-și explice acțiunile sale și, mai ales, consecințele sau pașii următori.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. nu vă panicați? Niciodată nu v-am văzut panicat, dar nici acum nu vă văd foarte agitat.
Vladimir Bolea: „Nu, nu! Nu trebuie să ne agităm, trebuie să muncim în continuare, pentru că eu nu am dreptul să mă panichez. În campania asta electorală eu am fost în nenumărate sate. Sunt sigur că vă dați seama, fiindcă ați avut acea caravană. Cu câtă tristețe eu mă întorceam în fiecare zi – și nu vorbesc patetic și nici cu metafore – din satele noastre în care mergeam: o casă locuită, în două-trei – nimeni. În Chircăiești, într-un sat foarte frumos, în case nu că nu locuiește nimeni, dar le cade acoperișul. Este un sat părăsit deja!
Satele noastre mor, noi nu avem oameni. Declarațiile astea politice dintr-o parte și din alta, da, ele sunt foarte bune pentru niște alegători, dar pe mine mă interesează acești oameni și mie mi-e rușine să merg la ei înapoi fără niciun fel de succes, să încep să mă plâng, că eu stau în Parlamentul Moldovei și-i atât de frumos, și nu știu ce, și nu-mi reușește, nu știu de ce nu-mi reușește. Dar lui cum să-i reușească acolo, cu 1.500 de lei?
Poate eu nu sunt încă un politician bun, dar mie mi-e rușine să vin în fața oamenilor și să le spun că „vai, ce greu îmi e să lucrez în Chișinău, nu pot, nu mai suport”...
Pentru că datele sunt foarte concrete – noi avem 9.000 de oameni care au în Republica Moldova astăzi 251 de lei pe lună indemnizație; noi avem 400 de mii de pensionari - și eu vorbesc de pensionari, oamenii care au construit, dl Botnaru, Moldova asta, pentru că generația mea n-a construit nimic, noi nici asfalt n-am pus și nici lumini, nici becurile nu le-am schimbat, numai am venit și ne lăudăm că nu sunt două degete de asfalt, îs trei degete de asfalt. Asta am reușit noi, o performanță inedită și noi le plătim lor 1.500, 900, 800 de lei. Mie mi-e rușine să vin în fața lor, sincer vă spun. Poate eu nu sunt încă un politician bun, dar mie mi-e rușine să vin în fața lor și să le spun că „vai, ce greu îmi e să lucrez în Chișinău, nu pot, nu mai suport”...
Eu nici nu pot deschide gura, sincer vă spun, pentru că oamenii aceștia au crezut în noi și au crezut că noi putem face schimbarea asta până la capăt. Și atunci eram 13, dacă vorbim de PAS sau 26, sau 25 câți suntem acum. Atâția eram și eram parte componentă a unei coaliții, acum nu mai suntem parte componentă a acestei coaliții, dar nu se schimbă regulile jocului și obligațiile mele pentru acei oameni eu nu le văd schimbate. De aceea, eu nu mă panichez.
Eu și atunci știam că suntem 26 și nici atunci nu consideram că suntem 61 sau 60, sau avem majoritate; și pe data de 14 sau pe data de 8, când am votat acest guvern, eram sigur că a doua zi el poate să cadă. Și, mai mult ca atât, toată lumea era sigură că el poate să cadă, exact așa cum poate să cadă și acest guvern nou, cu orice moțiune de cenzură susținută de către PD și PSRM sau de PD și de PAS, de oricine altcineva. Toată lumea trebuie să fie axată pe rezultate. Asta este poziția mea și nu vorbesc ca un idealist. Multă lume îmi spune că sunt un pic romantic și un pic idealist, dar nu este așa, dle Botnaru. Un medic dimineața intră în cabinetul său și spune: „Vreau să muncesc!” și muncește toată ziua; și un învățător cu 4.000 de lei pe lună muncește toată ziua și educă copiii, și menține școala. Asta tot înseamnă romantism? Asta înseamnă a munci!”
