Președinții Ucrainei și Rusiei, Volodimir Zelenski și Vladimir Putin, au căzut de acord, după discuțiile de luni de la Paris, asupra unui „acord amplu și complet de încetare a focului” în estul Ucrainei. Este vorba în primul rând de un schimb „total” de prizonieri, care, potrivit lui Zelenski, ar urma să aibă loc pe 24 decembrie, și despre crearea a unor puncte, în lungul frontului, din care să se retragă forțele combatante: armata ucraineană și milițiile separatiste, susținute de Rusia. Acest aspect ar urma să fie pus în aplicare până în martie 2020. Zelenski, după discuțiile din 9 decembrie în formatul „Normandia” (Ucraina, Rusia, Franța și Germania), s-a declarat dezamăgit că nu s-au luat decizii mai ample și a precizat că ar vrea ca problema graniței, a controlului total al Ucrainei asupra frontierei sale estice, să fie rezolvată până la alegerile locale de anul viitor. Atât Zelenski, cât și Putin au declarat însă la Paris, la conferința de presă ținută după miezul nopții, că sunt mulțumiți de faptul că dialogul a fost relansat, după trei ani de blocaj. Despre implicațiile pentru Ucraina și pentru regiune ale rezultatelor discuțiilor de la Paris, o discuție cu analistul politic occidental Vladimir Socor.
Europa Liberă: La Paris, față în față au stat Vladimir Putin și Volodimir Zelenski. Au discutat despre situația din estul Ucrainei. De la conferința lor de presă a fost clar că soluționarea ulterioară a conflictului din estul Ucrainei ar trebui să se bazeze pe acordurile de la Minsk, semnate încă în 2015. S-a vorbit că părțile trebuie să introducă și „formula Steinmeier” în legislația ucraineană în conformitate cu versiunea convenită de cei doi lideri – rus și ucrainean –, în prezența altor doi lideri – german și francez. Ce concluzii ați tras Dvs. după această întâlnire Putin-Zelenski?
Celălalt obiectiv, neobservat de opinia publică, este revizuirea acordurilor de la Minsk...
Vladimir Socor: „Situația a fost foarte riscantă pentru Ucraina, deoarece partea germană și partea franceză presau partea ucraineană să facă cedări unilaterale în favoarea Rusiei. Acest risc se anticipa, totuși lucrurile nu s-au întâmplat așa la această întâlnire. Întâlnirea a avut un rol foarte modest, acela de a relansa un proces întrerupt la acest nivel de trei ani de zile. Planul, destul de ambițios, este să convoace o întâlnire la același nivel, cel mai înalt, în același format, peste patru luni, anume pentru a face posibilă continuarea foarte rapidă a procesului. La întâlnire nu au avut loc presiuni externe asupra Ucrainei să facă cedări unilaterale. Președintele Volodimir Zelenski a venit cu două obiective. Primul obiectiv a fost acela de a obține acordul Rusiei pentru un schimb general de prizonieri și deținuți, pentru că asemenea schimb de prizonieri adaugă foarte mult popularității, ratingului dlui Zelenski în Ucraina. Deci, acesta a fost un obiectiv primordial pentru dl Zelenski și conștientizat de toată lumea, dar celălalt obiectiv, neconștientizat sau neobservat de opinia publică, este revizuirea acordurilor de la Minsk, așa-ziselor „acorduri de la Minsk”. Eu le numesc „dictatul de la Minsk”, „acorduri” numai între ghilimele, ironice. În cele trei-patru zile care au precedat imediat întâlnirea de la Paris, dl Zelenski și cele mai înalte personalități din guvernul ucrainean au ieșit în fața mass-mediei ucrainene cu propuneri cuprinzătoare despre revizuirea acordurilor de la Minsk. Aceste propuneri sunt în parte competente, în parte naive, dar ceea ce contează cel mai mult este dorința de a revizui acest dictat. Este un lucru neașteptat de opinia publică ucraineană, în primul rând, acum abia este observat cu întârziere de câteva zile de către opinia publică ucraineană, dar încă nu este conștientizat la nivel internațional, deoarece propunerile delegației ucrainene au un caracter tehnic.”
Europa Liberă: Kievul va acorda un statut special regiunilor separatiste din Donbas?
Vladimir Socor: „Acesta este scopul oficial al procesului de negocieri, un scop impus de Rusia. Rusia are două proiecte de statut special pe glob – Republica Moldova și Ucraina.”
Europa Liberă: Și ce statut va fi acela care li se va conferi regiunilor separatiste din Donbas?
Ideea este ca guvernarea din Kiev și marionetele rusești din Donețk și Luhansk să negocieze pe bază de egalitate...
Vladimir Socor: „Nu li se va conferi. Ideea este ca guvernarea din Kiev și marionetele rusești din Donețk și Luhansk să negocieze pe bază de egalitate un statut special. Această teză o repetă Kremlinul fără încetare, a repetat-o și dl Vladimir Putin la întâlnire. Deci nu e vorba de a acorda, e vorba de a negocia pe bază de egalizare, deci a acorda Donețkului și Luhanskului sau Tiraspolului, în cazul nostru, un drept absolut de veto, drept regizat din culise de Rusia. Rusia se ascunde în spatele Donețkului și Luhanskului, respectiv în spatele Tiraspolului.”
Europa Liberă: Dar se pare că dl Zelenski nu acceptă această poziție?
Vladimir Socor: „Exact aceasta este cea mai recentă aluzie.”
Europa Liberă: S-a luat în calcul situația din Republica Moldova când s-a impus Chișinăul să negocieze cu Tiraspolul și se pare că dl Zelenski a spus un „nu” categoric negocierilor dintre Kiev și aceste regiuni separatiste din Donbas.
Vladimir Socor: „Mă întreb, în ce măsură e categoric? Dl Zelenski a spus că liderii ucraineni nu vor negocia direct cu liderii din Donețk și Luhansk. Această formulare lasă loc unor negocieri la nivel mai jos și, într-adevăr, aceste negocieri au avut loc din 2015, deja de peste patru ani în grupul de contact din Minsk. Donețkul și Luhanskul nu sunt reprezentați în „formatul normand”, pentru că nu sunt recunoscuți, dar ei sunt reprezentați în formatul din Minsk, așa-zisul „grup de contact”, ca parte la conflict și ei negociază acolo la nivel scăzut cu reprezentanții diplomatici ai Ucrainei. Anume la acest nivel s-a căzut de acord asupra „formulei Steinmeier”, s-a căzut de acord între reprezentanții Kievului și reprezentanții Donețkului și Luhanskului la acest nivel relativ scăzut în grupul de contact din Minsk. Repet că înțelegerea de acolo nu are nicio valoare juridică, nu obligă la nimic, este o simplă declarație politică, dar dl Zelenski a consimțit la ea într-un efort aproape disperat, aș spune, de a obține întâlnirea de la Paris cu dl Putin pe plan bilateral. Și acesta era un obiectiv major al dlui Zelenski la Paris, să obțină o întâlnire bilaterală cu Putin, dar, repet, Kievul și-a schimbat radical poziția, cerând revizuirea acordurilor de la Minsk în zilele imediat premergătoare summitului de la Paris, într-un moment în care ar fi fost prea târziu pentru Kremlin să anuleze summitul. Kremlinul s-ar fi discreditat dacă ar fi anulat summitul în ultimul moment.
Kremlinul s-ar fi discreditat dacă ar fi anulat summitul în ultimul moment...
Deci, momentul a fost bine calculat de către Kiev, ceea ce eu nu am deslușit încă este în care moment anume a luat administrația dlui Zelenski hotărârea de a cere revizuirea acordurilor de la Minsk fără a o denumi revizuire, o denumește modernizare, adaptare, aducere la zi, clarificare. Aceștia sunt termenii folosiți de către administrația dlui Zelenski. De fapt, e vorba de revizuire. Acest lucru este poate un pic indirect recunoscut în comunicatul oficial al summitului normand, indirect dorința de revedere a acordurilor este inclusă în acest comunicat. Rămâne de văzut ce va fi la summitul următor. Deocamdată, summitul acesta s-a terminat fără niciun rezultat semnificativ decât pentru popularitatea internă a dlui Zelenski, consimțirea în principiu că va fi un acord pentru un schimb al prizonierilor și deținuților pe baza „toți pentru toți”, „schimb al tuturor pentru toți”.”
Europa Liberă: Dar dialogul acesta ucraineano-rus ar putea să influențeze și situația din Republica Moldova, când ne referim la regiunea transnistreană?
Vladimir Socor: „Depinde cum va decurge negocierea din „formatul normand” și din grupul de contact de la Minsk. Nu putem prevedea cum va decurge. Eu am devenit destul de optimist după ce am văzut schimbarea de poziție a guvernului ucrainean de săptămâna trecută, am devenit mult mai optimist decât până acum. Dl Zelenski și toată echipa sa au venit la putere în anul acesta fără nici cea mai mică experiență în domeniul politicii externe, în domeniul apărării și securității naționale. Deciziile la Kiev sunt luate de către un cerc foarte îngust de prieteni personali ai dlui Zelenski. Vă reamintesc pozițiile cu care a venit dl Zelenski ca președinte. Cea dintâi afirmație despre cum va trata cu dl Putin pentru rezolvarea conflictului, Zelenski a spus: „Am să-l fac să râdă”. În etapa următoare, dl Zelenski a spus: „Pentru a înceta luptele, tot ce trebuie să facem este să încetăm focul, să nu mai tragem, și atunci avem pace”. În etapa următoare a mai urcat o treaptă, a spus: „Ei, nu-i suficient numai să încetăm focul, trebuie și să ne așezăm la masa negocierilor politice”. Iată treptele foarte joase pe care a început dl Zelenski să le urce în procesul de a învăța despre politica externă și, de fapt, despre politica de stat. Dl Zelenski a venit la președinție fără nici cea mai mică înțelegere a istoriei Rusiei, a acțiunilor de stat ale Rusiei, a motivațiilor Rusiei în raport cu Ucraina. Acum dânsul învață și vedem că șase luni după alegerea sa ca președinte deja cere revizuirea acordurilor de la Minsk. Având în vedere nivelul foarte scăzut, zero, de la care a pornit dl Zelenski în înțelegerea acestor chestiuni, eu personal sunt încurajat că a urcat pe treptele înțelegerii până la nivelul de astăzi.”
