Peste 80 de magistrați din totalul de peste 400 au cerut, printr-o scrisoare, revocarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi organizarea de urgență a Adunării generale a judecătorilor la care să se discute despre curățirea şi resetarea sistemului judecătoresc. Demersul lor va fi analizat de autoritatea de reglementare judecătorească joi, 19 septembrie, care va decide dacă să organizeze adunarea generală. Ce motive au semnatarii solicitării şi de ce această mică rebeliune în interiorul breslei a izbucnit acum?
După schimbarea puterii, în iunie 2019, s-au făcut mai multe încercări, i-adevărat cam timide, de a mobiliza tagma judecătorilor ca să se debaraseze iremediabil de tutela și presiunile exercitate de fostul lider al democraților, date în vileag de noua guvernare. PSRM și Blocul ACUM au promis reforme tranșante, dar perfect legale, ce ar determina sistemul judecătoresc să scape de oameni compromiși.
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a fost una dintre entitățile vizate. Unii observatori au reproșat însă guvernării că degeaba promite schimbări dacă are de gând să le dea pe mana acelorași reprezentanți ai magistraților care ar fi tolerat ilegalități.
În luna iulie, după ce au depus o declarație semnată de 30 de magistraţi, trei tinere judecătoare au ţinut şi discursuri publice la CSM, acuzând colegii din această instituție că au contribuit la crearea unui sistem „dependent și aservit”. Pe de altă parte, alţi magistraţi voiau să ia apărarea actualului CSM, de asemenea colectând semnături.
Prin urmare, criticile s-au acumulat de pe mai multe direcții, iar discutarea deficiențelor a fost amânată. Președintele Curţii de Apel Bălţi, Alexandru Gheorghieş, face parte din grupul care revendică convocarea adunării generale la care să fie dezbătute inclusiv propunerile de reformă înaintate de ministra Olesea Stamate. El spune că actuala componența a CSM a ales inacțiunea.
„Guvernul a venit cu un proiect de lege cu privire la reformarea sistemului judecătoresc începând de la Curtea Supremă de Justiţie şi aşa mai departe. Eu îmi închipui că CSM trebuia activ să se implice în elaborarea respectivului proiect de lege, aşa parcă s-au lăsat tot pe seama Guvernului, lasă Guvernul să se ocupe, dar noi o să vedem ce o să facă Guvernul. Eu nu am zic că noi nu suntem pentru schimbări, noi dimpotrivă suntem pentru schimbări, noi vrem să reorganizăm sistemul judecătoresc, noi vrem să îmbunătățim activitatea sistemului judecătoresc, noi vrem să recăpătăm credibilitatea faţă de sistemul judecătoresc, dar pentru asta trebuie de făcut ceva, actualul Consiliu chiar nu face nimic”.
Judecătoarea Livia Mitrofan a fost printre magistraţii care în luna iulie declarase că problemele din sistem nu mai pot fi ascunse sub preş. Ea nu a semnat cea mai recentă scrisoare, dar pledează în continuare pentru convocarea adunării generale. Totodată ea crede că nu este momentul potrivit pentru revocarea membrilor CSM, mai ales în contextul anunțatelor reforme.
„Cred că la moment CSM este o instituție care garantează independența sistemului judecătoresc. Şi noi dacă începem o adunare să revocăm şi nu avem garanția cine vor fi numiți noii membri CSM şi în care procedură, atunci nu ştiu dacă este o decizie corectă şi necesară. Şi mai mult mi-ar fi teamă ca asta să nu fie pur şi simplu o intenție ascunsă a cuiva. De aceea eu cred că noi trebuie să ne unim, să vedem ce se face cu această comisie de evaluare a sistemului, cu mărirea [numărului] membrilor CSM, pentru că după această mărire judecătorii vor fi în minoritate în CSM”.
Există oare suficientă masă critică în interiorul sistemului judecătoresc care să vrea schimbarea? Expertul Ion Guzun de la Centrul de Resurse Juridice spune că i-ar plăcea să creadă că există. Drept dovadă ar fi denunțul magistratului Mihai Murguleţ din iunie, care a dus la suspendarea conducerii instanțelor din Chişinău. Guzun spune că pentru prima dată s-a discutat public despre influența nefasta a șefilor de instanțe.
După părerea expertului, judecătorii trebuie să înceapă să comunice între ei despre problemele din justiție şi să ajute astfel şi reprezentanții delegați în autoritatea de autoreglementare, dar şi guvernarea să producă schimbările așteptate de toată lumea, dar și de partenerii externi ai Republicii Moldova. Doar comunicând se poate evita o eventuală manipulare din partea celor care încă mai opun rezistență.
