Legătura dintre extremism și Schengen

Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso a făcut două afirmații importante în declarația dată seara trecută la televiziunea TF1: în prima dintre ele anunță că România și Bulgaria nu vor fi primite până la 1 ianuarie 2014 în Spațiul Schengen de Liberă Circulație, din cauză că nu există unanimitate între statele membre, deci din motive politice, iar în cea de-a doua acuză indirect statele occidentale care se opun, că opoziția lor înseamnă concesii făcute mișcărilor extremiste. Vorbind despre motivele invocate de statele care s-au opus, rând pe rând, deschiderii Spațiului Schengen pentru România și Bulgaria, șeful Comisiei Europene a spus că este vorba despre un „amalgam nefiresc între Schengen, imigrație, Lampedusa și muncitori care caută de lucru” și că acest „amalgam” trebuie „denunțat” fiindcă altfel „vom asista la amplificarea unor mișcări extremiste, care vor determina Europa să facă gesturi periculoase”.

Din punct de vedere cronologic, Franța și Germania au fost primele care au cerut amânarea integrării României și Bulgariei în Schengen, aderare care fusese planificată pentru martie 2011. Au urmat Olanda și Finlanda, care au răspuns atunci partidelor extremiste pe care se bazau guvernările de la Helsinki și de la Haga. Ulterior, Finlanda a ieșit din acest cerc al opozanților în vreme ce din motive electorale Parisul și Berlinul și-au menținut poziția și chiar au propus un mecanism de limitare a prerogativelor Bruxelles-ului în domeniul liberei circulații. Ambele state sunt, însă, deranjate de imigranții din Est, care caută soluții sociale, pe care nu le pot obține în țările lor de origine. Ministrul francez de Interne, Manuel Valls, care a cerut o nouă strategie împotriva emigranților sub forma unei frontiere mai puternice și-a exprimat în această toamnă îndoiala în legătură cu vocația majorității romilor de origine română sau bulgară de a se integra în Franța. Prezența în Hexagon a romilor proveniți din România și incapacitatea celor două state de a rezolva această problemă a dus la încordarea relațiilor dintre Paris și București. Parteneriatul Strategic româno-francez nu funcționează, iar ministrul de externe Titus Corlățean se așteaptă ca lucrurile să fie deblocate abia după alegerile locale, programate pentru primăvara anului viitor în Franța.

José Manuel Barroso

José Manuel Barroso acuză, de fapt, această politică electorală a statelor occidentale, care devine pe zi ce trece tot mai populistă. Datorită pozițiilor sale dure față de romi și a tendințelor sale tot mai naționaliste, ministrul Valls se află pe primul loc în simpatiile francezilor cu 58 la sută. Ca dinamică favorabilă el concurează acum doar cu Marine Le Pen, șefa Frontului Național, un partid ultranaționalist, xenofob și antieuropean. Tendințele statelor naționale din Europa de a recădea în istorie sunt tot mai evidente, daca-ar fi doar să luam in discuție ultima carte a filosofului și eseistului Alain Finkielkraut (L'identité malheureuse, Stock, 2013, 240 p.), care se întreabă dacă nu cumva identitatea franceza începe să se evapore pe fondul unei toleranțe excesive. Același intelectual care în anii ’80 denunța „barbaria lumii moderne”, astăzi pare gata să se înroleze printre cei care îi pun la zid pe „străini” fiindcă, spune el, sunt tot mai mulți pe teritoriul Franței cei care îi contestă acestei țări valorile, în special laicitatea.

Această înclinație spre național, spre electoratul nemulțumit de partidele tradiționale și exasperat de imigranți, ar putea avea efecte mai rapide, decât își imaginează politicienii marilor puteri vestice. Alegerile europarlamentare de anul viitor ar putea da un astfel de semnal. Cei mai cunoscuți și eficienți adversari ai Uniunii Europene, liderii extremiști francezi şi olandezi, conduşi de Marine le Pen şi de Geert Wilders se vor întâlni mâine pentru a-și coordona mișcările, iar scopul lor este să reușească să obțină 30 la sută din Parlamentul European în 2014. Cu un astfel de scor extremiștii pot bloca funcționarea legislativului comunitar, iar pe fondul unei prezențe scăzute la vot acest prag nu e imposibil de atins, ceea ce ar fi „un coșmar” după cum spunea recent premierul italian Enrico Letta: „Trebuie să luăm măsuri fiindcă, în caz contrar, ne vom trezi cu cel mai antieuropean Parlament European din câte au existat”.

In majoritatea statelor europene aceste partide eurosceptice și naționaliste sunt în creștere, pe fondul nemulțumirilor economice și al retoricii împotriva imigranților. José Manuel Barroso are deci toate motivele să avertizeze capitalele vestice că nu sunt pe drumul cel bun atunci când le cântă în strună extremiștilor și încuie ușile Schengen, fiindcă mai devreme sau mai târziu aceste mișcări s-ar putea întoarce chiar în defavoarea acestor state, așa cum s-a mai întâmplat în istoria nu foarte îndepărtată a Europei.