Jurnalul săptămânii cu Ion Iovcev.
Ion Iovcev, născut, pe 12 iunie 1951, în localitatea Găvănoasa din raionul Cahul. A absolvit Institutul Pedagogic de Stat din Tiraspol. A făcut studii în management la UPS „Ion Creangă” din Chişinău. A activat în calitate de profesor de matematică şi fizică în Ștefan Vodă, Slobozia şi Caragaş, a fost inspector şcolar la Direcţia de Învăţământ Slobozia. Din 27 mai 1992 şi până în prezent, este directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol.
Luni
M-am trezit dimineața cu o mare îngrijorare, însă și cu o mare dorință de a schimba cumva situația ce s-a creat în jurul Liceului teoretic „Lucian Blaga”. În grabă am luat ceaiul, cafea demult nu consum, îmi face rău.
La ora 8 sunt la Tiraspol, la Liceul care se află la 10 km de satul Caragaș, raionul Slobozia, unde locuiesc. Ajung la Liceu, trec în grabă prin sălile de clasă, vorbesc cu elevii, văd îngrijorare în ochii copiilor mei, le ascult doleanțele și le spun că plec la Chișinău, la ședință, la Ministerul Educației, cu directorii din estul republicii și din orașul Bender.
Îi întreb ce ar dori să o întreb pe doamna ministru, pe cei de la Biroul pentru Reintegrare. E o singură dorință: „Spuneți-mi, vă rog, va exista Liceul „Lucian Blaga”, va exista instituția noastră dragă?”. Încerc să zâmbesc, însă ei observă ceea ce am în suflet.
Mă pornesc cu mașina Liceului la Chișinău, trec „vama” transnistreană pe la Varnița. Ne cunoaște de acum transportul, verifică formal actele, nu le atrag atenție, mă gândesc la problemele pe care le avem noi de rezolvat. Ajungând la Anenii noi, doamna contabil ne spune: conturile la bancă rămân blocate.
Sunt la Ministerul Educației. La ședință sunt toți 8 directori ai instituțiilor de învățământ, fiecare raportează despre problemele pe care le are. Suntem susținuți de către Ministerul Educației și de către Biroul pentru Reintegrare.
Ajung acasă târziu. Mă gândesc la faptul că avem o națiune minunată, inteligentă, dar dispersată…
Marți
Sunt la Chișinău, intru într-o organizație „RUTA-PRIM” care ne-a vândut autobuzul, în anul 2008, donație din partea Departamentului Românilor de Pretutindeni.
La ora 11, are loc conferința de presă care are loc la etajul 2 la „Moldpresa”, în Casa Presei. La conferință particip eu, doamna Zagorodnîi, profesoara de limbă franceză cea care, chipurile, a scris acea plângere pe numele „procurorului” autoproclamatei „republici transnistrene”. Am adus la cunoștință despre fărădelegile care au loc în stânga Nistrului care vizează copiii din aceste 8 instituții de învățământ.
La ora 13 sunt invitat la Ambasada României care s-a interesat despre problemele cu care se confruntă Liceul și acelelalte instituții. Primesc un telefon din București și vorbesc cu deputatul în Parlamentul României, Eugen Tomac, care se interesează despre situația școlilor noastre și cu ce poate să ne ajute. Totodată, s-a vorbit despre propunerea, pe care ne-a făcut-o domnul Tomac, să plecăm în București, cu un grup de elevi și profesori.
Primesc un sunet de la parlamentarul european, doamna Monica Macovei, și vorbesc despre situația Liceului și cu ce pot să ne ajute organismele internaționale pentru soluționarea problemelor cu care ne confruntăm.
La 23.40, ajung acasă…
Miercuri
La ora 11, convoc ședința profesorilor. Le spun că sunt alături de noi cei din Chișinău, Ministerul Educației, organismele internaționale.
La ora 12, în Liceu, sosește un reprezentant din organizația OSCE. Vorbim despre problemele cu care se confruntă Liceul și ce ar trebui de făcut pentru soluționarea acestora.
Îi vorbesc direct reprezentantului OSCE că nu suntem de acord cu recomandările făcute de OSCE în privința licenței parțiale pe care o cere doamna Ștanski care flutură, la orice pas, documentul și spune că acești reprezentanți doresc să controleze Liceul nostru. Nu mergem la niciun compromis în privința curriculei, în privința planului-cadru.
Mă sună de la banca orășenească „Ipotecinîi” din Tiraspol și mi se spune că trebuie să mă prezint la conducerea băncii cu un set de acte, certificat de la Camera de Înregistrare, statutul Liceului, precum și codul fiscal, adică înregistrat în Tiraspol. Refuz categoric…
Joi
Predau două lecții. Subiectul este Legea fundamentală a electrostaticii, legea lui Coulomb, însă copiii din clasa 11 stau posomorâți și începe o altă convorbire, se interesează despre situația școlii. Am înțeles că elevii, părinții urmăresc prin internet tot ce se petrece cu instituția noastră. Îi încurajez și le spun că am trecut, nu o dată, prin grele încercări și, fiind solidari, am putut păstra această instituție. Vom păstra-o în continuare și Liceul „Lucian Blaga” va trece și de aceste greutăți. Dumnezeu este cu noi.
Vineri
La ora 8, în cabinetul directorului adjunct, doamna Andrieș, se prezintă părinții unui fotbalist care este membrul echipei „Sheriff” din Tiraspol. Aflu că Academia de Fotbal din Tiraspol este cointeresată în existența acestui Liceu.
Mă grăbesc să ajung la Căușeni pentru ridicarea salariului pe luna decembrie pentru angajații Liceului. Între timp, mi-a telefonat doamna director adjunct și îmi spune că în instituție sunt doi colaboratori ai „procuraturii” din Tiraspol care se interesează când primim salariul, ce sumă avem. Apoi colaboratorii „procuraturii” vorbesc cu angajații.
Nu mai vreau să spun cum am adus salariul, fiindcă mare îngrijorare am avut. La ora 18, ajung cu salariul în Tiraspol. Profesorii ridică leafa.
A fost o săptămână dificilă, o săptămână de luptă pentru păstrarea acestui Liceu, pentru păstrarea limbii române, pentru păstrarea demnității naționale…