„Mierea este dulce acolo unde poţi să o guşti, nu în ştiubeiele păzite de albini”

Peste opt sute de mii de moldoveni sunt plecați la muncă în străinătate – sunt datele făcute publice recent de Biroul Migrație și Azil. Guvernanții nu obosesc să spună că obiectivul lor este să creeze condiții de viață ce i-ar motiva să nu plece peste hotare, adică locuri de muncă cu salarii competitive, servicii moderne, utilități. Se pare însă că îndemnul autorităților nu e destul de convingător.

Lipsa locurilor de muncă din localitățile Moldovei determină familiile să se împrăștie prin toată lumea și în Est, și în Vest. Vârstnicii văd cu tristețe cum copiii le pleacă în străinătate la muncă și nu prea mai au motive să se restabilească în țară, în viitorul apropiat.

La Dondușeni, am discutat cu oameni care ar vrea să rămână acasă și să își construiască o viață alături de familie, dar sărăcia îi împinge peste granițe.

-„E mai bine acasă, dar peste hotare câștigi un ban. Aici nu ai de lucru, nu ai unde să câștigi o bucățică de pâine.”

-„Trăiesc peste hotare, lucrez acolo pentru că e mai bine, e salariul sigur, lucrul e stabil, vom avea și pensii, dar nu ca aici, în Moldova. La noi în Moldova nici lucru stabil nu e, acum lucrezi, acum nu lucrezi. Eu socot că e plină țara de hoți. Așa e acum. La noi în Moldova nu e bine de trăit. Eu tot am terminat școala aici, am învățat de inginer constructor, dar nu puteam să îmi găsesc de lucru. Și am fost nevoit să mă duc peste graniță și lucrez acolo. Eu sunt foarte fericit că acolo primesc 1100 de euro și ne ajunge la toată familia.”

-„Am să îmi fac pașaport și eu.”

-„Satele și orașele rămân pustii.”

-„E mai bine acasă. E mai bine acasă, că acasă avem copii lângă noi. Și copiii, dacă îi lăsăm fără supraveghere, nu sunt responsabili de nimic. Ei nu mai respectă banul pe care îl trimitem. Trebuie să facem să ne fie bine acasă la noi.”

-„Iată, chiar recent, m-am întors din Rusia, Doamne ferește, mulți nu lucrează, stau pe sub poduri…”

-„ Peste hotare e mult mai bine ca în Moldova. Europa e mult mai dezvoltată ca partea Moldovei, Rusia.”

-„Mai trebuie de făcut multe în Moldova, ca să fie reținut tineretul pe loc. Trebuie de luptat în continuare cu birocrația, de sus până jos!”

***

Valentina Ursu

În timp ce unii moldoveni decid să părăsească țara, în căutarea unui trai mai bun, peste hotare, alții se întorc acasă, după ani buni de ședere în străinătate. Este și cazul lui Iurie Tataru care a revenit din Israel.

Iurie Tataru: „Eu am mers în anul 1996, încheiasem un contract cu ipoteca municipală şi mă angajasem să achit suma de 11 mii de dolari sau, mai bine zis, restul ce mai rămăsese din costul apartamentului. Am muncit în Israel cinci ani şi jumătate şi exact peste două luni, când am terminat cu banca, am revenit acasă.”

Europa Liberă: Banii câştigaţi în străinătate sunt gestionaţi judicios de către cei care îi câştigă?

Iurie Tataru: „Eu i-am cheltuit într-o investiţie. Cel puţin îmi asigur un spaţiu de trai familiei. Am mai investit şi alţi bani într-o afacere, nu vreau să vorbesc, am încercat. Dar. ajuns în ţară, mi-am dat seama că în străinătate este cu totul diferit de ceea ce există la noi. Consumul este foarte mic, dacă nu se cheltuiesc bani, deci, evident că nici agenţii economici nu au profituri. Dacă nu sunt profituri, nu sunt impozite. Este un lanţ întreg.”

Europa Liberă: Iurie, laşi să se înţeleagă că Moldova nu ar avea o clasă de mijloc? Pentru că tocmai aceşti oameni, care au ales să câştige în străinătate, ar fi constituit această pătură medie?

Iurie Tataru: „La sigur, nu avem o clasă medie. Noi avem oameni ori prea înstăriţi, sau oameni care nu au nici minimul necesar pentru a supravieţui. Ceea ce am observat în Israel este că mai mult de jumătate din populaţie trăiesc bine.”

Europa Liberă: Tu ai fi unul dintre puţinii care revin în Republica Moldova. Pentru că în alte cazuri majoritatea dintre cei cu care discut spun că deocamdată nu şi-ar dori să revină în Republica Moldova. Din simplul motiv că nu are un loc de muncă sau, chiar dacă câştigă un job, e prost plătit şi nu îl ademeneşte această revenire în Republica Moldova, chiar dacă guvernul încearcă să-i cheme în Republica Moldova pe cei plecaţi. Politicile statului nu sunt cele care ar asigura un trai decent pentru lumea plecată?

Iurie Tataru: „Bine, eu am avut, plecând în străinătate, un scop bine determinat: să-mi achit datoria faţă de bancă şi, în cele din urmă, să fiu un proprietar în drept al unui spaţiu locativ. Eu vă spuneam că, imediat ce am achitat datoria, peste două luni am revenit acasă. Bine, dacă aş fi la început de cale, să merg undeva în străinătate, evident că aş prefera să rămân acolo, să nu mai revin. Israelul nu este ţara care îţi permite să te stabileşti. Am înţeles că spaţiul european este mai generos la acest capitol, mai ales că, de la 1 ianuarie 2014, persoanele, care deţin cetăţenia română, se pot angaja în spaţiul european, ceea ce, cred eu, va stimula şi mai mult exodul. Sunt oameni care, pur şi simplu, vor să trăiască mai bine. Chiar dacă vom declara de la diferite tribune „Veniţi acasă, măi copii!”, ştim cu toţii că mierea este dulce acolo unde poţi să o guşti, nu în ştiubeiele păzite de albini.”

Europa Liberă: Te întrebam ce politici ale statului ar trebui să fie promovate, ca să convingă totuşi o parte măcar din cei plecaţi să revină în Moldova?

Iurie Tataru: „Marea parte a vieţii au trăit-o acolo, s-au obişnuit cu anumite realităţi şi noi îi aducem în nişte spaţii cu totul diferite.”

Europa Liberă: Spaţiu străin pentru ei?

Iurie Tataru: „Da, străin pentru ei. S-au ataşat deja, involuntar, locului unde se află.”

Europa Liberă: Te întrebam dacă acest milion de moldoveni aflaţi la muncă în străinătate se vor implica în actul decizional-politic, venind la urna de vot să-şi dea acest sufragiu pentru un concurent electoral sau altul?

Iurie Tataru: „Bănuiesc eu că nu sunt prea preocupaţi de situaţia politică din ţară, cine va guverna: verzii, albaştrii sau alte culori.”

Europa Liberă: Migraţia aceasta are o singură faţetă sau două? Şi avantaje, şi dezavantaje? Voi, cei care aţi cunoscut drumul pribegiei, care l-aţi luat, ce părere aveţi despre acest fenomen?

Iurie Tataru: „Să ne imaginăm că aceşti oameni s-ar fi aflat aici în ţară fără câştiguri, cu mii de plăţi neachitate, nevoi, probleme. Cred eu că aceşti oameni s-ar fi revoltat şi ar merge împotriva autorităţilor care sunt incapabile de a soluţiona această problemă. Şi, din acest considerent, e bine că totuşi există o alternativă pentru acele persoane care au nevoie să meargă undeva în străinătate şi o pot face.”

Europa Liberă: Unii comparau această migraţie cu valul de deportări, numai că deportările ar fi fost silite. Pe parcursul acestor două decenii de la proclamarea independenţei, acest milion de moldoveni aflaţi la muncă peste hotare, se zice că, de bună voie, nesiliţi de nimeni, ar fi luat acest drum.

Iurie Tataru: „Da, evident că nu intră cineva în casă şi îl alungă pe cineva să meargă undeva. Ultimele statistici spun că anual în Republica Moldova vin remitenţe peste un miliard de dolari. Vedem că revine unui cetăţean câte o sută de dolari. Este bine, cel puţin, din simplul motiv că orice leu sau dolar schimbat, cheltuit în Republica Moldova aduce un avantaj statului, statul are de câştigat foarte mult.”

Europa Liberă: Va continua acest exod de braţe de muncă şi de creier?

Iurie Tataru: „Va continua. Când nu vom mai vedea cozi pe la consulate, pe la ambasade, atunci vom putea spune la sigur că am terminat sau, cel puţin, nu mai avem exod. Dar realitatea… chiar am fost ieri la consulat şi vreau să vă spun: consulatul este înconjurat pe fundal de zăpadă de o culoare foarte neagră. Multă lume stă la coadă, aşteaptă să intre şi, vă daţi seama că, nu pentru a redobândi cetăţenia, dar pentru o modalitate de a ieşi mai uşor din ţară şi a ajunge undeva.”

***

Experții susțin că fenomenul migrației are atât efecte pozitive, cât și negative. Principalele avantaje, potrivit lor, ar fi creșterea nivelului de trai al familiilor migranților, creșterea capacității familiilor de a le oferi copiilor studii, creșterea nivelului economic al țării, iar principalele dezavantaje sunt copiii rămași fără îngrijire părintească, destrămarea familiilor și exodul tinerilor. Despre fenomenul migrației discutăm și cu Valentin Balan, președintele Asociației Profesioniștilor în Comunicare.

Valentin Balan: „Migraţia este un fenomen mult prea vechi, încă cu mult până la apariţia moldovenilor. De ce zic lucrul acesta? Pentru că toată lumea căuta să trăiască mai bine, încercau să se plaseze pe lângă râuri, la poalele munţilor. Adică să fie şi dosiţi, dar să aibă şi de mâncare. Păcat să zicem despre Moldova lucrul acesta. Pentru că, bine, suntem noi un pământ foarte mănos, suntem un pământ foarte bogat în toate, suntem feriţi de orice, au mai trecut peste noi popoare, da, ne-au mai decapitat pe alocuri, da, ne-au mai tăiat picioarele, dar noi ne mai retrăgeam în munţi. Moldovenii noştri, cu părere de rău, au fost mai suferinzi decât românii de partea cealaltă a Carpaţilor.”

Europa Liberă: Domnule Balan, estimările de ultimă oră arată că un milion ar fi numărul moldovenilor plecaţi peste hotare. Aceasta ar însemna că migranţii constituie 20 la sută din populaţia ţării. Imaginea migrantului moldovean a fost mereu mai vizibilă pe segmentul forţei de muncă brute. Dar şi exodul de creier – profesori, doctori, ingineri, muncitori calificaţi, adolescenţi, persoane cu pregătire sau fără prea multă bază de studii şi experienţă profesională – s-au aliniat la graniţa, fie de est, fie de vest, şi au plecat în Italia, Portugalia, Spania, Grecia, alţii în Rusia. Ce e drept, de acolo, forţat, în ultimul timp, sunt trimişi acasă în Moldova. Ce se întâmplă?

Valentin Balan: „Am zis eu, într-o zi, acelaşi lucru, că dacă se întorc moldovenii noştri din Moscova acasă – adio, Europa. Nu este chiar aşa. Este o şmecherie aici la mijloc şi bănuiesc că Europa este conştientă de lucrul acesta. Din moment ce se liberalizează regimul de vize, este nevoie de o colaborare între guvernul nostru şi guvernul occidental să caute posibilităţi ca pe aceşti moldoveni, veniţi de la Moscova, să-i poată ajuta în angajare în Europa, undeva. Eu îmi dau seama că este criză în toată Europa.”

Europa Liberă: Regimul liberalizat de vize nu înseamnă şi dreptul la muncă.

Valentin Balan: „Ştiu. Dar, în cazul dat, avem posibilitatea oricine să vadă ce este Europa. Eu ştiu că în Europa pleacă cei care sunt un pic mai avansaţi şi în studii, şi în bani, şi în cunoaşterea limbii. Şi atunci ei văd ce înseamnă Occidentul, ei ştiu, în mare parte, tineretul. Cei de vârsta a doua sau cei mai nevoiaşi au plecat la Moscova pentru că era mai simplu şi să pleci, şi să ajungi, şi, corespunzător, eşti şi dependent, să spunem, de acea mentalitate care s-a creat cu timpul, mentalitatea rusească. Ei vor avea posibilitate acum să vadă că de fapt Europa nu este Moscova, Europa este un pic altceva decât Moscova. Noi spunem că, uite, aceştia au plecat la Moscova şi au trăit bine, pentru că e Moscova. Nu e adevărat. Moldovenii noştri în mică parte au fost la Moscova, restul erau prin toate regiunile, erau nevoiţi să lucreze pentru ruşii care nu lucrau acolo, erau nevoiţi să lucreze alături de femeile ruşilor, pentru că ruşii se ocupă, cum ştim, în mare parte, cu beţia, atât, sau sunt plecaţi prin războaie. Şi ei, venind acasă, de ce aduc bani de acolo? Pentru că ei ridică acolo ţara şi aduc banii încoace. Vor vedea la un moment dat că de fapt Europa sau partea vestică este mult mai importantă pentru noi, inclusiv pentru familiile lor, că, până la urmă, nu se rezumă totul la bani. Dacă ar fi să gândească guvernanţii noştri pe un termen mai lung, cel puţin mediu să fie, ei ar putea să joace pe acei migranţi, pe acei moldoveni care se întorc din Rusia. Adică ei ar avea mult mai mult de câştigat, pentru că ar aduce banii din Europa.”

Europa Liberă: Sunteţi de acord cu acele declaraţii care se fac chiar din partea acestor oameni care sunt nevoiţi să ia drumul pribegiei, care spun că guvernanţii ne alungă din ţară?

Valentin Balan: „Eu nu am plecat din ţară. Am făcut studii peste hotare. Am venit aici şi m-am apucat să predau. Foarte des studenţii mă întreabă: „Domnule Balan, de ce nu aţi rămas acolo unde aţi învăţat? Pentru că aţi fi avut viitor”. Şi eu spun că: „Eu am rădăcini aici, nu pot pleca”. Da, am învăţat, da mă odihnesc peste hotare, în Occident, dar vin înapoi acasă pentru că aici e casa mea. Există moldoveni care, probabil, istoria ne face pe noi aşa diferiţi un pic, unii care au rădăcini şi alţii care sunt mai nomazi un pic, nu simt tragerea aceasta, nu simt nostalgia. Este greu să traduci anumite cuvinte în altă limbă, da, dar nostalgia aceasta a noastră, de a veni acasă măcar de sărbători, de Paști, de Crăciun, îi aduce pe moldoveni de oriunde înapoi, aici, acasă. A mai apărut la moldoveni aşa-numita rânză. De ce vecinul meu are şi eu nu am? Dă să mă duc să îmbrac şi eu copilul meu, să fie în cizme mai înalte, să fie într-o haină de piele, să meargă la şcoală mai chitit, mai cu un ghiozdan, să meargă la universitate cu plată, să nu fie la stat. La început toată motivaţia era că nu avem ce mânca. Acum vedem că în mare parte cei care lucrează acolo au case cu etaje. Şi eu de ce spuneam exemplul meu? Nu există o politică a statului pentru a ajuta pe cei care au rămas acasă. Pentru că vine cineva cu bani de acolo şi îşi permite să cumpere 2-3 apartamente aici. Și eu, care am lucrat şi am ţinut Moldova pe suprafaţă, la plutire, nu am nici casă, nici masă, nici serviciu, nici un anumit ban pe viitor să-mi asigur. Adică, trebuie să existe o anumită politică de stat.”

Europa Liberă: De ce nu sunt elaborate aceste politici de stat care l-ar motiva pe cetăţean cu dăruire de sine să muncească pentru el, familia sa şi ţara sa?

Valentin Balan: „Politicul şi viaţa cetăţeanului simplu sunt două lumi paralele la noi în republică. Există coaliţii, există tot genul de luptă de sub covor dintre partidele coaliţiei şi opoziţiei, dar nicidecum nu văd o luptă pentru binele poporului, e o luptă între ei pentru putere, pentru anumită cotă-parte în voturi. Eu nu văd strategia aceasta, eu nu văd un gând al politicienilor noştri pentru 10 ani, 15-20 ani, indiferent cum s-ar schimba situaţia.”

Europa Liberă: E vina politicului sau e şi vina cetăţeanului? Pentru că el, până la urmă, mandatează să stea în fruntea statului.

Valentin Balan: „Noi totuşi mergem după anumite formule clasice, după definiţia că cetăţeanul alege propriul guvern, noi suntem responsabili de guvernul nostru, noi avem dreptul să-i alegem, dar...”

Europa Liberă: Şi atunci alege pe cei care merită…

Valentin Balan: „Uite, mâine avem alegeri, de exemplu, pe cine alegem? Ştim foarte bine că cei care vin la putere, într-un fel, încearcă să culeagă oamenii pe care poate să-i corupă, să-i corupă diferit. Persoanele care chiar dacă erau în stradă şi strigau „Jos (cineva)!”, ajungând la putere nu mai strigă „Jos!”. La noi foarte uşor te aclimatizezi oriunde. Şi atunci, ajungând la putere, ei încearcă cumva să-şi rezolve problemele, pentru că la noi, probabil, este ţara-iluzie, este un popor-iluzie, noi suntem moldoveni, noi vorbim moldoveneşte, noi trăim în Moldova. Dar lumea adevărată simte că vorbim româna, că trăim în Europa. Şi atunci faptul acesta că noi plutim întruna şi nu ştim unde suntem, fiecare încearcă să se apuce de o bârnă, să nu se înece acum, pe moment. Ştiind că, uite, acum e Moldova, acum dă să fur de unde pot, acum să-mi acumulez cum pot, pentru că mâine eu am să fiu prea mic şi a nimănui. Și, tocmai din momentul acesta când toată lumea fură din jur şi încearcă să-şi rezolve problemele personale, nu se rezolvă problema ţării. Corespunzător, mâine nu e.”

Europa Liberă: Acest milion de moldoveni aflaţi la muncă în străinătate vor participa la alegeri? Sunt preocupaţi de ceea ce se întâmplă aici, din moment ce s-au integrat şi o duc bine mersi acolo unde sunt?

Valentin Balan: „Pe mine mă bucură foarte mult când în timpul alegerilor concetăţenii mei din Occident merg sute de kilometri pentru a ajunge la o secţie de votare să-şi dea votul. Sunt iritat la culme, când trebuie să stau în rânduri în Occident pentru că se închide cabina de vot sau se închide secţia de votare şi mie mi se spune că gata, până aici, mai mult nu ai voie. Eu am venit, am dat un ban ca să ajung să votez pentru ţara mea, eu am venit nu ştiu de unde, din capătul lumii să-mi ajut ţara şi mie mi se spune „Stop!”. Mi se spune „Stop!” pentru că ei ştiu foarte bine că cetăţenii din Occident votează pentru cutare partid, cetăţenii din Est votează pentru cutare partid. Şi atunci noi ştim că politica se face de dragul partidelor şi nu se face de dragul ţării.”

Europa Liberă: Din interes electoral...

Valentin Balan: „Exact. Pentru că partidul ştie că el şi-a acumulat numărul de voturi şi, dacă o să se prea implice cei din Occident sau cei din Est, într-un fel, o să-şi schimbe cota sau poziţia în Parlament sau în politica moldovenească şi atunci ei sunt în pierdere. Nimeni, cu părere de rău, la moment nu se gândeşte pentru viitor.”

Europa Liberă: Ce se va întâmpla, eventual, dacă mâine toţi aceşti oameni, care alcătuiesc un milion, revin în Republica Moldova?

Valentin Balan: „Îmi este greu să zic. Doar să simulăm, să nu ne închipuim ce ar fi.”

Europa Liberă: Acest milion de moldoveni veniţi acasă ar fi o povară pentru statul Republica Moldova?

Valentin Balan: „Povară pentru noi, cu părere de rău, este guvernantul, pentru că niciodată nu se gândeşte la cetăţean... Toată lumea spune că, uite, vin moldovenii de acolo acasă şi ce vom face noi cu ei? Nu trebuie să facem noi cu ei. Ei trebuie să întreţină ţara. Noi trebuie să ştim că în Moldova vin două milioane de mâini de forţă de muncă. Trebuie să ai inteligenţa, mintea, viziunea pentru ţara aceasta ca două milioane de mâini să muncească pentru ţară, nu să ridice alte popoare, alte ţări. Noi facem tot genul de strategii în fiecare minister, strategii de dezvoltare, strategii de investiţii, orice. Occidentul ne dă banii aceştia pentru investiţii, bani pe care banca îi oferă la procent extrem de mic sau, vorba ceea: „Un euro din Europa, un euro al tău”. Şi dacă lumea vine cu banii acasă, ei nu i-ar mânca banii aceştia, nu i-ar mai da prin baruri aiurea, banii aceştia ar fi investiţi în ţară. Adică ar presupune că ţara noastră, peste noapte, ar avea de unde. Doar să ştim să gestionăm cu milionul acesta de oameni. Dar, iar vă spun, avem oameni foarte lucizi în guvern, avem oameni cu carte, cu facultăţi în Occident, doar că trebuie să-şi „aprindă becul”. Adică, ei trebuie cu adevărat să se gândească la ţară şi nu doar la sine sau la situaţia politică la moment.”