Slava Griaznov la Wissembourg
Viaceslav Griaznov, Slava pentru prieteni, este, pe scurt, pentru a cita un cronicar muzical, „atît un interpret de virtuozitate, cît și un remarcabil muzician”. Născut în 1982 la Iujno-Sahalinsk, cu un talent dezvăluit la o vîrstă timpurie, la 9 ani este admis în Școala Centrală de Muzică de la Moscova, atașată Conservatorului, iar după absolvirea ei, în 2001, urmează cursurile Conservatorului în clasa de pian a profesorului Iuri Slesarev. Din 2008, în paralel cu o carieră de concert de succes, predă ca asistent universitar la Conservator, este visiting profesor în Japonia, compune și realizează transcripții pentru pian cu un talent extrem de apreciat, publicate în prezent de editura germană de renume Schott Musik.
La un concert în 2014 la Festivalul Muzical Wissembourg
Pianist rezident al Festivalului Muzical Wissembourg, în Alsacia, l-am întîlnit pe Slava zilele trecute și discuția noastră s-a concentrat în jurul lui Serghei Rahmaninov, dat fiind că pianistul este atît un interpret dedicat muzicii lui, cît și un laureat al Festivalului Muzical ce îi poartă numele.
Viaceslav Griaznov: „Rahmaninov este unul din compozitorii mei cei mai apropiați, îi iubesc muzica, îmi place stilul lui de a fi, personalitatea lui, așa încît pentru mine este un soi de tată pe plan muzical.”
Europa Liberă: Cum l-ați descoperit pe Serghei Rahmaninov? În școală, mai devreme…?
Viaceslav Griaznov: „Nimic original aici, da, l-am descoperit în cursul școlii, cu al doilea Concert pentru pian și cînd l-am auzit pentru prima oară m-a mișcat atît de profund încît timp de cîțiva ani am visat să-l cînt; dar aveam numai 11 sau 12 ani. Cîțiva ani mai tîrziu am fost fericit să pot cînta cîteva piese de Rahmaninov ca „Momentele muzicale”, atît de interesante și, desigur, Concertul pentru pian și orchestră nr. 2. A fost un moment unic, magic, în viața mea.”
Europa Liberă: Despre Serghei Rahmaninov s-a vorbit recent la Moscova într-un context bizar, cu acuzații la adresa americanilor ce ar dori să-i ia captiv numele, fără să se ocupe de moștenirea lui. Ați dedicat primul Dvs. disc Rahmaninov „iubitei lui Ivanovka”. Ce se petrece, așadar în Rusia cu moștenirea compozitorului?
Imagine a proprietății de la Ivanovka pe un CD al lui Slava Griaznov
Viaceslav Griaznov: „Cu cîțiva ani în urmă am fost la Ivanovka, proprietatea lui Rahmaninov, lîngă Tambov, acolo unde el a trăit timp de aproape 20 de ani și unde a compus aproape toate capodoperele sale: Concertele pentru pian, Studiile, Tablourile, aproape toate. Prin urmare este un loc cu totul special. Cu puțin timp înainte de revoluție, proprietatea a fost distrusă, iar Rahmaninov a părăsit Rusia și timp de mulți ani acest loc a fost abandonat, lăsat să se distrugă cu totul.
În prezent sîntem în situația cînd este posibil să facem ceva [pentru salvarea casei], dar numai grație unor oameni mînați de entuziasm. Un tînăr profesor, venit să predea într-un sat în apropiere de Ivanovka, care auzise despre acest loc, despre Rahmaninov, foarte interesat de istorie, a încercat să miște lucrurile. După 15-20 de ani, clădirea principală a proprietății și cîteva alte clădiri mai mici în jur, au fost reparate.
Viaceslav Griaznov și Rahmaninov, în recital la Festivalul de la Wissembourg
Dar, așa cum mi-a povestit, totul s-a făcut fără absolut nici un sprijin din partea guvernului, a administrației de la Tambov. Ce s-a restaurat a fost grație donațiilor unor sponsori, iar ajutorul principal a venit de la Iuri Pavlovici Rahmaninov, un strănepot din familie, dar fără legătură directă cu compozitorul. El a fost unul din cei mai mari susținători ai proiectului de restaurare de la Ivanovka.
Acum însă, să vorbești despre Rahmaninov, despre mutarea mormîntului său în Rusia, nu mi se pare lucrul cel mai important de făcut.
În martie1934 în Statele Unite
Foarte mulți ani, în Rusia, Partidul comunist sovietic, guvernul nostru, oamenii noștri politici, au vorbit despre Rahmaninov ca despre o persona non-grata. Pînă în anii 1980; atunci cînd Conservatorul din Moscova și-a reconstruit sala de concert ca nouă și a vrut să-i dea numele lui Rahmaninov, guvernul a spus că este imposibil. Imposibil ! Abia după trei ani, cînd Sviatoslav Richter a cîntat unul din concertele lui, la care a asistat unul din miniștri din guvern, invitat cu mari onoruri, atunci a devenit „posibil” ca sala să primească numele compozitorului.”
Europa Liberă: Nu aveți impresia că ministrul culturii Medinski încearcă în prezent să rescrie istoria, să o „îmbunătățească”, spunînd că marele compozitor Rahmaninov, asemenea altor ruși, s-ar aflat „din întîmplare” în afara Rusiei la revoluția din 1917?
Afișe la Festivalul Muzical Wissembourg
Viaceslav Griaznov: „Știți, Medinski nu a spus că Rahmaninov a fost un mare compozitor. El a vorbit numai de mutarea rămășițelor sale pămîntești [în Rusia]. În opinia mea, un punct extrem de bun de a începe discuția despre Rahmaninov ar fi să spui: „Pardon! Ne cerem scuze!”
Fiindcă în presa rusă de la mijlocul secolului al XX-lea, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci cînd Rahmaninov a cheltuit o groază de bani, mii de dolari, pentru a ajuta Armata Roșie, pentru a susține familii afectate de război în Rusia, în ziare se scria că este un compozitor de modă veche, cu un stil depășit, prea bătrîn. El ar fi scris despre niște idei revoluționare în muzică ce nu ar fi valabile ș.a.m.d.
Deci, primul lucru de făcut este să ceri scuze pentru toate acestea! Pentru tot ce s-a spus și scris despre Rahmaninov în Uniunea Sovietică. Apoi, va deveni, probabil, posibil să se întreprindă altele…
De exemplu să fie sprijinit Concursul Internațional de Pian „Serghei Rahmaninov”, domeniul de la Ivanovka să fie restaurat în întregime, să fie reconstruită proprietatea de la Oneg, casa în care Rahmaninov a trăit opt sau nouă ani în copilărie. Acesta ar fi un bun punct de pornire, zic eu!”
Europa Liberă: În acest context a fost anunțată recent decizia de a reduce bugetul pentru cultură al Rusiei. Ce credeți că intenționează guvernul rus, în ce direcție îndreaptă cultura Medinski și oamenii lui?
La Wissembourg
Viaceslav Griaznov: „Așa cum am spus deja, toate lucrurile bune în Rusia sînt realizate de oameni entuziaști, pasionați, vin de la profesori, oameni de știință, alți oameni din toate profesiile. Așa încît cred că nu este extrem de importantă reducerea anunțată a fondurilor pentru cultură; oamenii vor continua să muncească și vor face ceea ce pot. Nu este prima oară cînd bugetul este redus în domenii importante, cum este și cultura! Vom vedea mai departe…
Din ceea ce știu, onorariile profesorilor de la Conservator au fost deja tăiate la jumătate, dar profesorii predau în continuare. Vorbesc despre reducere, dar nu sînt luați în seamă. Însă un asemenea proces de tăiere a bugetului nu poate merge la nesfîrșit…
Lucrul care mi se pare cel mai dezamăgitor este că în prezent, ministerul nostru, oamenii din guvern, vorbesc despre a lua din alte locuri, - pe Rahmaninov din America, și multe altele - dar, în același timp, noi nu facem
Nu cred că este o atitudine patriotică să închizi la nesfîrșit ochii asupra problemelor tale...
absolut nimic în favoarea a ceea ce există în interiorul Rusiei. Se vorbește numai despre țările din și ce se petrece în exterior; nimeni nu acordă atenție problemelor care există în interiorul Rusiei.
Nu cred că este o atitudine patriotică să închizi la nesfîrșit ochii asupra problemelor tale, de aici, în chiar acest moment, și să le vorbești oamenilor de problemele existente în alte țări. Sigur, este vorba de propagandă. Din nefericire, cred, că nimic nu s-a schimbat față de Uniunea Sovietică.”
Europa Liberă: Nu vă este frică de reintroducerea unui așa-numit control ideologic, chiar în muzică, știind istoria celor suferite de Șostakovici, Prokofiev ș.a.m.d. ?
Viaceslav Griaznov și Nikita Mdoyants
Viaceslav Griaznov: „Din păcate, se poate întîmpla, poate nu chiar acum, dar în decurs de cîțiva ani; și mă tem de acest lucru. Aveți dreptate, fiindcă în prezent se manifestă niște tendințe ideologice și îndemnuri, cum să gîndești și cum să vorbești despre Rusia, ce trebuie să spui despre Rusia și ce nu… Există un soi de presiune… [În ce privește scrisoarea pe tema anexării Crimeei], desigur, guvernul nostru a vrut să fie sprijinit, iar orice este bun pentru așa ceva, propaganda, o serie de scrisori, chiar punerea sub presiune… Așa cum Gergiev îl sprijină pe Putin, iar Putin pe Gergiev, este o mică echipă care conduce Rusia, după mine, într-o direcție greșită. Nu a libertății…”
Europa Liberă: Cum vă vedeți viitorul într-o asemenea ambianță?
La Wissembourg
Viaceslav Griaznov: „Nu este exclus ca după acest interviu o serie de săli de concert să-mi fie închise în Rusia. [rîde] Dar nu îmi este frică. În Rusia se spune adesea că muzica și politica nu sînt același lucru. În ce mă privește cred că fiecare muzician trebuie să ia atitudine proprie față de situația actuală.
Nu este posibil să nu reacționezi, nu este posibil să rămîi o ființă trăind în abstract, redus exclusiv la muzica ta, de exemplu.
Nu este posibil să rămîi o ființă trăind în abstract, redus exclusiv la muzica ta...
Rahmaninov însuși spunea că a încercat să nu rămînă departe de oamenii noi, de bolșevicii ajunși la putere, a intrat în contact cu ei, dar în cele din urmă a înțeles că erau atît de departe de ceea ce gîndea el despre viitorul Rusiei, încît orice relație era imposibilă. Așa că a trebuit să plece…”
Europa Liberă: Următorul CD este cu muzica lui Rahmaninov?
Viaceslav Griaznov: „Da, am făcut unul și alte două sînt aproape gata. Iar munca mea am dedicat-o proprietății Rahmaninov de la Ivanovka și încerc să fiu unul din prietenii Ivanovkăi, fiind foarte fericit să procedez astfel.”