Dirijorul Valeri Gergiev și așa-zisa „reunificare” a Crimeei cu Rusia

Valeri Gergiev „Erou al Muncii” (2013)

Un interviu autobiografic, justificativ și manipulator cu agenția TASS.

Într-un lung interviu pe aproape 20 de pagini, parte a unui proiect al Agenției ruse TASS, intitulat, „Top Officials”, cunoscutul dirijor Valeri Gergiev, directorul-general și artist al Teatrului Academic de Stat Mariinsky de la Sankt Petersburg, a declarat zilele trecute că nu a semnat scrisoarea de tristă amintire, de susținere a politicii președintelui Putin în Crimeea. De ce a avut nevoie de un an de zile pentru a face publică dezmințirea? Și-a schimbat Gergiev, instalat ca succesor al lui Sergiu Celibidache și la conducerea Filarmonicii din München, ideile?

Greu de găsit astăzi în lumea intelectualității ruse un personaj mai contestat, mai criticat, boicotat, dar și adulat de o serie de fani, decît dirijorul Valeri Gergiev, cunoscut nu numai ca muzician, dar și ca unul din oligarhii ruși, susținători și apropiați de președintele Putin și politicii sale.

Valery Gergiev dirjează Orchestra Operei Mariinsky la 21 august 2008 într-un concert la Tskhinvali în sprijinul independenței republicii secesioniste a Oseției de Georgia

Nu a existat eveniment politic sau artistic cu implicații internaționale, de la războiul Rusiei din 2008 împotriva Georgiei, trecînd prin ultima Olimpiadă de Iarnă și pînă la anexarea Crimeei și intervenția rusă în Ucraina de est, față de care Valeri Gergiev să nu-și fi afișat opiniile în apărarea și susținerea politicilor Kremlinului.

Interviul acordat agenției Tass zilele trecute i-a fost luat de Andrei Vandenko, un ziarist cu experiență, născut la Luhansk în Ucraina. Cum se știe Luhansk este centru administrativ al uneia din cele două entități politice nerecunoscute ale separatiștilor pro-ruși din Ucraina de est.

Valeri Gergiev începe prin a-și lăuda meritele în salvarea teatrului Mariinsky, reamintind o convorbire cu premierul Victor Cernomîrdin, în 1995, căruia i-ar fi cerut echivalentul a zece milioane de dolari, și în fața rezervei căruia, ar fi pronunțat fraza de loc ortodoxă: „Războiul din Groznîi înghite probabil mult mai mult în fiecare zi, sau în fiecare oră”. Cernomîrdin, cu care Gergiev spune că de-alungul anilor a devenit apoi prieten, și-ar fi ținut în final promisiunea, acordînd suma cerută, dar în favoarea ambelor două mari teatre de operă, Bolshoi și Mariinsky.

Cu președintele Putin la ceremonia acordării titlului de Erou al Muncii la St. Petersburg

Rememorîndu-și biografia, Gergiev amintește că, fiu al unui ofițer de carieră, a absolvit liceul la Vladikavkaz, capitala Oseției de Nord, și că a trăit cîți va ani și la Bălți, în Moldova, în garnizoana rusă unde a fost detașat în calitate de comandant de regiment tatăl său. Dar, spune Gergiev, patria mea este Oseția și mi-ar place să mă stabilesc în Oseția de Sud; dar nu pot lua cu mine Teatrul Mariinsky”.

Dirijorul mai afirmă că nu a fost lovit niciodată de „boala” de a părăsi Rusia și că nu i-a trecut niciodată prin gînd să facă o carieră în Occident, cele peste 16 milioane de dolari venit estimate de publicația Forbes numai în 2013 fiind o sumă „evident supraestimată”, „despre care nici nu poate fi vorba”.

Pe Vladimir Putin l-ar fi întîlnit prima dată în 1992, cu ocazia dezbaterii unui proiect nerealizat de reconstrucție a unui monument învecinat teatrului Mariinsky. Odată ajuns prim ministru, în 1999, Putin l-ar fi chemat pentru a discuta cu el, fără să fi intrat, însă, atunci „în cercurile închise ale oamenilor de stat cu care se discută scenariile de salvare a Patriei”. Întrebat cum se face că spectacolele lui au coincis în numeroase rînduri cu vizitele lui Vladimir Putin în anumite țări sau la evenimente importante, în China sau la Forumul Economic de la Vladivostok, Gergiev evită să răspundă, la fel ca și la întrebarea despre prietenia lui cu liderul rus.

Proteste împotriva lui Gergiev și a Anei Netrebko la New York

În schimb, amintește de protestele cărora a trebuit să le facă față în Occident, la Munchen și la New York între altele, numindu-le toate „provocări politice” împotriva Rusiei. În acest context, Valeri Gergiev merge pînă la a susține că nu a semnat scrisoarea publică în favoarea sprijinirii politicii lui Putin în Crimeea și Ucraina.

Vladimir Medinski

Potrivit versiunii lui, „în martie 2014 [ministrul culturii] Vladimir Medinski mi-a telefonat: „Valeri Abisalovici ce opinie aveți despre evenimentele din Crimeea?” - m-a întrebat el. Am răspuns: „Este necesar ca poporul să fie salvat”. Ministrul a întrebat: „Veți semna o scrisoare către Putin?”. Am spus: „Trimiteți-mi textul, trebuie să-l citesc”. Asta a fost tot. Nu mi-au trimis nimic, dar cîteva ore mai tîrziu am aflat din presă că eram printre cei dîntîi semnatari ai scrisorii.”

„Pentru mine, continuă Gergiev, toate aceste scrisori colective nu înseamnă nimic. Este ceea ce am moștenit de la trecutul sovietic. Vladimir Putin are o logică clară și profund pătrunzătoare atunci cînd vorbește despre Crimea, despre situația din Ucraina și nu numai.”

Și-a schimbat lupul năravul, s-ar putea întreba cineva citind spusele lui Valeri Gergiev? Dirijorul răspunde singur printre rînduri atunci cînd spune: „contractul [cu Orchestra Filarmonică din München] a fost semnat cu mult înainte de actul reunificării Crimeei cu Rusia, pe cei din Vest îl numesc «anexare». Oamenii politici au nevoie de ceva să facă mare caz” – este opinia „democratului” muzician Valeri Gergiev, enunțată în lungul său interviu acordat agenției Tass.