Interviu despre cum a fost văzut anul cinematografic 2015 de Marin Basarab, care urmărește evenimentele din acest domeniu inclusiv pe blogul său briciul.wordpress.com, dar și de cercetătorul științific din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, Ana-Maria Plămădeală, care a lansat în acest an cartea „Arta Cinematografică din Republica Moldova”.
Europa Liberă: Pentru început aș vrea să ne spui care au fost contribuțiile moldovenilor în domeniul cinematografiei în acest an?
Marin Basarab: În acest an au fost câteva. Din start eram cam sceptic față de acest interviu și credeam că n-aș putea să le enumăr nici pe degetele unei singure mâini. Dar au fost, Pavel Cuzuioc a turnat un film nou, se numește „Raisa”, cu Cristina Flutur în rolul principal, o actriță super tare care a fost premiată și la Festivalul de la Cannes. O contribuție au avut doi cunoscuți de-ai mei, doi oameni la care țin foarte mult, Pavel Braila, artist contemporan, și Denis Barteinev, editor de film, vor să lanseze o platformă pentru cineaști, pentru iubitorii de film, producători, în care toți ar putea să ia legătura unul cu anul ca să toarne un film. Pentru că de obicei cum se întâmplă la noi? Regizorii spun că nu au scenarii bune, scenariștii n-au producători care să le ofere bani ca să filmeze scenariile. Această platformă vrea să facă ca toată lumea să se întâlnească undeva online, să discute și să se apuce de proiecte de film.
Europa Liberă: Chiar și în asemenea condiții, anul ăsta a fost lansat și un film „Milika” de Valeriu Jereghi.
Marin Basarab: Da, da.. ăsta din păcate n-am reușit să-l văd. Din filmele lansate anul ăsta am prins două la Cronograf, care mi-au plăcut foarte mult, este vorba de filmul „Cadoul” în regia lui Dumitru Grosei, și sunt bucuros că Dumitru a revenit în sfârșit în cinematografie, și e vorba de filmul „În ataș”, în regia lui Mircea Bobână. Un film super fain, cu un ritm narațional așa mai aparte, mai avangarde aș spune, dar un film OK. Ultimul pe care l-am văzut din filmele noastre este un film de student, îmi parte că de regizorul Lucia Lupu, filmul „Paparuda”, care tot bucură ochiul.
Europa Liberă: Ce subiecte tratează filmele lansate de moldoveni, dacă pot să zic așa?
Marin Basarab: Păi asta e faza, că acum s-a extins aria de subiecte. Dacă înainte era doar subiectul sărăciei și „vai, cât de greu este la noi”. Acum se merge cumva și spre poezie, filosofie, filmul nu este deja doar un instrument social-politic, deja poate să fie și un instrument artistic.
Europa Liberă: Asta vroiam să te întreb, observăm de obicei sunt tratate anumite probleme ale societății. Se încearcă cumva prin film să se rezolve aceste probleme?
Marin Basarab: Filmul nu rezolvă probleme, pentru că nu asta este menirea lui. Doar poate că o să schimbe ceva în oamenii care ar putea să rezolve aceste probleme. Chiar și același film „Paparuda” tratează tradițiile noastre, care știm bine ce înseamnă „Paparuda”, și a fost făcut foarte frumos.
Europa Liberă: Pentru că urmărești acest domeniu, vrem să vedem și ce evenimente de impact s-au petrecut în acest an?
Marin Basarab: N-am reușit să merg chiar la toate, dar trei, pot să spun că au fost super faine. E vorba de festivalul „Cronograf”, anul ăsta a fost o ediție superbă cu foarte multe producții de ale noastre. Anul ăsta marele câștigător este filmul „Cardiopolitica”, care a fost montat de de conaționalul nostru Denis Barteinev.
Apoi a fost Anim'est-ul cu o ediție super tare. A venit și Alexander Bălănescu, și Rodion, a fost filmul „The Wall”, filmul „Misiunea Spațială Delta”, care este un film de cult și nimeni nu l-a văzut pe un ecran mare.
Europa Liberă: Mai multe filme străine...
Marin Basarab: Da, pentru că producție animată locală nu prea avem.
Și un festival, la care am ajuns la un singur film, a fost „Zilele Filmului Românesc”, care a adus și regizori români noi de valoare, cum ar fi Radu Jude, sau Cristian Mingiu. Și titanii filmului românesc, cum este Lucian Pintilie, cred că lumea s-a bucurat enorm de aceste filme.
Europa Liberă: Dacă am face un film despre cinematografia din Republica Moldova în anul 2015, ar fi o comedie sau o dramă?
Marin Basarab: Ar fi chiar o tragedie grecească aș spune. Și vă spun unde trebuie să-l începem, trebuie să-l începem în arhiva Moldova Film unde mucegăiesc toate filmele noastre vechi. Dacă nu se întreprinde ceva la anul, filmele alea dispar, și dacă nu avem un trecut cinematografic, despre viitor nu putem să vorbim.
Despre trecutul cinematografiei moldovenești a scris Ana-Maria Plămădeală, cercetător științific din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, care a lansat în acest an cartea ce sintetizează informații despre perioadele de înflorire a cinematografiei moldovenești, și cu care discutăm în continuare.
Europa Liberă: În acest an ați lansat volumul „Arta Cinematografică din Republica Moldova”, la care ați lucrat foarte mult, și pentru care ați luat și un premiu, vreau să ne spuneți care este aportul său în domeniul cinematografic?
Ana-Maria Plămădeală: Nu se știe nimic. Eu am mai vorbit cu oameni de 45, 50 de ani, ei deja nu mai știu nimic despre ce a fost aici. Dar este foarte important pentru generațiile tinere, care nu au trăit acele vremuri, să cunoască ce a fost atunci. Lor le este foarte ușor să critice, fără să știe prin ce de fapt au trecut acele generații, entuziaștii veniți în cinematografie. Despre asta este această carte.
Europa Liberă: Cum a fost anul 2015 din punct de vedere cinematografic în comparație cu anii anteriori?
Ana-Maria Plămădeală: După părerea mea, nu s-a întâmplat ceea ce așteptăm demult, ca să fie revigorată industria cinematografică și studioul Moldova Film să fie un studiou nu a unei singure personalități, dar să fie un studiou așa cum era. Deci, nu avem mari indicii în renașterea filmului nostru. O tânără generație, dacă ar veni la studiou, să reînceapă acel ciclu de producere a filmelor, fiindcă acele mici și sporadice apariții a aunor filme, chiar și bune, mai bune, mai reușite, mai nereușite, nu formează ceva care să fie întradevăr un proces de cinema, el nu există, procesul ca atare. Asta deși în toate fostele republici sovietice și în situații mai grele, chiar când era război, studiourile nu au fost închise, iar filmele nu au dispărut. Conducerea țării ar trebui să fie cointeresată ca să reapară acest gen de artă.
Europa Liberă: Apropo de conducerea țării. Ați simțit vreo implicare în acest domeniu din partea autorităților în acest an?
Ana-Maria Plămădeală: Nu, n-am simțit, cum n-am simțit nici în anii precedenți. Au o atitudine foarte stranie. Este o lege a cinematografiei care se discută ani de zile, care tot nu schimbă nimic. Cinematografia trebuie să fie în grija Guvernului, în grija statului, trebuie să fie, zic eu. Dacă cinematografia din Franța este în grija statului, păi la noi cu atât mai mult.
Europa Liberă: Iată ați pomenit despre acea lege a cinematografiei. În acest an a fost aprobată de Guvern, care presupune și deschiderea unui Centru Național al Cinematografiei. Ce ar însemna asta pentru domeniul cinematografic și dacă putem spune că ar fi un punct de pornire în revigorarea domeniului?
Ana-Maria Plămădeală: Ar fi. Colegii noștri de la Uniunea Cineaștilor au elaborat această lege și ei deja de mulți ani încearcă ca ea să intre în vigoare și să deschidă acel mult așteptat centru. Cred că da, ar trebui să înceapă de la ceva, măcar de la asta. Și pe urmă cu studioul ăsta, ca să fie solicitat, să nu mai fie în comă, sunt foarte mulți specialiști care au plecat pentru că nu au avut ce să facă. Cineaștii au devenit șomeri, nu doar actorii, regizorii, compozitorii, ci și foarte mulți care au lucrat, iluminiști, la montaj, decor, pictori... au devenit șomeri. O țară plină de cineaști șomeri. Se știe foarte bine ce trebuie făcut, dar bani niciodată nu se găsesc.