În România, au fost date publicității rezultatele unui sondaj de opinie proaspăt care atestă o scădere a popularității Uniunii Europene, dar nu atât de mult ca în alte foste țări comuniste care au aderat.
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondența zilei de la București
Românii sunt în continuare printre cei mai entuziaști din Uniunea Europeană, dar în cei zece ani care au trecut de la aderare, acest entuziasm s-a mai estompat. 52% dintre cetățenii români au încredere în Uniune, față de media europeană care este de doar 36 %. În momentul aderării, încrederea era de 65% (față de 57%, cât era atunci media europeană). O pierdere de peste zece procente, după cum arată ultimul sondaj de tip eurobarometru, care tocmai a fost dat publicități de Reprezentanța Comisiei Europene la București.
Dar de ce a avut loc această contracție? Un prim răspuns a fost sintetizat la dezbaterea organizată de Comisia Europeană pe această temă, de Manuela Stănculescu de la Institutul pentru Calitatea Vieții al Academiei Române sub forma unei singure propoziții: „suntem la fel ca ceilalți”. Altfel spus, trendul scăderii încrederii în Uniunea Europeană este general pe tot continentul, iar diferența de apreciere față de Uniunea Europeană ar putea fi de natură istorică, potrivit Manuelei Stănculescu, fiindcă românii s-au deprins să-și supraliciteze calitățile negative și să vadă lumea din afară lor în culori mai frumoase. Scăderea încrederii românilor în Uniunea Europeană și creșterea încrederii în instituțiile naționale este semnul că țara se apropie de „normalitate” crede Angela Cristea șefa Reprezentanței Comisiei Europene.
Un răspuns ramificat față de scăderea avântului proeuropean al românilor l-a dat sociologul Bogdan Voicu, care enumeră trei posibile cauze: (i)performanțele bune ale guvernului român din ultima perioadă, care clasează România în fruntea țărilor cu creștere economică de pe continent, ar fi unul dintre motivele scăderii încrederii în Uniunea Europeană, la care se adaugă (ii) satisfacția oamenilor față de viața proprie și abia în cele din urmă (iii) opțiunea ideologică proeuropeană sau pronațională.
Cercetătorul Bogdan Voicu de la Institutul pentru Calitatea Vieții a descris distincția dintre percepțiile est-europene și vest-europene față de UE pornind de la faptul că lărgirea Uniunii a însemnat pentru Vest o mutare a puterii de decizie spre Bruxelles, în vreme ce pentru statele din Est a fost o garanție a independenței lor. Trecerea Poloniei dintr-o parte în alta, de la modelul estic la cel vestic sugerează direcția schimbării în raportul dintre național și comunitar: la început, odată cu aderarea, polonezii au avut la fel ca românii un mare entuziasm, care a scăzut treptat când au avut senzația că deciziile la nivel național se mută de la Varșovia la Bruxelles. Acum majoritatea a devenit eurosceptică, la fel și puterea de la Varșovia.
Această tendință pare să se instaleze și în România, dacă ținem cont de discursurile politice care se centrează tot mai mult pe o politică națională, dacă nu chiar naționalistă. Transformarea multinaționalelor în dușmanul intern numărul, de către lideri care tocmai au câștigat alegerile și nu au nicio miză electorală este primul pas care ar putea marca o piruetă pe direcția România-Uniunea Europeană.