Este pentru prima dată după 1990, când un partid câștigă alegerile din România cu o majoritate clară. Doar scrutinul din Duminica Orbului, din 20 mai 1990, face excepție, fiindcă în urma lui, formațiunea emanată după căderea lui Nicolae Ceaușescu, Frontul Salvării Naționale a obținut 66,3%.
Partidul Social Democrat (PSD) este, într-un fel sau altul, continuatorul acestei formațiuni (care ulterior s-a rupt în FDSN - devenit PDSR și ulterior PSD - și FSN-transformat în PD și apoi în PDL).
Potrivit datelor de până acum, se pare că PSD va avea după procedeul de redistribuire a voturilor, cu patru mandate peste majoritatea de 50%. Altfel spus social-democrații vor avea posibilitatea să facă singuri executivul și capacitatea de a schimba politicile guvernamentale în conformitate cu propria lor filosofie.
Principalele lor promisiuni țin de creșterea pensiilor și a salariului minim pe economie, dar dincolo de programul social destinat bugetarilor și celor săraci, liderii PSD au vorbit permanent despre nevoia unui alt fel de a face justiție.
Sub pretextul faptului că nu s-ar respecta drepturile omului în procesul juridic, social-democrații militează pentru o justiție în afara camerelor de luat vederi, pentru reducerea mijloacelor pe care le au la îndemână procurorii anti-corupție atunci când anchetează și, în general, pentru legi mai ponderate mai cu seamă în ceea ce-i privește pe politicieni.
Social-democrații nu vor o justă măsură, ci mai degrabă o justiție la dispoziția lor. Din toată campania electorală rezultă, însă, că lucrurile nu vor fi făcute ca acum câțiva ani, ci cu mai multă grijă la imagine, cu mai multă precauție, chiar dacă fără subtilitate.
De fapt, întregul spectru politic își dorește modificări în zona Direcției Naționale Anticorupție, acuzându-i pe procurori că adesea au fost eliminați din politică anumiți oameni, exact atunci când erau mai incomozi.
Au fost, într-adevăr, unele coincidențe, dar nu există suficiente argumente pentru a demonstra această ipoteză.
În orice caz, majoritatea care îi va da Partidului Social Democrat posibilitatea să controleze toate instituțiile publice și de stat ar putea schimba totul. Singura pondere față de un eventual partid-stat este președintele, care prin prerogativele lui poate tempera, dar nu modifica substanțial, inițiativele executivului și legislativului.
Față de 1990, când la fel, o majoritate politică făcea toate regulile, ținea în mână și folosea toate pârghiile de la servicii secrete la justiție, România de astăzi se află în Uniunea Europeană.
E obligată să respecte anumite standarde, chiar dacă derapajele vecinilor unguri sunt contrargumente promițătoare pentru PSD.
Mai există apoi, Mecanismul de Cooperare și Verificare, prin care Comisia Europeană monitorizează justiția autohtonă. Liberalii, care militau pentru ridicarea acestui mecanism, ar putea fi mulțumiți că acest lucru nu s-a întâmplat.
PSD va avea la dispoziție toate instituțiile statului, de la justiție și servicii secrete până la radioul și televiziunea publice.
Întrebarea este dacă va dispune de ele în mod discreționar?
Dacă PSD va recădea în istoria tulbure de la începuturile sale sau dacă va avea înțelepciunea să păstreze un anumit echilibru.
Tradiția acestui partid nu lasă la vedere prea mult optimism.
