Cea de-a 27-a ediție a Festivalului Național de Teatru care se va desfășura până pe 30 octombrie la București, oferă publicului un număr record de reprezentanții. FNT are și un amplu program de evenimente conexe — expoziții, lansări de carte, întâlniri cu artiști invitați din străinătate.
Your browser doesn’t support HTML5
Un interviu cu criticul de teatru de la Chișinău Larisa Turea.
Larisa Turea: „Este un program foarte interesant în acest an. Sunt 53 de spectacole, dar ceea ce mă impresionează cel mai bun este că sunt și foarte multe evenimente conexe, printre care sunt lansate cărți de teatru de o valoare inestimabilă și sunt 25 de titluri. În Republica Moldova nici nu-ți poți imagina o asemenea recoltă de carte de teatru. Astăzi [vineri] am avut o lansare foarte interesantă. E vorba de o revistă italiană, revista „Histrio”, o revistă specializată în teatru, și acolo, în dosarul de teatru românesc, apare și un articol destul de mare, destul de impresionant, sunt patru pagini din cele consacrate teatrului românesc despre Republica Moldova. Este și asta o mică victorie, o mică încercare de a asigura mai multă vizibilitate fenomenului teatral din Republica Moldova, în speranța că vor veni cu un spectacol mare și aici, la Festivalul Național de Teatru. Este foarte multă lume interesată, a fost o lansare la Muzeul Literaturii Române. Cartea poate fi procurată și pe Internet, în versiune electronică, dar ea arată foarte bine. Este un dosar destul de impresionant, urmează altor dosare, care au mai fost publicate în această revistă, are o copertă foarte interesantă. Asta cred eu că este un pas înainte.”
Europa Liberă: În calitate de critic de teatru, ați mers și în sala de teatru și ați urmărit spectacolele?
Larisa Turea: „Sigur, sigur, am văzut foarte multe spectacole, începând cu spectacolul „Hamlet/ Colaj”, adus de la Moscova de Evgheni Mironov și Robert Lepage, cu care am realizat cândva un interviu publicat în revista „Sud-Est Cultural”. Și e un spectacol foarte interesant despre singurătatea lui Hamlet. Sunt foarte multe conexiuni cu realitatea imediată a Rusiei de astăzi. Un Hamlet însingurat într-un cub care atârnă deasupra scenei, un Hamlet care joacă pe rând toate celelalte personaje din această tragedie shakespeariană și noi, ca spectatori, ne-am simțit pe rând în pielea tuturor personajelor interpretate doar de Evgheni Mironov, care a spus că, de fapt, de el depinde foarte puțin în spectacol, depinde viața lui la propriu de tehnicienii din spectacol, pentru că oricând acest cub uriaș se poate prăbuși și ar provoca o adevărată tragedie. Au fost și alte spectacole foarte interesante; sunt mari regizori. Vă spun, 53 de spectacole în 11 zile. Și așa am avut un sentiment de un pic de trufie, pentru că Reuniunea teatrelor naționale de la Chișinău a fost un maraton lung, pentru că a durat în acest an 12 zile și sperăm să fie și din punct de vedere valoric la fel de importantă. Sunt spectacole de Mihai Măniuțiu, de Radu Afrim. Astăzi chiar vedem un spectacol de Radu Afrim, în care joacă și Irena Boclincă, pe care o cunoaștem foarte bine. Deci, fiecare dintre acești basarabeni, cum sunt Arcadie Rusu, directorul Centrului de Coregrafie LINOTIP, cum este Irena Boclincă, cum este Gigi Căciuleanu, care la fel este un basarabean. Este o fortăreață în această lume a teatrului, o fortăreață care vorbește despre noi cu mijloace specifice teatrului modern. Basarabia este prezentă aici cu reprezentanții ei un spectacolul de la Iași „Măcelăria lui Iov”.
Europa Liberă: Am reținut un gând, nu mai știu cine îl exprima, că România are atâtea talente, atâția regizori extraordinari, atâta vocație pentru arta spectacolului și iată că și acest Festival Național de Teatru vine să dovedească că România ar putea exporta ceva cu care să impresioneze lumea și asta ar fi cultura.
Larisa Turea: „Dar exportă. Într-adevăr, românii sunt astăzi prezenți pe toate scenele mari – de la Avignon până în America și cea de Sud, și cea de Nord. Este prezent la festival și Matei Vișniec, cel care este astăzi unul dintre cel mai jucați autori dramatici contemporani. Deci, exportăm această cultură și revista italiană despre care v-am vorbit este la fel un pas înainte în această asigurare a vizibilității și o confirmare a valorii teatrului românesc de astăzi.”