Zinaida Soroceanu: Comunicarea între generații și experiența trecutului ne ajută să fim mult mai eficienți acum, în prezent

Comunicarea interumană a avut de suferit în perioada stării de urgență, constată la microfonul Europei Libere specialista în comunicare relațională, Zinaida Soroceanu, președinta Asociației „Didactica aplicată”. Experta a pus umărul, voluntar, la campania UNFPA Moldova „Pandemia unește generații” și a instruit tinerii cum să comunice mai activ cu vârstnicii pe care izolarea îi afectează în mod deosebit. Cum se explică faptul că, în era tehnologiilor informaționale, având la îndemână telefoane, sms-uri – oamenii ajung, de fapt, să comunice mai sărac și fără emoții?

Interviu cu Zinaida Soroceanu

Zinaida Soroceanu: „Eu aș spune că soluțiile acestea online și cum Dvs. ați menționat că sunt mai multe oportunități de comunicare și în comunicare, ele, de fapt, au apărut banal, am să vă spun, din lene; ele au apărut pentru a eficientiza sau a grăbi, sau a depune mai puțin efort pentru o comunicare, dar atunci când noi vorbim despre comunicarea față în față, ochi în ochi, contact vizual, noi putem să observăm mai multe lucruri. Atunci când noi vorbim, de exemplu, la telefon, eu nu pot să înțeleg în totalmente impactul meu asupra interlocutorului, să înțeleg ce se întâmplă - a prins ideea, n-a prins ideea; l-a deranjat ideea, nu l-a deranjat ideea. Și dacă să luăm tehnologia asta de comunicare, cum noi ținem o comunicare, cum pot eu, bunăoară, să fiu empatic dacă eu nu văd imaginea, nu văd omul acela cum el mie nonverbal ceva mi-a comunicat, deci, eu nu pot să duc o comunicare foarte bună. Poți să fii un super-expert în domeniu, dar oricum îți scapă anumite lucruri dacă tu nu vezi în totalmente omul atunci când discuți cu el.

Și iată o să observați că, da, noi facem lecții online, facem traninguri online, webinarii online, dar niciodată n-o să fie același impact cum un trainer poate să gestioneze un grup atunci când el îl are în sală, fiindcă el îi simte sufletul, îi simte dispoziția, lucruri pe care online niciodată n-o să le simți și o să vorbești ca și cu ochii închiși. Da, e mai ușor de aranjat discuția asta online, dar totuna să ne uităm cum scriem noi și emoția o transmitem prin aceea că punem un emoji și atâta-i tot și el cumva posibil că arată ceva, dar, practic, sunt absolut sterile chestiile acestea, adică comunicarea este foarte primitivă și ea niciodată n-o să facă așa o conexiune cum ar fi o discuție tête-à-tête, între patru ochi. Și multitudinea asta de feluri de linii de comunicare, de fapt, ne lenevește, pentru că noi avem soluții mult mai ieftine din punct de vedere de resurse și nu mai ajungem să discutăm pe viu, dar comunicarea pe viu eu cred că în toate timpurile o să fie ceva foarte-foarte scump, foarte valoros pentru oricare om. Și da, noi o să depășim valul acesta de pandemie în care suntem acum și toți vorbim online sau la telefon, dar cultura asta a comunicării ochi în ochi oricum o să existe, ea niciodată n-o să dispară, pentru că ea este de altă categorie. Și plus la asta, chiar și consultațiile acestea online, un psiholog online, da, poți să ajuți, dar totuna când este contactul acesta vizual când noi discutăm e altă percepție, alt nivel de ajutor o să fie. Deci, poți mai multe lucruri să schimbi, adică ai un impact mult mai mare.”

Europa Liberă: Dna Soroceanu, recent am realizat un interviu cu reprezentanta adjunctă a Fondului ONU pentru Populație și care constata cu îngrijorare că vârstnicii au fost afectați în mod special în perioada stării de urgență impusă de pandemie. Din punctul Dvs. de vedere, cum se explică această stare de lucruri?

Zinaida Soroceanu: „Vârstnicii și așa au probleme la capitolul comunicare, adică lumea nu prea îi dispusă să stea cu ei de vorbă și nevoia de bază care nu este satisfăcută este comunicarea. Ei nu au comunicare, în afară de aceea că mai este și pandemie și acum evident că toate liniile de comunicare s-au sistat și toate lucrurile acestea s-au acutizat. Deci, ei se simt singuri, se simt neajutorați, că nimeni nu are nevoie de ei, nimeni nu are grijă de ei ș.a.m.d., mai ales oricare om, atunci când circumstanțele se schimbă și avem anumite restricții la mișcare, la ieșire, deci ne dă peste cap, starea noastră emoțională cade. Mai mult ca atât, dacă, de exemplu, noi vorbim de un om în vârstă care emoțional și așa nu este bine, evident că în urma faptului că ei nu pot comunica, starea lor emoțională cade încă mai mult.”

Europa Liberă: În cadrul unei campanii de comunicare între generații ați încurajat tinerii să discute cu vârstnicii, chiar dacă aceștia erau pentru ei absolut străini. V-ați implicat voluntar. Ce v-a motivat?

Zinaida Soroceanu: „Mi s-a părut foarte interesantă inițiativa respectivă și plus la asta m-am aventurat încă și din motivul că tinerii în ziua de astăzi toți stau mai mult pe gadgeturi și comunicarea a devenit mult mai automatizată, chatbot-uri, SMS-uri, mesaje și chiar mai puțin comunică pe viu. Și iată că mi s-a părut foarte interesantă ideea respectivă, pentru că îi punem în așa o situație pe tineri ca ei să intre în contact cu persoanele în etate și să înceapă să țină dialogul acesta între generații. Mi-a plăcut foarte mult ideea și sunt mulțumită cum a derulat acum acest proiect. Am avut drept scop să instruiesc repede adolescenții cum ar trebui să comunice eficient cu oamenii în etate. Sunt anumite momente specifice de care trebuie să ținem cont și plus la asta a mai fost un parametru pe care mi l-am pus eu în față: să-i învăț să poarte o discuție terapeutică. Ce presupune discuția terapeutică? Faptul ca în urma comunicării omul să se simtă mult mai bine pe plan emoțional. M-a surprins plăcut faptul că ei s-au descurcat foarte bine. Deci, toată lumea are lacune la capitolul comunicare și în afara oamenilor vârstnici o să vedeți că comunicarea este anevoioasă, mai ales dacă vorbim de adolescenți chiar cu părinții lor. Și iată aici ei mi-au confirmat că ei au început să vorbească cu bunicii lor și au găsit teme de discuție. Activitatea asta le-a dat o experiență deosebită, pentru că ei au văzut că comunicarea aduce plăcere, comunicarea îți aduce o stare de bine când poți să ajuți un om ca el să se simtă bine și s-au implicat activ în viața bătrânilor vizați, pentru că în momentul în care noi începem să înțelegem ce stă în spatele unei discuții banale, ce-i cu omul acesta, că el are o soartă, că are anumite probleme, ei au început să se implice tot mai mult și mai mult și legătura asta între ei a devenit una caldă și nu cred că ea se va rupe, adică cu siguranță tinerilor care au fost implicați le-a plăcut această experiență și ei o vor continua mai departe.”

Europa Liberă: Știți cumva dacă țin legătura cu vârstnicii cu care stăteau de vorbă?

Zinaida Soroceanu: „Ei au legat prietenii cu o mare parte din cei cu care au discutat. Au fost cazuri în care chiar mergeau fizic la ei, îi ajutau, adică legătura a fost una foarte bună. Practic, toți au avut vârstnici undeva în zona în care se află, ori în localitate, ori în localitatea vecină și nu era o problemă să se deplaseze încolo și plus la asta au avut în vedere că trebuie să mergem cu mască, totul trebuie să fie conform cerințelor, astfel au avut posibilitate chiar să interacționeze fizic, adică să se vadă pe viu, nu doar să discute la telefon.”

Europa Liberă: Dna Soroceanu, ați menționat la un moment dat că există un fel de ruptură de comunicare între generații, bunici-nepoți. Care sunt consecințele unui asemenea gol de comunicare?

Zinaida Soroceanu: „Întrebarea asta o egalez cu: de ce avem nevoie să studiem istoria? Și o să vă explic de ce. Pentru că generația mai în vârstă ca noi are o experiență oarecare și eu, uitându-mă în genere la tot ceea ce se întâmplă, practic toate evenimentele se derulează ciclic, adică au tendința să se repete. Da, se mai schimbă anumite circumstanțe, dar de regulă iată experiența asta, dacă noi avem în vedere experiența care a fost în trecut ne ajută nouă să fim mult mai eficienți acum în prezent, având în vedere experiența omului, pentru că cu siguranță iată eu de la mama mea care a trecut prin anumite evenimente, a avut un serviciu, a crescut copiii, deci sunt lucruri pe care eu pot să le preiau, dar nu pot să le preiau dacă între noi nu este stabilită o relație caldă în care eu să pot să ascult, dar lucrurile acestea să nu mi se impună. Și iată atunci când relația este aranjată și oamenii știu să comunice între ei, schimbul acesta de experiență are loc mult mai ușor discutând, chiar atunci când îți relatează experiența, pe alocuri te inspiră, pentru că dacă să luăm generația care acum sunt oameni în etate ei au trecut prin război, au trecut prin foamete și ei oricum au supraviețuit. Noi avem multe de învățat de la ei și dacă noi știm să preluăm experiența lor, evident că viața noastră devine mult mai ușor de aranjat. Astfel, noi nu călcăm pe greblele celea pe care au călcat alții dacă luăm în considerare aceste experiențe.”

Europa Liberă: Dvs. în calitate de expert în comunicare om-om, interumană, să zic așa, ce concluzii ați făcut de pe urma pandemiei?

Zinaida Soroceanu: „Când a început pandemia, am avut niște traininguri referitoare la cum să interacționăm, cum să creștem relațiile ca în urma pandemiei să nu ajungem să divorțăm, să ne batem, chestii din astea, pentru că, practic, toate problemele și în familie, și la serviciu, și cu vecinii se agravează. Și pentru mine a fost o idee ca noi să ieșim din pandemie fiind mai uniți și cu relații mult mai calde, dar relațiile nu putem să le aranjăm dacă nu comunicăm. Deci, noi foarte mult trebuie să comunicăm și trebuie să ținem în regulă aceste linii de comunicare. De aceea lecția pe care trebuie s-o învățăm din pandemie este că noi trebuie să interacționăm și să ținem relațiile calde, fiindcă având relații, noi supraviețuim mai ușor, adică ne descurcăm în viață mai bine. De sine stătător noi nu reușim prea multe, de aceea este foarte important să ținem cont că trebuie să comunicăm, trebuie să acordăm atenție oamenilor cu care suntem în relații, să avem grijă, să începem să fim empatici, să ne punem nu numai problemele noastre în față, dar să avem grijă și de cei apropiați și în momentul în care putem să ajutăm să o facem, astfel și noi o să ne simțim bine, și oamenii vor vrea să ne ajute. În acest mod se construiesc relațiile, de fapt. Și noi acum am avut timp, pentru ca să le creștem să le restabilim, să le restartăm și să le reîncălzim.”