Mihai Poiată: „Noi nu avem clasă politică, noi avem niște grupări criminale care nici nu se mai obosesc să-și ascundă esența”

Nemulţumit că a fost îndepărtat de la guvernare acum un an, Partidul Democrat promitea să-l înlăture definitiv de la putere pe preşedintele Igor Dodon. Dar iată că PSRM şi PD au format o alianţă şi se pare că acest tandem se înţelege bine, doar că nu se ştie până când şi până unde. Despre incertitudinile/crizele politice prin care a trecut şi trece Republica Moldova, o discuţie cu deputatul în primul parlament Mihai Poiată, publicist, prozator, dramaturg și scenarist, deținător al Ordinului Republicii.

Interviu cu Mihai Poiată

Mihai Poiată: „Îmi dau seama pe zi ce trece că noi ar trebui să renunțăm la sintagma clasa politică.”

Europa Liberă: De ce?

Mihai Poiată: „Ceea ce avem noi în Republica Moldova nu este clasă politică, este un paravan care ne prezintă o cortină, așa, care ar trebui să creeze impresia că republica este condusă de o clasă politică, dar, de fapt, în cel mai bun caz, este vorba despre niște grupuri de interese, care, ajunse la putere și având acces la resurse, devin grupuri criminale organizate. S-a vorbit mult că a fost capturată Republica Moldova. Mai întâi a fost capturat Partidul Democrat. Partidul Democrat a fost un cal troian cu care Plahotniuc a spart porțile cetății numite puterea sau administrația de stat în Republica Moldova, a pătruns și și-a făcut mendrele așa cum a găsit el de cuviință. Partidul trebuia sancționat că a fost folosit ca un instrument criminal. Și nu a spus nimeni lucrul acesta. Stai și te crucești, adjuncții lui Plahotniuc la partid habar nu aveau pentru ce a fost utilizat cutare ori cutare sistem digital de comunicare, s-au cumpărat sau nu s-au cumpărat, nu știa nimeni ce se face în partid.

Mie mi-ar fi interesant să văd, dacă, mă rog, e partid, când a plecat Plahotniuc din partid a scris cerere să i se accepte depunerea mandatului sau de membru al partidului? Când a revenit în partid, a scris cerere? Cum se făcea lucrul acesta, mașinăria asta internă de partid? Și iată ce-i cu clasa noastră politică, care au îmbrăcat mantia unii de procurori, alții de judecători, alții de deputați, miniștri, dar, de fapt, noi, cei care ne-am angajat și le plătim salarii ca să ne apere interesele, ei, de fapt, fiind plătiți de noi, ne fură tot pe noi. Și iată când încearcă această vrăbiuță Maia Sandu să propună un alt stil, un alt mod de a face politică în Republica Moldova este blamată, este hărțuită și din stânga, și din dreapta. Cei mai frumoși bărbați ai neamului și cei mai inteligenți, așa cum își zic ei, și cred că sunt intelectuali de primă marcă, deja au înzestrat-o și cu coarne, și cu coadă, vor să facă un monstru din ea. Și mă miră acest lucru. Maia Sandu să fie cel mai mare inamic, cel mai mare dușman al dreptei noastre naționale?! Eu cred că ar trebui să ajungem și la președinte...”

Europa Liberă: Haideți să vedem, ce credeți despre președinte.

Mihai Poiată: „Președintele se află patru ani la rând în campanie electorală. El și-a început mandatul cu promisiunea că va fi încălcată legislația sau va fi desconsiderată. Vă amintiți că le-a promis gastarbeiterilor noștri din Rusia, celor care au încălcat reglementările legale din Rusia, că el a vorbit cu Putin și li se vor ierta aceste păcate și cea mai mare parte dintre ei vor avea din nou posibilitatea să se ducă să lucreze în Rusia, în pofida faptului că au încălcat legislația? Nu contează a Republicii Moldova sau a altei țări, el a dat de înțeles că este omul, este tipul care poate încălca, promite să fie încălcată și tot el le face din ochi preoților sau popilor care aduc focul haric de la Ierusalim: „Nu vă faceți griji, că n-o să fiți amendați. Nicio problemă!”. Asta-i atitudinea lui față de legislație. Cel mai de neînțeles episod pentru mine este episodul Țurcan de la Curtea Constituțională, fostul președinte al Curții Constituționale. Președintele republicii trebuie să cunoască legea, că nu poate comunica cu președintele Curții Constituționale și nu poate discuta asemenea lucruri despre care ulterior ne-a vorbit și nouă. Dar el face acest lucru. Ba mai mult, face public acest dialog. Deci, ori nu cunoaște deloc legislația, ori ne dă de înțeles:

„Fraților, legea-i pentru voi, dar noi, președinții, putem să ne permitem acest lucru”. Și această atitudine de neglijență și de lipsă de respect față de drept, față de lege este cultivată în fiecare zi de către președintele Dodon. Înclin să cred că este vorba de incompetență totuși, fiindcă să afirmi că acordul de credit cu Rusia nu conține o bombă cu efect întârziat, cu efecte catastrofale pentru Republica Moldova, asta înseamnă ori că ne consideră pe noi proști, ori el să fie, pardon de expresie, mai puțin pregătit...”

Europa Liberă: Ce ne puteți spune Dvs. despre crizele care apar și cum se trece peste crizele politice?

Mihai Poiată: „Am impresia că ele trec dintr-o fază în alta. Pur și simplu, actorii care acționează în prim-plan se mai retrag, mai ies alții care preiau, așa, un fel de ștafetă. Și criza politică la noi e continuă, asta-i că cu o intensitate diferită și mai mult sau mai puțin spectaculos, cu anumite sau alte personaje în prim-plan. Este trist că agenda este o agendă politică, care însă sugerează parcă, se aruncă câte-un os mass-mediei. Sărmanii reporteri stau câte 2-3 ore și așteaptă niște necărturari, niște neisprăviți, ca să le spună niște minciuni și ei le tirajează, sărmanii.”

Europa Liberă: Dl Poiată, Dvs. ați fost ales al poporului, ați activat în calitate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, dar iată că s-a ajuns la niște situații aproape inexplicabile. Chiar presa străină a ajuns să scrie că la Chișinău se fură deputații, ori se vând și se cumpără, ori se fură. Zilnic aflăm știri de felul că ar trebui să fie trași la răspundere cei care cumpără deputații cu milioane de dolari și cei care vând mandatul, dar justiția, deocamdată, tace. Ce credeți Dvs. despre aceste târguri politice?

Mihai Poiată: „Păi aceasta confirmă că noi nu avem clasă politică, că noi avem niște grupări criminale care nici nu se mai obosesc să-și ascundă esența. Până acum învățau textul unui rol pe care îl rosteau de la tribuna parlamentului sau a guvernului, sau la posturi de televiziune. Acum, când s-au acutizat neînțelegerile dintre dânșii, când nu pot ei împărți ceva, când nu ajung la niște înțelegeri, uită de textul pe care trebuie să-l rostească conform spectacolului și vorbesc în limbajul lor cu „țariok”, cu „nacialnik” - mi-am făcut o listă întreagă cu vocabularul dlui președinte -, că „trebuie să fugărim parlamentul”. Așa vorbește un politician de prim rang, președintele republicii că „trebuie să fugărim parlamentul”? Eu știu că acest stil de a vorbi între politicieni de prim rang se trage încă din vremurile sovietice. Între ei, șefii de partid și deputați de atunci vorbeau într-un limbaj oribil.”

Europa Liberă: Dar aceste târguri politice sunt făcute inclusiv în văzul alegătorilor, care se arată dezamăgiți, decepționați de tot ceea ce se întâmplă pe scena politică, iar în toamnă, și nu-i exclus în primăvară, lumea trebuie chemată la vot. Cum se dezmeticește alegătorul?

Mihai Poiată: „Alegătorul știe foarte bine cine fură și cine nu fură, dar alegătorul a mai fost învățat că e mai bine să te dai cu cel care fură, că, dacă fură și nu-l bagă la dubă, înseamnă că-i tare și eu am să mă dau cu cel tare, mai ales când și picură câte ceva. Acești 700 de lei!... Mie mi-ar fi rușine să flutur din leișorii aceștia și să mă laud cu ei. Asta-i rușinea noastră națională și asta-i o rușine pentru economie, pentru toată clasa politică, dacă ea-i clasă politică, să umble cu acești 700 de lei. Și lumea se lasă amăgită, cumpărată, prostită, iartă-mă, Doamne, că zic așa, că mie mi-i milă de oamenii aceștia. Eu văd imaginile pe care le publici, Valentina, și mi se strânge inima când văd acești ochi, nu că triști, așa, o disperare tăcută...”

Europa Liberă: Dar să revenim la traseismul politic. După mai multe discuții în legislativ, a fost votată unanim o declarație cu privire la condamnarea faptelor de traseism și corupere politică. Vă întrebam de ce justiția tace. De ce justiția se face că nu vede ceea ce se întâmplă?

Mihai Poiată: „Eu cred că încă nu avem justiție.”

Europa Liberă: Câtă încredere poate avea cetățeanul cu drept de vot în deputatul despre care se vorbește că s-a vândut cu o sumă alcătuită din șase zerouri după unu?

Mihai Poiată: „Dar nu mai are niciun fel de încredere, sărmanul. Unii au să vină la vot, fiindcă sunt obișnuiți să-și facă datoria și mai speră, că omul speră și, slavă Domnului, avem și mulți disperați, mulți dezamăgiți, mulți care adoptă o atitudine cinică față de tot ceea ce se întâmplă, așa, un fel de indiferentism și apatie; doar frigăruile și berea, astea le mai îndulcesc viața, în rest, nu-i mai interesează nimic. Iată acești băieți și mai plâng încă după Uniunea Sovietică, care habar nu au ce a fost acolo și cum a fost. Eu nu știu dacă trebuie să ne concentrăm prea mult pe acest traseism.”

Europa Liberă: Dar despre cazul deputatului furat, deputatul Gațcan?

Mihai Poiată: „Ei, aici e un subiect de piesă, dar stau și mă gândesc de care gen – comedie, tragicomedie, dramă –, fiindcă finalul parcă urmează. Și mi-ar fi interesant să văd ce se întâmplă. Este foarte prost mirositoare istoria asta, ca să nu zic altfel. Și din toate părțile – și din partea dlui Gațcan, și din partea socialiștilor. Noi am văzut care este esența acestei echipe, care își spune partid, dar și ei sunt o grupare – Partidul Socialiștilor. Felul cum au procedat domnii Furculiță și Batrîncea trebuie să intereseze foarte mult organele justiției. Ce a fost acolo?...”

Europa Liberă: Să vorbim și despre miza alegerilor prezidențiale. A fost fixată și data, 1 noiembrie. În toamnă, alegătorii vor fi așteptați la urnele de vot. Analiștii politici spun că neoficial campania electorală pentru prezidențiale a început încă demult, până și pandemia este o carte de joc. Ce ne puteți spune Dvs. despre miza acestor alegeri?

Mihai Poiată: „Sunt de acord cu cei care spun că a început campania electorală, doar că nu au început-o toți eventualii concurenți electorali. Observați că nu se mai vorbește despre un candidat fără de partid? Eu luasem în serios această intenție a câtorva partide.”

Europa Liberă: Miza alegerilor e, de fapt, direcția pe care o va lua acest stat după prezidențiale?

Mihai Poiată: „Of! Pe mine mă amuză acest vocabular: geopolitic sau miză geopolitică, fiindcă nimeni nu ne face mai mult rău, decât ne facem chiar noi – nici Rusia, nici nu știu ce dușmani mai avem noi. Eu mă uit cum se tratează reciproc băieții din partidele de pe segmentul dreapta, centru-dreapta...”

Europa Liberă: Forțele de dreapta promit să se coaguleze și să aibă un candidat doar în turul doi.

Mihai Poiată: „În turul doi... Dar dacă știu că îi așteaptă această etapă când vor trebui să se coaguleze, ar trebui să adopte un vocabular mai decent atunci când se referă la concurenții lor din primul tur. Eu nu văd lucrul acesta.”

Europa Liberă: Și Dvs. ce ne spuneți? Care e miza acestor alegeri?

Mihai Poiată: „Eu știu că noi avem o șansă, că Cel de Sus ne-a oferit o șansă. Și eu știu care-i numele acestei șanse și știu că de aceeași părere sunt și niște eventuali concurenți electorali, dar ei vor concura, ei se vor implica în această competiție și tare mi-i teamă că vor face jocul lui Dodon.”

Europa Liberă: Și care este rolul intelectualității în dezvoltarea societății? Rolul intelectualilor într-o societate democratică, care ar trebui să fie?

Mihai Poiată: „Așa cum mi-i oarecum să vorbesc despre clasa politică, nici nu știu în ce termeni să vorbesc despre intelectualitatea noastră sau despre elita noastră intelectuală, pentru că ea e dispersată, o parte s-au tupilat la umbrela unionismului și lumea crede că, dacă și-a declarat această intenție sau această opțiune, deja și-a făcut datoria față de istorie. Ba chiar a și intrat în istorie. Și așteaptă clipa miraculoasă când se va întâmpla acest lucru.

Acest statut de a sta în anticamera Unirii și de a aștepta să se întâmple minunea îi salvează de orice efort, fiindcă nici nu prea au ce face, sărmanii, în afară de anumite manifestări, anumite declarații, articole. Alții și-au găsit „osul” lor. O parte din intelectualii noștri au înțeles că azi poți să lucrezi pentru Plahotniuc, mâine pentru Dodon și să trăiești bine mersi, fără a te expune cu declarații prea dure, sunt foarte precauți... Eu, deocamdată, nu văd să avem niște autorități morale și nici chiar profesionale, puține. Oamenii care au ce spune tac, cei care nu au ce spune vorbesc și vorbesc ceea ce li se sugerează adeseori. Am să-mi deconspir simpatiile, mă rog, nu am încotro. Oamenii buni au condamnat-o pe Maia și pe Andrei că au făcut acest acord cu socialiștii în iunie anul trecut și aceiași – dar aceiași! – au condamnat-o, pentru că, chipurile, a cedat puterea. Aceiași oameni! Și atunci, eu stau și mă întreb: orice ar face, observăm acum – unii o împing să facă alianță cu Candu, alții așteaptă clipa când va face-o, ca să aibă pentru ce o critica. Mare bătaie de cap le-a făcut Maia Sandu politicienilor noștri, bărbaților neamului. Este o mare provocare pentru noi și va trebui să decidem: dacă vrem un politician onest, da, nu este un politician ideal Maia Sandu, neavând încă o echipă, mai comite și niște gafe, dar să ai îndoieli în privința intențiilor ei, în privința faptului că este o fire onestă... Eu nu am auzit un alt politician la noi care să-și formuleze discursul cu atâta precizie, cu atâta echilibru, tact și respect față de toți, chiar și față de oponenții ei cei mai înverșunați. Și noi, având această șansă, alegerile vor spune: noi vrem să curățăm țara de hoți sau nu? Avem o figură politică și trebuie să-i oferim șansa să vedem care-i soarta politicianului care-și asumă această povară nemaipomenită: să lupte cu bandiții și cu hoții, fiindcă țara noastră este dominată de minciună și hoție.”