Reformarea sistemului de control de stat privind sănătatea și securitatea în muncă inițiată de Guvernul Republicii Moldova în cadrul strategiei de eficientizare și optimizare a subdiviziunilor executive pune în pericol sănătatea și securitatea angajaților la locul de muncă, constată experți, pornind de la practicile de ultimă oră.
În octombrie 2017, competențele privind cercetarea accidentelor de muncă au trecut de la Inspectoratul Muncii la zece agenții guvernamentale nou-create, care, la aproape şapte luni, încă nu funcționează pe dimensiunea aceasta. În consecință, câteva sute de accidente la locul de muncă nu sunt cercetate de nicio structură de stat. În lipsa constatării accidentului de muncă, persoanele care au pierdut capacitatea de muncă sau urmașii celor decedați nu pot beneficia de alocațiile ce li se cuvin.
„Accidentul s-a întâmplat pe 24 septembrie 2017. Până în timpul de față nu mi s-a dat certificatul că a fost accident de muncă. Îndată după accident mi s-a spus că a fost desformată comisia care cerceta accidentele de muncă. După ce am ieșit din spital, mi s-a spus că este comisia, dar lege nu este întărită. Suntem purtați dintr-o parte în alta. Eu am lucrat la Rețele electrice timp de 20 de ani neîntrerupt”.
Este povestea tristă a lui Ivan Corsan, care și-a pierdut antebrațul mâinii drepte în timp ce monta un cablu electric. Din cauză că nu are certificatul care stabilește accidentul de muncă, muncitorul nu poate să primească pensie pentru perderea capacității de muncă, dar și recuperarea costurilor pentru tratament și reabilitare.
Ivan Corsan
În situația lui sunt peste 200 de persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă și aproape 30 de familii, inclusiv copii minori care și-au pierdut în accidente de muncă întreținătorul.
Avocatul Dumitru Codreanu, care încearcă să ajute pentru a fi repuse în drepturi pe cale judiciară familiile a patru angajați ai întreprinderii de stat Poșta Moldovei, decedați în timp ce erau în misiune de serviciu, într-un cumplit accident rutier, spune că situația creată de autorități afectează grav drepturile angajaților accidentați, pentru că ei rămân fără indemnizațiile ce li se cuvin.
Dumitru Codreanu
„Obținem despăgubirile prevăzute de lege prin judecată, dar, pe lângă o pensie de dizabilitate, omul accidentat are nevoie și de indemnizațiile pentru pierderea capacității de muncă care nu poate fi stabilite fără constatarea accidentului de muncă. Dacă vorbim de persoane schilode - pentru reducerea capacității de muncă, respectiv cât i s-a redus din capacitatea de muncă - venitul ratat. De exemplu, dacă el anterior era sănătos, adică avea capacitate de muncă în proporție de 100%, în urma accidentului de muncă și-a perdut capacitatea de muncă cu 50 la sută, el trebuie să primească o indemnizaţie viageră în mărime de 50 la sută din venitul pe care îl avea, adică dacă el primea un salariu de cinci mii, apoi după constatrea accidentului de muncă, el trebuie să primească lunar căte 2500 de lei, toată viața”.
În ianuarie curent, cabinetul de miniștri a modificat două regulamente, returnându-i Inspectoratului de Stat al Muncii atribuțiile privind cercetarea accidentelor de muncă grave și cele soldate cu morți. Dar pentru ca inspectorii muncii să poată intra în drepturi, trebuie să se facă ajustările necesare la Legea privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, pe care deputații, deocamdată, nu se grăbesc să le facă. În lipsa procesului verbal de cercetare a accidentului de muncă, persoanelor accidentate nu li se achită concediul medical, iar în cazul accidentelor de muncă mortale, succesorii de drepturi nu pot beneficia de indemnizațiile care trebuie să fie stabilite în funcție de cauzele producerii accidentului de muncă.
Necercetarea accidentelor de muncă crează riscuri de accidentare și pentru alți angajați, întrucât nu sunt stabilite și eliminate cauzele care au dus la accidentare, susține inspectorul-șef de stat al muncii Dumitru Stăvilă.
Dumitru Stăvilă
„Cauzele și circumstanțele trebuiesc să fie fixate la momentul în care s-a produs accidentul de muncă, de către organele competente, și trebuie să fie obiectiv cercetate. Dar, vă dați seama, dacă într-o perioadă îndelungată nu sunt cercetate accidentele de muncă, nu mai putem vorbi de obiectivitate în stabilirea cauzelor și circumstanțelor. Pentru salariați este o problemă, li se încalcă drepturile, ei își recuperează sănătatea într-o perioadă mai lungă, dar nu pot să-și primească indemnizațiile ce li se cuvin conform legii. Și pentru angajator este important să fie stabilite obiectiv cauzele și circumstanțele în care s-a produs accidentul, pentru prevenire, ca să elimine riscurile, să nu nimerească și alți angajați în accidente”.
Legea prevede că partea vătămată, deci, familia celui decedat, are dreptul la o indemnizaţie unică, conform Legii securității și sănătății în muncă, care este egală cu salariul mediu anual al accidentatului, care se calculează din ultimele 24 de luni, înmulțit cu anii pe care nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani. Această indemnizație se achită de către întreprinderea la care s-a produs accidentul de muncă. Legea privind sănătatea și securitatea în muncă prevede de asemenea pensii pentru copiii care și-au pierdut întreținătorul în accidente de muncă. Acestea se vor acorda lunar din Fondul Asigurărilor Sociale până la atingerea vârstei de 18 ani, iar în cazul celor care își continuă studiile - până la vârsta de 23 de ani.