Pe fundalul războiului din Ucraina provocat de Rusia, a sancțiunilor occidentale care au tăiat importante rute comerciale terestre prin Rusia, dar și a tensiunilor apărute în zona vestică a bazinului Mării Negre, guvernul de la Tbilisi este pe cale să relanseze un plan mai vechi, din perioada Saakașvili și destul de controversat: să transforme Anaklia într-un port de apă adâncă. Oferind astfel companiilor de transport rute alternative și pentru moment sigure.
Dacă se va materializa, planul ar putea transforma Georgia într-o placă turnantă a comerțului între Europa și Asia, scriu Reit Standish și Tamuna Chkareuli într-o analiză pentru RFE/RL.
Este un proiect gigantic, care provoacă controverse politice în țară și tensiuni geopolitice în străinătate, când se pune problema: cine-l va construi?
Ar putea fi o decizie crucială – din punct de vedere geopolitic - pentru Georgia, care ar vrea să obțină statutul de țară candidată la aderarea la UE, dar neliniștește Bruxelles-ul prin legăturile sale strânse cu Rusia, la care nu a renunțat în pofida războiului din Ucraina. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că în ultimii ani, Georgia a apelat tot mai mult la companiile chineze pentru marile proiecte de infrastructura.
Odată cu deschiderea procesului de licitație, Anaklia ar putea deveni un factor important pentru a determina dacă Georgia continuă pe calea integrării cu Uniunea Europeană și Occidentul, sau optează pentru legături mai strânse cu Rusia și China.
„Ne aflăm într-un moment anormal de risc geopolitic în bazinul Mării Negre [din cauza] invaziei Rusiei”, a declarat pentru RFE/RL Romana Vlahutin, analistă asociată la German Marshall Fund și fost trimis special al UE pentru conectivitate. „Este greu să planifici ceva când lucrurile sunt atât de volatile, dar știm că ceea ce nu facem noi, vor face ceilalți”.
Pentru a evita Rusia, aflată sub grele sancțiuni internaționale, principala cale comercială alternativă, care leagă China și țările din Asia Centrală de Europa este așa-numitul Coridor de Mijloc sau ruta Transcaspică. Ruta trece prin Azerbaidjan și Georgia.
Uniunea Europeană este și ea interesată de această rută alternativă și dispusă să finanțeze proiecte strategice de infrastructură, prin care să elimine Rusia din rețelele sale comerciale și să concureze cu inițiativa „Noului Drum al Mătăsii” lansat de China, un proiectul de dezvoltare globală în valoare de sute de miliarde de dolari, folosit de Beijing pentru a-și dezvolta infrastructura și a-și mări influența în lume.
„Dacă [Bruxelles] se gândește serios să dezvolte Coridorul de Mijlociu, atunci nu se poate fără Anaklia”, a mai spus Romana Vlahutin pentru RFE/RL.
Certuri și lupte pentru Anaklia
Locația strategică a Georgiei pe țărmul de est al Mării Negre a făcut din dezvoltarea Coridorului de Mijloc o prioritate pentru Tbilisi. Infrastructura și conectivitatea au devenit teme centrale ale agendei de politică externă a țării.
Infrastructura Georgiei este subdezvoltată și învechită, ceea ce-i subminează potențialul de importantă rută de tranzit: la granițe se formează cozi interminabile de camioane care vor să intre în țară, porturile Batumi și Poti lucrează deja la capacitate maximă, deoarece comerțul de-a lungul rutei a crescut constant din 2022.
Hotelul Golden Fleece din stațiunea Anaklia, abandonat după ce a dat faliment.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială au avertizat că nici Coridorul de Mijloc nu va putea deveni o rută competitivă în comerțul global dacă Georgia nu are un port cu apă adâncă, permițând intrarea navelor de transport de mare tonaj.
În acest context, guvernul georgian a început să vorbească despre relansarea proiectului Anaklia în 2022.
Premierul Irakli Garibațvili, care a revenit în funcție în 2021 pentru al doilea mandat, a declarat că dezvoltarea portului Anaklia este „principalul și cel mai ambițios” proiect al guvernului său. La începutul anului, a invitat noi investitori, precizând că statul va reține 51% din acțiuni.
Anunțul a luat multă lume prin surprindere, mai ales că în 2020, guvernul anulase un plan similar, lansat de consorțiul format din banca georgiană TBC Bank și Conti International, cu sediul în Statele Unite. Ani de zile, această inițiativă fusese în centrul unui mare scandal financiar, în care erau implicați cofondatorii băncii TBC, cea mai mare bancă din Georgia: Mamuka Khazaradze, bancherul devenit politician de opoziție și partenerul său, Badri Japaridze.
Mamuka Kazaradze la Anaklia, Georgia, 12 septembrie 2019.
Cei doi au fost acuzați de spălare de bani, ca urmare, investitorul american s-a retras și proiectul s-a blocat. În 2020, guvernul a anulat contractul de 2,5 miliarde de dolari pentru portul Anaklia. În 2022, un tribunal i-a găsit pe Kazaradze și Japaridze vinovați de fraudă, dar ambii au fost eliberați fără să facă închisoare.
Kazaradze susține că autoritățile au vrut cu bună știință să submineze proiectul, pentru că el se află într-un conflict deschis cu miliardarul Bidzina Ivanișvili, fost premier și fondatorul partidului de guvernământ „Visul georgian”, aflat la putere din 2012.
În presa locală s-a speculat că proiectul ar fi fost abandonat și la presiunile Rusiei, care nu vedea cu ochi buni perspectiva unei prezențe americane într-un port la Marea Neagră. În plus, ar fi fost o concurență directă pentru Novorosiisk, portul rusesc situat mai la nord.
În 2018, locuitorii din această partea a localității Anaklia au fost mutați, ca să permită începerea lucrărilor de extindere a portului. Zona rămâne pustie, deși proiectul fusese anulat de guvern în 2020. Anaklia, Georgia, mai 2023.
Kazaradze nu a vrut să comenteze pentru RFE/RL dar a dat în judecată guvernul georgian la o curte de arbitraj din Londra, pe motiv că i-ar fi sabotat proiectul din motive politice. A criticat fără menajamente recenta decizie a autorităților de a relansa acest proiect, atrăgând atenția că nu are nici o șansă să obțină finanțarea necesară: pe de o parte pentru că potențialii investitori vor fi intimidați de complicațiile juridice, pe de altă parte, pentru că statul insistă să controleze majoritatea capitalului.
Cine va construi portul cu apă adâncă de la Anaklia?
În pofida acestor complicații, licitația pentru portul Anaklia a avut loc și s-a încheiat în iunie. Agenția care administrează proiectul din cadrul Ministerului georgian al Economiei a declarat pentru RFE/RL că în acest moment sunt analizate ofertele. Un reprezentant al Agenției a spus că sunt mai multe companii interesate, între care și un consorțiu.
Lucrările de dezvoltare a portului, odată selecția făcută, vor dura ani de zile și vor costa miliarde. Dar pentru moment, toată lumea este interesată de un singur lucru: care companii vor câștiga licitația și din ce țară anume?
Firmele chineze par să fie cele mai evidente ofertante: își exprimaseră interesul pentru a construi portul de la Anaklia încă din timpul proiectului anterior, iar interesul lor pentru proiectele de infrastructură din Georgia nu a făcut decât să crească odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, care a blocat multe rute comerciale tradiționale.
La sfârșitul anului 2022, ambasadorul Chinei la Tbilisi declara într-un interviu că proiectul Anaklia este foarte important pentru viitorul Coridorului de Mijloc, motiv pentru care ambasada va încuraja firmele chineze să participe la licitație.
Premierul georgian Irakli Garibașvili la sosirea în vizita oficială din China, iulie 2023.
În paralel pare să fi crescut și interesul Georgiei pentru China: în iulie, în cursul unei vizite la Chengdu, premierul Garibașvili ridica relațiile bilaterale cu Beijing-ul la nivelul unui parteneriat strategic. Încă un motiv să se speculeze că licitația va fi câștigată de o ofertă chineză.
Ceea ce ar putea complica însă relațiile Georgiei cu Uniunea Europeană.
Georgia așteaptă în decembrie decizia Bruxelles-ului dacă primește statutul de țară candidată, cerut încă de anul trecut, odată cu Ucraina și R. Moldova. Spre deosebire de ultimele două, Georgia are pentru moment numai o promisiune, condiționată de îndeplinirea unei liste de reforme.
Relația Georgiei cu Bruxelles-ul și Washington-ul s-a deteriorat în ultimii ani ca urmare a retoricii tot mai pronunțate anti-occidentale a politicienilor de la Tbilisi, a derapajelor când vine vorba de respectarea principiilor statului de drept, a poziției neutre adoptată de guvernul de la Tbilisi față de războiul din Ucraina, și aprofundării relațiilor cu Rusia.
În februarie, guvernul a încercat să adopte o lege controversată a „agenților străini” care copia legea similar adoptată de Rusia încă din 2012 și extinsă de atunci, an de an. Proiectul georgian cerea organizațiilor mass-media, ONG-urilor, persoanelor fizice și altor organizații ale societății civile, care primesc mai mult de 20% din finanțarea lor din străinătate, să se identifice drept „agenți de influență străină”. Guvernul a retras însă proiectul în martie, în urma valului de proteste de stradă dar și a criticilor internaționale, Bruxelles-ul avertizând că proiectul este incompatibil cu valorile UE.
Tensiunile cu Occidentul au crescut în mai, când Moscova și Tbilisi au făcut noi gesturi indicând o încălzire a relațiilor bilaterale: în mai, Kremlinul a eliminat în mod neașteptat vizele pentru cetățenii georgieni și a ridicat interdicția de zbor impusă unilateral în 2019, după un val de proteste anti-Kremlin în Georgia.
Ca răspuns, guvernul de la Tbilisi a permis reluarea zborurile directe cu Rusia, deși relațiile dintre cele două țări suferă și astăzi de pe urma scurtei confruntări armate din august 2008, când Georgia a pierdut controlul a două regiuni separatiste susținute de Rusia.
Când cele două țări au reluat zborurile directe, purtătorul de cuvânt al UE, Peter Stano, a declarat reporterilor că aceasta evoluție provoacă „îngrijorări cu privire la calea Georgiei către UE”.
Asuncion Sanchez Ruiz, adjuncta șefului de misiune al delegației UE în Georgia, spune că alegerea ofertei câștigătoare pentru portul de adâncime Anaklia va fi un nou test pentru orientarea geopolitică a Georgiei. Proiectul a fost integrat în programul de infrastructură „Global Gateway”, răspunsul Uniunii Europene la „Noul Drum al Mătăsii”, finanțat de China.
Sanchez Ruiz a precizat că UE est foarte interesată ca firme europene să fie implicate în dezvoltarea portului de la Anaklia. ,
„Georgia a cerut să fie primită în UE și, indiferent cine este investitorul final, trebuie să ne asigurăm că este în conformitate cu Acordul de Asociere [UE-Georgia]”, a declarat Sanchez Ruiz pentru RFE/RL, în cursul unui interviu la Tbilisi. Acordul, semnat în 2016, oferă Georgiei acces la unele sectoare ale pieței unice europene, precum și călătorii fără viză în UE.
„Dacă alegerea nu este în conformitate cu [așteptările] UE – un club în care Georgia vrea să intre - atunci vom avea un indiciu despre direcția aleasă de acest guvern”, a mai spus ea.
Concurența internă
Proiectul Anaklia se confruntă și cu concurența internă. Este vorba de Poti, cel mai mare port al țării, care servește în prezent drept principalul centru pentru comerțul internațional al Georgiei.
APM Terminals, operatorul olandez al portului din Poti, a anunțat deja că vrea să dubleze capacitatea portului și să faciliteze intrarea unor nave mai mari. Negocierile cu guvernul sunt în faza finală dar Poti are o intrarea îngustă, ceea i-ar putea limita capacitatea, în comparație cu Anaklia.
Noul port din Poti, Georgia, ianuarie 2022.
APM Terminals nu a răspuns la cererea RE/RL de a comenta.
Roman Gotsiridze, un parlamentar de opoziție din cadrul Mișcării Naționale Unite, spune că nu este clar dacă Georgia ar avea nevoie de ambele proiecte, chiar dacă va crește volumul transporturilor comerciale prin Coridorul de Mijloc.
Eforturile de a obține mai multe informații de la guvern despre proiectul Anaklia, prin interpelări în Parlament, nu au adus mare lucru, spune el, așa că acum se concentrează pe licitație, pentru a vedea ce fel de oferte au fost depuse.
„Temerea mea este că nu va fi aleasă o ofertă dintr-o țară occidentală, ci dintr-o țară care ar putea ajunge la un fel de acord cu Rusia”, a declarat Gotsiridze pentru RFE/RL.
„Ar putea fi China, ar putea fi o țară din Golful [Persic] sau o combinație, toate sunt posibilități reale”.
(Text tradus/ editat de Ileana Giurchescu)