Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin s-a încheiat cu decernarea Ursului de Aur şi Urşilor de Argint. Laureatul marelui premiu al Berlinalei este regizorul Mohammad Rasoulof. Pentru filmul său „Nu există răul” a fost distins cu Ursul de Aur al Berlinalei. Filmul este o pledoarie împotriva pedepsei capitale şi o critică la adresa regimului fundamentalist, religios, din Iran.
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondenţa de la Berlin semnată de William Totok
Urşi de Argint au obţinut Ursula Beer, pentru cel mai bun rol feminin în filmul „Undine” de Christian Petzold şi Elio Germano, pentru cel mai bun rol masculin, în filmul italian, „Am vrut să mă ascund”.
Pentru cea mai bună regie a fost distins cu un Urs de Argint şi filmul regizorului sud-coreean, Hong Sangsoo, „Femeia care fugea”.
Cu marele premiu al juriului internaţional, prezidat de actorul britanic Jeremy Irons, a fost distinsă drama americană, feministă: „Niciodată rareori uneori întotdeauna” (Never Rarely Sometimes Alway), regizat de Eliza Hittman.
Cameramanul al celui mai controversat film din competiţie, „DAU. Nataşa“, Jürgen Jürges a primit, de asemenea, un Urs de Argint. Filmul, realizat de Ilia Krîjanovski şi Ecaterina Oertel, are la bază un experiment în care au fost implicaţi protagonoştii, obligaţi să se supună unor practici abuzive şi violente, inspirate din formule represive staliniste. Krîjanovski a respins aceste acuzaţii, afirmînd că experimentul a fost doar o simulare artistică.
Prezenţe româneşti
România a fost prezentă în două secţiuni ale Berlinalei cu trei producţii cinematografice. În secţiunea Encounters (Întîlniri) a rulat filmul regizorului român Cristi Puiu, „Malmkrog”. Filmul a fost distins cu premiul acestei secţiuni pentru cea mai bună regie.
În cronicile din presa germană, noua producţie a lui Puiu a stînit numeroase ecouri pozitive. Săptămînalul „Die Zeit” l-a calificat drept un „balet cinematografic”. Într-o cronică amplă a postului de radio Berlin-Brandenburg (RBB), se arată că Puiu renunţă să ofere publicului „un final limpede”.
Discuţiile sînt inspirate din scrierile teologului rus Vladimir Soloviov şi se concentrează asupra unor întrebări existenţiale fundamentale...
Filmul se concentrează, în esenţă, asupra discuţiilor unor aristocraţi care au loc într-un conac. Discuţiile sînt inspirate din scrierile teologului rus Vladimir Soloviov şi se concentrează asupra unor întrebări existenţiale fundamentale. În consecinţă, prin intermediul protagoniştilor săi, Puiu expune în acest film propriile sale concepţii despre credinţă, transcendenţă, nostalgie şi metafizică, aflate în contradicţie cu tradiţia iluminismului şi modernismului progresist. Filmul trăieşte din capitalul trecutului. Dihotomiile sacru şi profan, idealism şi materialism, plutesc deasupra discuţiilor pe care le poartă protagoniştii filmului, plasaţi în atmosfera unui salon elegant de la sfîrşitul secolului al XIX-lea.
Ambiguităţile voite ale regizorului se reflectă şi în nedumeririle interpretative ale unor cronicari germani. Ziarul „Die Tageszeitung” este de părere că „locul îngrijit” de desfăşurare a discuţiilor devine un loc al revoltei. Cel mai distins nobil, crede cronicarul, nu mai poate ignora faptul că „revoluţia nu mai poate fi oprită”. Semnificativă este şi părerea ziarului „Der Tagesspiegel” care consideră filmul drept oglinda unei societăţii împărţită în clase.
Între cele 340 de producţii cinematografice, prezentate la Berlinală, s-au aflat şi două filme ale lui Radu Jude: „Tipografic majuscul” şi „Ieşirea trenurilor din gară”, realizat împreună cu Adrian Cioflâncă. Ambele filme au rulat în cadrul secţiunii Forum. Cronicarii germani s-au ocupat, în primul rînd, de „Tipografic majuscul”, care prezintă cazul lui Mugur Călinescu, un tînăr revoltat contra regimului ceauşist, care amplasează lozinci critice în spaţiul public, ascultă Radio Europa liberă şi ajunge în colimatorul Securităţii. Într-un top, întocmit de revista „Der Spiegel”, filmul bazat pe o piesă a Gianinei Cărbunariu, a fost calificat drept una dintre cele mai bune producţii ale festivalului.
Afişul filmului „Ieşirea trenurilor din gară”
Cele mai multe cronici, dedicate filmului, au fost pozitive. În cele critice, ca de pildă cea din „Berliner Morgenpost”, s-a arătat că „Tipografic majuscul“ este „un bun exemplu pentru faptul că din două idei bune nu trebuie să se nască neapărat şi un film bun”. Cronicarul crede că prezentarea paralelă a cazului Mugur Călinescu şi a citatelor din emisiuni televizate contemporane ar fi prea didactică.
Şi mai aspru e verdictul cronicarului din „Perlentaucher”. El compară filmul cu indicaţia dintr-un restaurant că ingredientele pentru mîncarea servită nu se află pe masă, ci în bucătărie.
Publicaţia MOZ (Das Nachrichtenportal für Brandenburg) în schimb califică filmul drept o operă care „oscilează elastic între genul documentar şi o piesă montată”. Tocmai de aceea filmul este „convingător din punct de vedere stilistic” şi constituie o producţie cinematografică „tulburătoare”.
„Frankfurter Allgemeine Zeitung” îl consideră pe Jude drept unul dintre cei mai importanţ regizori ai cinematografiei contemporane...
Filmul a fost comentat elogios şi de către „Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Semnatarul comentariului recomandă organizatorilor Berlinalei să stabilească cu Radu Jude o relaţie specială. Ziarul îl consideră pe Jude drept unul dintre cei mai important regizori ai cinematografiei contemporane.
Ziarul aminteşte apoi şi de celălalt film experimental, prezentat în cadrul Forumului, „Ieşirea trenurilor din gară”. Filmul, realizat împreună cu Adrian Cioflâncă, tematizează pogromul din 1941, din Iaşi. Se estimează că în timpul pogromului au fost ucişi 13.000 de evrei. În diverse arhive au fost descoperite 600 de fotografii ale victimelor. Pentru o treime dintre aceste fotografii s-au găsit şi mărturii scrise. Timp de trei ore, filmul prezintă aceste fotografii, însoţite de citate preluate din documente. Fragmentele din declaraţii şi mărturii sînt citite de voci din off. Într-una din aceste mărturii se redă un dialog dintr-un tramvai din Iaşi, în care călătorii se laudă cîţi evrei au omorît în timpul pogromului.
În partea a doua a filmului se prezintă fotografii din timpul pogromului şi cu victimile din trenurile morţii.