Ciocnirile violente care au avut loc luna aceasta în orașul Dijon în Franța, între o bandă impresionantă și bine organizată de ceceni pe de o parte și traficanți magrebini locali pe de alta au stârnit comentarii amuzate în presa de la Moscova.
Sigur, și în Franța Le Figaro a prezentat conținutul unei note informative a poliției judiciare franceze (DCPJ), datată marți16 iunie, în care se atrăgea atenția asupra pericolului pus de extinderea criminalității organizate cecene în Franța.
La Dijon, 15 iunie 2020
Subiectul s-a dovedit însă foarte pe placul presei din Rusia. „În capitala Burgundiei a sosit legea munților”, a scris la Moscova Kommersant. „Legea munților” nu este o simplă formulă romantică, ci e un termen precis. Atât în istoriografia rusă, cât și în mitologia populară, caucazienii, dar mai ales cecenii, sunt muntenii prin excelență, termen scris deseori cu majusculă: „Munteni” (Горцы).
Acești Munteni și cucerirea munților lor de către Rusia au dus la cea mai consistentă mitologie a Rusiei moderne, la egalitate cu cea a Marelui Război Patriotic (al Doilea Război Mondial), dar mai complexă decât cea a acestuia.
Mitologia cuceririi Muntelui
S-a mai sugerat că pentru ruși, mitologia cuceririi Caucazului și a Crimeei, este echivalentul mitologiei cuceririi „Vestului Sălbatic” de către americani. Americanii au apași și mohicani, rușii au tătari și ceceni; și la americani și la ruși s-a cântat eroismul celor care s-au războit cu localnicii și le-au luat pământurile; și la americani și la ruși s-a creat o întreagă literatură colonială, care la rândul ei a produs o mitologie de gradul doi. Americanii au în literatură Ultimul Mohican (J.F. Cooper) - rușii Hagi Murat (Tolstoi); americanii au Cântarea lui Haiawatha (Longfellow) - rușii: Prizonierul din Caucaz (Pușkin).
Doar britanicii in India au mai creat o asemenea mitologie populară și literară, de la Kipling până la Salman Rushdie.
Cel care a lansat pentru ruși mitologia Caucazului și a Crimeei a fost Pușkin. Caucazul mai fusese sporadic în literatură și până la el, însă Pușkin a reușit să producă și un feed-back cultural: unele din versurile lui sînt recitate și astăzi chiar de către localnicii caucazieni, precum violenta admonestare administrată de un tată cecen fiului său în poemul Tazit :
Statuia lui Pușkin la Simferopol
Dispari de-aici - tu nu-mi ești fiu,
Nu ești cecen - tu ești o babă,
Un laș, un rob, sau un armean.
Поди ты прочь - ты мне не сын,
Ты не чеченец - ты старуха,
Ты трус, ты раб, ты армянин!
Cu toată dușmănia pentru ruși, cecenii recită și azi aceste versuri cu satisfacție… Armenii, însă, mai puțin.
La fel, jumătate din ceceni primesc prenumele Ruslan, care nu e altceva decât un nume inventat de Pușkin, în Ruslan și Liudmila, prescurtând un nume mitic mai vechi.
Mitologia Crimeei
Tot Pușkin a creat și mitologia Crimeei. In drum spre Chișinău, în 1821, la începutul exilului său sudic, Pușkin s-a oprit să viziteze ruinele palatului hanilor din Bahcisarai (Palatul Grădină), fosta capitală a hanatului.
Acolo a fost mâhnit să descopere că din legendara fântână rămăsese doar o țeavă de fontă din care picura o apă bâhlită. Fântâna din Bahcisarai...
Acolo a imaginat el un triunghi amoros între Han Ghirei si două dintre femeile lui: sclava poloneză Maria și caucaziana Zarema, care o ucide pe prima. Poemul sfârșește printr-un procedeu modern, cu intervenția autorului care își descrie impresiile la vizitarea ruinelor.
În concluzie, diferența între mitologia americană a Far West-ului și cea rusească a Caucazului, a sudului musulman, cucerit în aceeași perioadă, constă în tratamentul ulterior al supraviețuitorilor. În cazul nord-caucazienilor precum cecenii, represiunea continuă până în zilele noastre.