Ce semnificație are gestul președintelui Trump de a se întâlni cu Kim Jong Un în Coreea de Nord?

Donald Trump și Kim Jong Un și-au stâns mâinile, duminică, în Coreea de Nord după un mesaj pe Twitter

Există ipoteza că se va acumula o masă critică de bunăvoință, ca urmare a diplomației spontane și imprevizibile a Casei Albe.

Un mesaj pe Twitter a antrenat un act istoric, prima dată cînd un președinte american în exercițiu a pășit pe teritoriul Coreei de Nord. Ce semnificație are gestul președintelui Donald Trump?- e întrebarea pusă corespondentului Europei Libere la Washington.

Pe Twitter, Donald Trump i-a propus liderului nord-corean Kim Jong Un să se întîlnească, pentru o strîngere de mînă simbolică, în zona tampon dintre cele două state coreene. Și Kim a acceptat. Trump a spus cî întîlnirea din zona demilitarizată este doar un gest simbolic, încercînd probabil să diminueze așteptările ca ceva important se va fi întîmplat.

La cel mai recent summit dintre cei doi, înaintea celui de ieri, finalul fusese caracterizat drept un eșec și după aceea negocierile au intrat în impas. Premisa este că, de fapt, Fenianul nu dorește să renunțe la înarmarea nucleară, condiția pentru ca Statele Unite să declare procesul un succes.

Se presupunea că un nou summit va fi organizat doar dacă există, în culise, suficiente progrese. Dar Donald Trump nu funcționează după reguli diplomatice tradiționale, se știe asta de-acum. Și astfel cei doi s-au întîlnit din nou, promisiunea de la final fiind nimic altceva decît reluarea negocierilor.

Dacă nu ar fi venit la întâlnire, știu că presa m-ar fi pus într-o lumină foarte nefavorabilă. Apreciez gestul lui...
Donald Trump, președintele SUA

Să reamintim că în acest caz, ca și în altele precedente, Trump l-a provocat inițial pe Kim, imediat după instalarea la Casa Alba, amenințând cu distrugerea țării pentru ca apoi să se angajeze în negocieri și să fie dispus să facă concesii, fie și de imagine. Dar în tot acest proces, impresia pe care președintele american o lasă este că dorește să fie nu numai protagonistul, dar și regizorul procesului. Ceea ce contează pentru Trump este imaginea publică. El a spus: „Vreau să-i mulțumesc liderului Kim. Dacă nu ar fi venit la întâlnire, știu că presa m-ar fi pus într-o lumină foarte nefavorabilă. Apreciez gestul lui”.

Criticii președintelui spun că este un exercițiu de imagine, lipsit de substanță și că nord-coreenii își continuă programul de înarmare nucleară. Dar, pe de alta parte, există și ipoteza că se va acumula o masă critică de bunăvoință, ca urmare a diplomației spontane și imprevizibile a Casei Albe.

Președintele Trump a spus că presa nu relatează că au fost realizate progrese notabile, în chestiunea nord-coreeană, de cînd a inițiat procesul diplomatic. Și firește ca există adevăr în această declarație, testele nord-coreene au fost în mare parte sistate și au existat și alte dovezi de bunăvoință. Dar esența chestiunii este denuclearizarea și există dubii că Fenianul este dispus să facă pași semnificativi în aceasta direcție.

În absența unor astfel de progrese, summituri ca cel de duminică pot rămîne nimic mai mult decît exerciții de imagine, de care beneficiază regimul dictatorial și criminal de la Fenian.