Chiril Moțpan: Fostul președinte Dodon a contribuit mult la întărirea regimului separatist

Ziua de 2 martie e o zi a tristeții. Nici la 29 de ani nu există un nume general acceptat pentru ceea ce a început la 2 martie 1992. Regimul del aTiraspol se menține, în mare parte, datorită structurilor criminale existente. R. Moldova încă nu a demonstrat că este un stat puternic, sunt declarațiile depuatatului Platformei DA, Chiril Moțpan.

Chiril Moțpan: Fostul președinte Dodon a contribuit mult la întărirea regimului separatist

Europa Liberă: Deputatul Platformei Demnitate și Adevăr, Chiril Moțpan, în studioul Europei Libere de la Chișinău. În 1992 era ofițer de presă la Ministerul Afacerilor Interne. De ce am făcut această precizare? Pentru că acum 29 de ani a izbucnit conflictul armat de la Nistru, zi în care R. Moldova cerea aderarea țării la Organizația Națiunilor Unite (ONU). De ce a izbucnit acel conflict din 1992, vă este astăzi clar, de la înălțimea timpului? Cum vedeți acea confruntare de la Nistru?

Chiril Moțpan: „S-au scris tone de hârtie despre începutul acestui conflict, război. Noi nu ne-am determinat nici până astăzi despre ce este vorba: război civil, conflict armat, război cu Rusia? Într-o frază, mie, cel puțin, și eu cred că și tuturor celor care s-au interesat de istoria acestui război, totuși, declanșat de Federația Rusă. Și nu trebuie de pus la îndoială acest lucru, fiindcă este un fapt istoric. A fost declanșat de cercurile imperialiste ale Rusiei din simplul motiv că nu-și doreau ca R. Moldova să se rupă din marea familie a Uniunii Sovietice, să devină independentă. Asta, în primul rând, îi deranja pe apologeții comunismului. Au fost interesele șovine ale unei clici militare din Rusia, care urmărea unele interese, inclusiv în această zonă a Europei.”

Chiril Moțpan: Trebuie să punem capăt compromisurilor în privința regimului secesionist

Europa Liberă: Până a vorbi despre o soluționare durabilă politic a acestui conflict transnistrean, să vă întreb: care e soarta combatanților? Vă aflați deseori în preajma veteranilor războiului de la Nistru și cunoașteți foarte bine. Ei spun că au luptat pentru integritatea teritorială și independența R. Moldova, dar au rămas oameni ai nimănui, așa se autodefinesc ei.

Chiril Moțpan: „Asta e cea mai dureroasă temă. Luptătorii de la Nistru trăiesc de atunci încoace, deja de aproape de 30 de ani, o dramă. Din păcate, clasa politică de atunci, dar și de mai târziu, așa și nu a putut să se determine clar asupra rolului importanței statului în susținerea veteranilor sau în promovarea acelei, să-i zic eu, lecții de istorie, de eroism, de devotament țării. Unii dintre cei care stăteau atunci în spatele frontului, să zic așa, au devenit ulterior bogătanii statului, baronași, miniștri, cu milioane, cu averi, oameni de afaceri. Iar acei care și-au vărsat sângele, care și-au jertfit viața, au rămas până astăzi cerșetori în propriul stat. Eu m-am preocupat și mă preocup în continuare de problema veteranilor pentru că i-am văzut în luptă, aproape zilnic eram și eu în zona de război, începând de la Molovata Veche, Cocieri și toate celelalte localități până la Chițcani, și am văzut că era demonstrată în cel mai înalt grad dragostea de țară. De aceea și mă doare astăzi când statul are un comportament lipsit de respect pentru veterani, ca să nu scap vreo înjurătură acuma, cer scuze.”

Europa Liberă: Deseori și lor li se reproșează că au fost divizați și că au constituit foarte multe asociații și atunci fiecare au încercat să joace pe interesele politicienilor.

Chiril Moțpan: „Indiferent de lucrul acesta... i-au divizat pentru că este interesul claselor politice care nu-și doresc un segment puternic. Veteranii, dacă ar fi fost uniți, așa cum ne-am propus tot timpul... dar vreau să ajung și la această idee: mai întâi – atitudinea statului. Astăzi veteranii nu mai au acele drepturi pe care le aveau imediat după război. Amintiți-vă cu cât greu unii și-au făcut rost de un apartament aici, prin centru. Au fost impuși de situație să ia cu asalt o clădire în centrul Chișinăului. Până astăzi conflictul acesta nu e dus la capăt. Sigur că interesul claselor politice a fost de a-i diviza. I-au divizat, astfel reușind mai ușor să țină în frâu nemulțumirea unora. Am avut și avem și astăzi, mi se pare că sunt vreo 30-40 de organizații care încorporează veteranii. Se ceartă între ei, sunt nemulțumiți unii de alții, încearcă să-și facă dreptate prin intermediul politicienilor, dar asta e o greșeală.

De aceea, ajunși în parlament, fracțiunea parlamentară Demnitate și Adevăr a depus un proiect de lege, crearea unui departament al veteranilor, un departament pe care să-l conducă nu birocrații de prin ministere, dar reprezentanți ai veteranilor, care-și cunosc problemele lor, care știu cum să gestioneze crizele care apar permanent în mediul veteranilor și să promoveze interesele acestora la nivel de politici de stat. Vreau să vă zic că e un document pe care l-am semnat și eu, sunt unul dintre autori, un document foarte important, care ar fi pus pe policioare lucrurile acestea. Ce a făcut guvernul? A creat imediat o structură de doi bani, un Birou pentru veterani, așa se cheamă, birou, care nu are nicio treabă, de fapt, cu problemele cu care se confruntă veteranii. Clasa politică trebuie să înțeleagă în sfârșit, acestui segment foarte important al societății să-i acorde atenția și respectul necesar. Și vor dispare foarte multe probleme. Sunt pensii mizerabile, au oamenii pensii foarte mici. Avem peste o mie de veterani cu sechele din timpul războiului, răniți, cu tot felul de traume, care sunt la evidență, și au nevoie zilnic de foarte mulți bani pentru tratament, pentru procurarea medicamentelor. Și aceștia au niște pensii foarte mici, care nu le ajung decât pentru câteva zile. Plus că foile de tratament pe care le aveau odată, nu le mai obțin în măsura în care o puteau face anterior. Regret că la o distanță destul de mare, 29 de ani de la acel dramatic început de război, statul încă nu a înțeles importanța sa în menținerea echilibrului în societate, în general, în atitudinea față de oamenii aceștia, care sunt cei mai indicați să se folosească de beneficiile statului, de respectul cetățenilor, pentru că ei au luptat pentru independența acestui stat, pentru succesele zilei de astăzi.”

Europa Liberă: Să vorbim despre dimensiunea politică a conflictului transnistrean. Recent, ați prezentat o analiză amplă și ați spus că primul lucru pe care ar trebui să-l facă Chișinăul e să nu mai facă concesii în favoarea celor de la Tiraspol. De ce? Credeți că s-au făcut prea multe cedări în favoarea regimului de acolo?

Chiril Moțpan: „Din punctul meu de vedere, în genere, R. Moldova a adoptat poziția struțului. A avut un comportament, statul R. Moldova, un comportament de vasal al Rusiei. Permanent a cedat, în intenția de a nu supăra pe cineva. Fac niște aluzii subtile în direcția OSCE-ului, a acestei misiuni, aflată în R. Moldova în scopul de a media părțile, ambele părți.”

Europa Liberă: Se consideră a fi cel mai bun mecanism de negociere, acest Format 5+2.

Chiril Moțpan: „Dar iată că conform documentelor pe care le-am obținut eu și studiilor pe care le fac în acest domeniu, nu mi se pare inspirată activitatea anume a acestui oficiu. Este o temă subtilă, interesantă, care trebuie de discutat, pentru că de foarte mulți ani ne-am deprins să nu criticăm partenerii de dezvoltare, să nu criticăm nu știu ce acolo. Eu înțeleg când activitățile lor sunt îndreptate în beneficiul cetățenilor și a statului R. Moldova. Când însă sunt apărate interesele transnistrenilor, tot ce se întâmplă acolo este monitorizat și de OSCE. Nu am prevăzut foarte multe măsuri care să stopeze acțiunile regimului separatist. Să nu mai facem atât de multe cedări. Pentru că asta este factura unui regim: ai cedat o dată, ai cedat de două ori, și el prinde la curaj, se dezvoltă. Cedare a fost – dar nu ne-am opus deloc – când regimul separatist a ocupat satele din stânga Nistrului, a ajuns până la Corjova. Acuma, ca să te duci în satul tău de baștină, vorbește cu Iurie Coțofan, de exemplu, cu care și azi am discutat. El, ca să ajungă în satul lui, trebuie să treacă filtrele transnistrenilor. Și nu are acces.”

Europa Liberă: Adică vă referiți la posturile de control care au fost instalate de-a lungul așa-zisului perimetru dintre cele două maluri.

Chiril Moțpan: „Care au fost avansate în pofida faptului că există niște înțelegeri, există un acord între R. Moldova și regimul de la Tiraspol, dar și multe alte lucruri. Răpirea cetățenilor – cel mai grav! Răpirea cetățenilor, care nu au nicio vină față de regimul acela, inclusiv a unor ofițeri de poliție! Și astăzi în cazematele transnistrenilor se află cel puțin patru cetățeni ai R. Moldova față de care statul și-a suspendat orice grijă.”

Europa Liberă: Critici la adresa mecanismului de negocieri 5+2 sunt în ultimul timp mai multe. Pe de altă parte, totuși s-a salutat concluzia că trebuie făcuți pași mici pentru a se ajunge la pasul mare.

Chiril Moțpan: „E o poveste care nu cred că va prinde în R. Moldova. Da, undeva poate și au reușit. Să nu uităm că Comisia unificată de control, de exemplu, este formată din R. Moldova, Rusia și Transnistria.”

Europa Liberă: Tiraspolul.

Chiril Moțpan: „Tiraspolul. În această comisie toate deciziile se iau prin consens. Rusia permanent a ținut partea Tiraspolului, pentru că prin Tiraspol își menține, de fapt, prezența în această zonă europeană, inclusiv prin contingentul armat care se află ilegal acolo. Nu prea văd eu cum s-ar rezolva această problemă, din moment ce această Comisie nu va suferi niște schimbări. Ar fi bine ca Ucraina să aibă statut de membru permanent al Comisiei, OSCE și alte state. În genere, ideea mea, pe care am promovat-o și anterior, și a Platformei Demnitate și Adevăr, este ca această misiune, așa-zisă pacificatoare, din zona de securitate, să fie schimbată cu forțe civile internaționale. Ce interese urmărește Rusia în zona aceasta? Interesul lor este de a aduce bunăstarea R. Moldova? Nu cred! Greșeala s-a făcut, mi se pare, încă în 2014, când la masa de negocieri, la o întrunire care a avut loc la Viena, Tiraspolul a fost acceptat la masa de discuții ca și parte cu drepturi egale. De acolo s-au cam pornit toate. Asta a fost prima cedare a R. Moldova, care ulterior a dus la multe-multe alte cedări. Vedeți, noi nu putem cere nimic de la Tiraspol și nici nu le putem impune nimic, pentru că nu le ascultă. Chișinăul nu are nicio valoare în fața transnistrenilor. Pe de altă parte, ei permanent ne țin într-o poziție de șah! Mă scuzați, președintele Dodon, fostul președinte – slavă Domnului că nu mai este! – a contribuit foarte mult la întărirea acestui regim, inclusiv cu partidele propuse, care s-au manifestat cum au vrut ei mai bine aici.”

Europa Liberă: Care ar trebui să fie eforturile pe care să le depună în continuare autoritățile țării pentru a rezolva această problemă?

Chiril Moțpan: „Mi se pare că ar fi posibil dacă reprezentanții în dialogurile acestea (pentru că ele nu pot fi excluse) ar fi oameni cu adevărat iubitori de țară, a statalității noastre, a intereselor R. Moldova. Dacă ar dispare interesele mafiote dintre structurile criminale din R. Moldova și cele din Transnistria. Regimul astăzi se menține, în mare parte, datorită structurilor criminale existente. Numai holdingul Sheriff cât face! El este, poate, principalul susținător al separatismului. Acest Sheriff are conexiuni foarte serioase cu mulți afaceriști din R. Moldova. Evident că interesele lor, aici, coincid. Contrabanda se face de Tiraspol la Chișinău și mai departe prin intermediul acestora, în special contrabanda cu țigări, de miliarde de lei! Și la aceste scheme lucrează și astăzi contrabanda cu spirt etilic, cu țigări, în special. Să ne amintim că R. Moldova, în 2015, mi se pare, a trecut prin parlament proiectul de lege privind deschiderea unor magazine duty-free în Transnistria. Dar ce este asta? Sigur că era interesul obscur al grupărilor care stăteau în spatele acestor inițiative.”

Europa Liberă: Și atunci cum apare o voință politică fermă pentru a identifica o soluție durabilă pentru criza transnistreană, dacă se intersectează interesele multor figuri de pe un mal și altul al Nistrului?

Chiril Moțpan: „Aș vrea eu să am un răspuns la această întrebare, dar este dificil să dai un răspuns tranșant, cum să procedezi. Dar mi se pare că jocul principal în această situație trebuie să-l facă oamenii de stat, statul, reprezentat de oameni integri, care țin cu adevărat la interesele statului. În momentul în care noi avem persoane neprofesioniste, ușor influențabile de diferite interese, corupte... Și acesta este iarăși un element foarte grav pentru existența statului acesta, corupția implantată în toate structurile de stat.”

Europa Liberă: Dacă astăzi pe masa deputaților ar apare un proiect de statut care trebuie să fie oferit regiunii transnistrene, în legislativ se găsește consens? Cei 101 deputați ar avea avea voință politică să aducă un deznodământ acestei probleme?

Chiril Moțpan: „În 2005 a fost propus un proiect de lege și...”

Europa Liberă: Asta știm. Atunci a fost un consens și s-a votat o declarație. Astăzi?

Chiril Moțpan: „Și am putea reveni la acea înțelegere de atunci și astăzi, cu condiția că Tiraspolul nu va pretinde mai mult decât se poate oferi, o autonomie culturală. Avem exemplul Găgăuziei. Ați întrebat dacă în parlament ar putea cumva să se găsească un consens. Dacă nu ar exista interesele obscure ale unor partide, și aceștia în primul rând sunt socialiștii și cei din Partidul Șor. În ultimele zvâcniri ale ultimei sesiuni au adoptat un șir de proiecte nocive, scandaloase, în parlament. În câteva ore, au adoptat iarăși niște proiecte, care numai spre binele statului nu sunt îndreptate. Și atunci ne întrebăm cum am mai putea să găsim un consens. Mai trebuie să cadă de acord și Moscova, mai trebuie să cadă de acord și cancelariile europene. S-ar putea dacă s-ar vrea la nivel de state, Moscova – cancelariile europene, noi mai puțin decidem aici.”

Europa Liberă: Deși s-ar considera sănătos ca R. Moldova să știe clar ce vrea, cum vrea și cu cine vrea!

Chiril Moțpan: „R. Moldova încă nu a demonstrat că este un stat puternic, un stat cu vână, să-i zic eu așa, care știe ce vrea, care poate să obțină ceea ce vrea, care-și impune poziția. Orice om este demn de respect dacă demonstrează că poate fi respectat. Și statul R. Moldova trebuie să demonstreze că vrea să obțină ceva.”