Acest lucru însă nu înseamnă că realitățile de acolo nu ne influențează prezentul și viitorul, spune expertul în problematica transnistreană Ivan Țurcan, consultant principal în secția analiză și planificare a Biroului politici de reintegrare din guvernul de la Chişinău. Ivan Țurcan studiază de ani de zile realitățile din regiunea transnistreană, iar într-un interviu pentru Europa Liberă vorbește despre unele dintre constatările sale.
Europa Liberă: Mi-a atras atenția o postare de-a Dvs., domnule Ivan Țurcan, în care prezentați date statistice despre regiunea transnistreană. Și atunci, am vrut să facem un fel de imagine a regiunii transnistrene, a lucrurilor celor mai importante despre ce înseamnă regiunea transnistreană din perspectiva omului simplu, dar și din perspectiva economică sau socială. Spuneți-ne, vă rog, de ce ați abordat acesgt subiect și ce înseamnă regiunea transnistreană pentru un om care locuiește acolo.
Ivan Țurcan: „Foarte mulți oameni aud de la alții, ori au fost cumva în regiune. Dar ei nu cunosc prea bine, de fapt, ce reprezintă această regiune. Pentru mulți, aceasta este un fel de terra incognita, este un spațiu care nu le este cunoscut. Ceea ce nu este prea bine, pentru că ceea ce se întâmplă acolo, procesele care au loc, ne afectează pe noi, pe toți, directorii indirect, și vrem noi asta sau nu. Lucru care, de fapt, ar trebui să ne preocupe, pentru că acolo sunt, la fel ca și pe malul drept, cetățeni ai Republicii Moldova, fiind documentați aproximativ 340 de mii de locuitori. Și lucrurile astea trebuie discutate, trebuie aduse la cunoștința oamenilor, pentru că atât situația socială, cât și cea economică ne influențează pe malul drept. În ceea ce privește datele pe care le-am prezentat, trebuie să spun că mă preocupă acest subiect, este unul de actualitate de mai bine de 30 de ani, lucru pe care mulți oameni din Republica Moldova nu prea îl înțeleg sau îl înțeleg nu în deplină măsură.
Mai multe studii sociologice elaborate pe malul drept, la Chișinău, arată că ceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană nu este în topul preocupărilor populației de pe malul drept. Cifra aceasta variază, uneori între locul cinci ca prioritate, uneori locul zece ca prioritate.”
Europa Liberă: În procente eu auzisem ceva de genul 3-5 la sută din populație este interesată de subiect…
Ivan Țurcan: „Aproximativ. Motivul pentru care este important să cunoaștem ce se întâmplă acolo este că procesele care se întâmplă în regiune ne afectează pe noi pe toți și, mai mult ca atât, mulți dintre noi mai devreme sau mai târziu în viața noastră au cunoscut o persoană din regiune. Însă pentru mulți această regiune rămâne a fi, totuși, necunoscută. Terra incognita.
O perspectivă socio-economică asupra regiunii ne va face să înțelegem care, de fapt, este situația la zi, dar, inclusiv, și în evoluție. În anii 1992 în regiunea transnistreană era destul de dezvoltată industria, erau aproximativ 750 de mii de locuitori. Dacă să ne uităm la momentul actual, populația, ce se declară în regiune, este de 465 de mii de locuitori.”
Europa Liberă: Dar datele Chișinăului sunt diferite, din câte știu.
Ivan Țurcan: „Acesta este un subiect, apropo, destul de interesant. Cert este că sunt aproximativ 340 de mii de locuitori din regiune care sunt documentați de către Chișinău.”
Europa Liberă: Acest lucru înseamnă că au buletine, certificate de naștere moldovenești.
Ivan Țurcan: „Da, dar sunt și persoane, spre exemplu vârstnici, care au pașapoartele sovietice și așa nici nu au mai fost documentați. Mulți dintre ei nu ies din regiune, respectiv nu au nevoie de actele naționale ale Republicii Moldova. Respectiv, persoanele date nu se încadrează în cifra de 340 de mii persoane documentate.
Cifra reală a populației vârstnice s-ar putea să fie dacă nu fiecare al treilea, chiar fiecare al doilea…
La fel, mai este și categoria de persoane care se află în regiune, dar nu au viza de reședință sau nu sunt luați la evidență în registrul național pe malul drept ca persoane rezidente în regiune. Respectiv, persoanele acestea tot nu se regăsesc în cifra de 340 de mii.
S-ar putea ca cifra declarată ca structurile din regiunea transnistreană, că sunt 465 de mii, să nu corespundă realității, dat fiind faptul că noi nu cunoaștem exact metodologia, dat fiind faptul că nu s-au deplasat experți în regiune să întreprindă careva calcule în sensul dat.
Însă, chiar și cu cifrele care sunt declarate, s-ar putea de făcut anumite concluzii. Aproximativ fiecare al patrulea locuitor din regiune este pensionar. Dat fiind faptul că există și migrație, mulți pleacă în căutarea unei vieți mai bune, lucru care este specific și pentru malul drept, dar și pentru alte regiuni, cifra reală a populației vârstnice s-ar putea să fie, dacă nu fiecare al treilea, chiar și fiecare al doilea. Pentru că tinerii din regiune pleacă masiv, preponderent în fostele state CSI.
Se declară ca fiind trei limbi care coexistă în egală măsură, însă acest lucru nu corespunde realității…
Alt aspect care ține de persoanele care se află în regiune este că, noi toți cunoaștem că aproximativ câte o treime sunt moldoveni, ruși și ucraineni. Însă, dacă să ne uităm evolutiv, de la începutul anilor 1990 până în prezent, ritmul de scădere al moldovenilor este mult mai mare decât ritmul de scădere al rușilor. Adică, dacă înainte erau 33%, 33%, 33%, aproximativ, atunci acum cifra aceasta este un pic diferită. Moldoveni sunt 153 de mii, ruși – 158 de mii și ucraineni – 124 de mii.
Deci, această involuție pentru diferite categorii, vorbitori de limbă română, rusă și ucraineană, indică faptul că o anumită categorie de populație se simte mai confortabil în mediul din regiunea transnistreană. Din ce motiv? Pentru că se declară ca fiind trei limbi care coexistă în egală măsură, însă acest lucru nu corespunde realității. Empiric, este foarte ușor să observi faptul că pe stradă, toate știrile, toată mass-media, toată așa-zisa documentație este în limba rusă. Ceea ce nu corespunde afirmațiilor că se respectă drepturile vorbitorilor de limbă română sau ucraineană.
Grădinițele sunt aproximativ 98% pentru vorbitori de limbă rusă, iar pentru moldoveni și ucraineni – 1% sau și mai puțin…
Dacă e să mergem, de exemplu, la grădinițe, școli și universități, observăm aceeași situație. Grădinițele sunt aproximativ 98% pentru vorbitori de limbă rusă, iar pentru moldoveni și ucraineni – 1% sau și mai puțin. Pentru ucraineni în general mi se pare că sunt 30-40 de copii în toată regiunea – asta, deși aproximativ 30 de procente din populația regiunii este vorbitoare de limbă ucraineană.”
Europa Liberă: Și cred că trebuie să amintim și situația absolut halucinantă a ceea ce se numește „școli moldovenești” sau „universități moldovenești” unde sunt, de fapt, clase în care se predă cu grafie chirilică. Cred că e singura zonă în care mai există această limbă moldovenească predată cu grafie chirilică, care este irelevantă și inutilă pentru copii.
Ivan Țurcan: „Într-adevăr, aceasta este o problemă și îi lipsește pe tineri de o perspectivă pentru a se încadra în câmpul muncii pe motiv că forma scrisă nu poate fi utilizată pentru ca tinerii să se poată încadra mai ușor în altă parte, de exemplu la Bălți, la Chișinău, sau la Cahul.
Însă eu aș atrage atenția la alt aspect în ce privește acest element. Din cele aproximativ 160 de școli din regiunea transnistreană, 130 sunt în limba rusă și doar vreo 20 sunt în așa-zisă limbă moldovenească.”
Europa Liberă: Sau școli mixte.
Ivan Țurcan: „Mai sunt și mixte, în sumă ele sunt cam 30. Și aici deja faptul că se scrie în chirilică deja trece pe al doilea loc ca prioritate, pe primul fiind faptul că 30 procente din populația regiunii este vorbitoare de limbă română, însă nu are școală în care să se ducă. La Tiraspol există doar un singur liceu cu predare în limba română, aceste este Lucian Blaga. Restul sunt toate în limba rusă.”
Europa Liberă: În general, în total sunt opt instituții de învățământ unde se predă cu grafie latină, instituții subordonate Chișinăului și acestea sunt, practic, insule în care copiii care vor să continue studiile undeva în afară pot să se conecteze, cumva, la spațiul european, românesc.
Ivan Țurcan: „Este interesant și faptul că în regiunea transnistreană – să presupunem că cifra de 450 de mii a populației este una reală – jumătate din populație este concentrată în regiunea Bender și Tiraspol. Respectiv, restul de jumătate de populație este în celelalte localități precum Râbnița, Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia și alte localități.
Jumătate din populația regiunii este lipsită de oportunitatea de a-și face studii în limba maternă
De altfel, regiunea este puternic urbanizată, aproximativ 70 de procente din populație locuiește la oraș și doar 30 la sat. Lucru care este un pic diferit de malul drept, pentru că pe malul drept sunt destul de multe persoane care provin din zonele rurale.
Însă, revenind la școli și la partea ce ține de urbanizare, în aceste două localități, în Bender este gimnaziul pentru copii orfani, Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, în Tiraspol – „Lucian Blaga”. Pe lângă aceasta, în Bender sunt două școli cu predare în așa-zisa limba moldovenească și în Tiraspol – niciuna. Respectiv, cumva, jumătate din populația regiunii, din tineri, este lipsită de oportunitatea de a-și face studii în limba maternă, lucru care încalcă drepturile fundamentale la educația tinerilor din regiune.”
Europa Liberă: Eu cunoscusem un tânăr de la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, care făcea în fiecare zi 60 de kilometri ca să vină la școală și să se întoarcă înapoi acasă, pentru a avea acces la studii în limba română.
Ivan Țurcan: „Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă aceste opt instituții de învățământ este la libera circulație, pentru a avea acces la limba maternă este – de exemplu, la Grigoriopol, unde copiii studiază în satul Doroțcaia, unde, respectiv, copiii fac aproximativ 25 de kilometri zilnic pentru a studia în limba maternă. Aceasta, pentru că prin 1998-1999 au rămas fără sediu în Grigoriopol și au fost nevoiți să fie în exil la Doroțcaia.
Faptul că aceste instituții de învățământ oferă studii de calitate îi încurajează pe mulți tineri din zonele apropiate de orașul Bender și Tighina, dar și din apropierea altor instituții de învățământ din cele opt, să vină să facă studii anume la aceste instituții de învățământ.
În ceea ce privește studiile, la fel cum se constată un număr mic în grădinițe, unde 98 de procente sunt în limba rusă, la fel se constată un număr mic și în universități, unde se predă practic exclusiv doar în limba rusă. Așa-zisa limbă moldovenească se predă doar la facultatea de filologie, lucru care este insuficient pentru populația din regiune. Cumva, parcă toți sunt egali, dar cineva este „mai egal printre egali”.
Spre exemplu, în alt studiu de-al meu pe mass-media din regiunea transnistreană constată câteva lucruri, la fel, destul de interesante. Sunt două posturi de televiziune cu acoperire regională, mai mare, unul se numește Pervîi Pridnestrovskii, altul se numește TSV. TSV-ul este unul privat, tot fluxul de informații din acest post de televiziune este exclusiv în limba rusă.”
Europa Liberă: „Privat” cred că putem pune în ghilimele, totuși.
Ivan Țurcan: „Este o afacere a cuiva. Iar așa-zisul post public mimează, de fapt, procesul de asigurare a dreptului la informație în limba maternă. Și de ce zic aceasta? Pentru că, din totalul de emisiuni create proprii la Tiraspol, marea majoritate sunt în limba rusă. Iar cele care sunt create în limba moldovenească, cu ghilimelele de rigoare, și ucraineană sunt buletine de știri care sunt arătate, de obicei, la ore nepotrivite. Ce înseamnă aceasta? Puțin probabil că o persoană va putea să vadă acest buletin de știri la orele 15.00, ziua. Toate persoanele de obicei sunt la muncă ori la școală, ori cu alte activități. Ori, noi toți știm că, de obicei, cele mai interesante lucruri și de actualitate se arată seara, când oamenii vin la serviciu, ori în weekend.
La postul de televiziune Pervîi Prednevstrovskii vreo 6 ore pe zi sunt materiale din URSS…
Mai mult ca atât, de obicei buletinul acela de știri durează cam 15 minute. Respectiv, acoperirea informațională pentru populația regiunii, limba maternă este destul de slabă.Iar la Pervîi Prednevstrovskii undeva vreo 25 de procente din material este din URSS. Am analizat timp de o lună toată emisia televiziunilor acestea două, 24 din 24 ce arătau ei, și reiese că șase ore erau cu produse din URSS. Lucru care, la fel, este un pic halucinant, pentru că au trecut cam 30 de ani…”
Europa Liberă: Și trebuie să precizăm că în acelea 15 minute de știri despre care spuneați Dvs. cred că trei sferturi este despre Vadim Krasnoselski și succesele companiei Șerif și ale partidului Obnovlenie, din câte am mai urmărit și eu din ce scrie presa de la Tiraspol.
Ivan Țurcan: „Ce pot să vă zic este că sunt unele studii care constată că în procesele de informare, în buletinele de știri în regiune timp de un minut de aproximativ 20 de ori apare așa-zisa simbolistică – imagine, text – prin care încearcă să-i inducă populației din regiune că ei, totuși, sunt oarecum independenți, este simulată un fel de statalitate…”
Europa Liberă: …și că Moldova este stat agresor. Aceasta este o chestie care în permanență este prezentă, inclusiv în titluri de genul Молдова готова к диалогу без агрессии, deci, lucruri care induc ideea că „statul” respectiv este sub asediu, că trebuie apărat. Deci, un fel de isterie care se induce oamenilor.
Ivan Țurcan: „Faptul că pe malul stâng al râului Nistru nu este nici un post de televiziune de la Chișinău tot denotă anumite lucruri. În schimb, sunt aproximativ patru sau cinci posturi de televiziune din Ucraina. Cumva, mass-media din regiune nu este acoperită de spațiul informațional moldovenesc. În studiul privind mass-media cam acestea sunt constatările.”
Europa Liberă: Spuneați Dvs. că șase ore pe zi aproximativ sunt acoperite cu produse din perioada Uniunii Sovietice. Despre ce poate fi vorba? Ce se poate da de acum 50 de ani care să fie de actualitate șase ore pe zi?
Ivan Țurcan: „Foarte simplu, filme, filme din perioada sovietică.”
Europa Liberă: Propagandă, armata roșie post-sovietică, partidul, colhozurile?
Ivan Țurcan: „Toate filmele care se arătau în Uniunea Sovietică, ele toate se rulează până în prezent, destul de mult. Interesant este faptul că la celălalt post de televiziune care este privat, produsul URSS este unul extrem de scăzut. Probabil că această diferență între originea produsului denotă că nu există totuși o cerere atât de mare, iar Pervîi Prednevstrovskii, care este așa-zis public, încearcă să inoculeze oamenilor această nostalgie.”
Europa Liberă: Adică e un post de propagandă până la urmă.
Ivan Țurcan: „Cred că am putea să-i zicem și așa și nu cred că ar fi prea departe de adevăr acest lucru.”
Europa Liberă: Cum trăiesc oamenii de acolo, ancorați în acest trecut? Și în presa internațională erau la un moment dat titluri de genul „A merge în Transnistria e ca și cum te-ai duce într-o excursie în Uniunea Sovietică de acum 30-40 de ani”. Chiar și la nivel de turism, administrația de acolo pune, într-un fel, accent pe acest lucru, pe faptul că poți să reintri în trecut mergând în Transnistria. Omul de rând cum trăiește acolo și cum percepe lucrul acesta?
Ivan Țurcan: „Având în vedere inclusiv ceea ce spuneam mai devreme, că la televiziune 25 de procente din material este din URSS, omul de rând din regiune nu sesizează acest aspect. Omul de rând din regiune poate sesiza lucrul acesta prin comparație atunci când, de exemplu, vine la Chișinău și vede un mediu mai diferit.
Turismul în Republica Moldova crește, vin tot mai mulți străini să ne viziteze, să vadă ce reprezintă Republica Moldova și la pachet nimeresc și în regiunea transnistreană. La un serviciu care oferă agențiile de turism. De exemplu, puteți să mergeți la o vinărie, sau turism medical mulți fac și, la pachet, dacă ați dori, pentru un weekend sau câteva zile, puteți să mergeți încolo. Marea majoritate a oamenilor nimeresc în regiune, întâmplător.
Pe de altă parte, omul de rând poate sesiza elemente care țin din perioada sovietică – denumirea străzilor, monumente. Însă aceasta mai degrabă este o aură care se dorește să fie indusă pentru a face un fel de branding, pentru că denumiri de străzi din perioada sovietică sunt și pe malul drept, monumente sunt, la fel, și la noi păstrate, într-adevăr, într-un număr mai mic. Legendarul Lenin de la Tiraspol, la fel, tot este un obiect prin care ei încearcă să facă branding.
Însă pe omul de rând nu cred că-l preocupă prea mult dacă este ceva din URSS sau nu este. Pe omul de rând, ca și în orice alt loc, îl preocupă, în primul rând, bunăstarea sa și a familiei, lucru pe care nu prea de obicei poate să-l găsească acolo.”
Europa Liberă: Omul de rând, viața omului de rând, din ce salariu trăiește el? Cum trăiește el în regiunea transnistreană?
Ivan Țurcan: „Salariile sunt mai mici comparativ cu malul drept.”
Europa Liberă: Era o legendă că erau mai mari salariile, mai mari pensiile într-o vreme și serviciile mai bune și așa mai departe. Era calul de bătaie al propagandei transnistrene.
Ivan Țurcan: „Și acum nu mai auzim aceste lucruri. Deci, acest laitmotiv a fost redus la tăcere. Lucru care, pe de o parte, poate fi ușor observabil, pentru că nu se mai discută, prin absență, pe de altă parte, prin faptul că foarte mulți oameni din regiune pleacă în căutarea unei vieți mai bune. Inclusiv diferența atât de mare între numărul de populație care a fost în anii 1990 și în prezent nu denotă decât faptul că oamenii chiar caută viață mai bună, un salariu mai bun pentru a-și întreține familia, pentru a se putea întreține de sine stătător. Pentru că acea legendă că la Tiraspol sau la Bender să trăiești e mai bine deja nu mai corespunde realității. Poate că cândva aceasta a și avut câteva doze de realitate, însă la moment noi trăim mult mai bine.
Sunt întregi ramuri din industria de comerț pe malul drept al râului Nistru care creează diferența enormă. Același sector IT care aduce destul de mult la buget, lucru care de altfel nu se întâmplă la fel de mult în regiune. Dacă să ne uităm la ceea ce le aduce bani la așa-zisul buget, asta este producerea de curent electric și metalurgia. Deci, acestea în sumă sunt cam 50 de procente. Însă, ele aducând 50 de procente, cu toții înțelegem că acestea sunt două, trei unități economice și nu acoperă un număr prea mare de oameni care au posibilitatea de a primi un salariu. Numărul acesta este destul de mic.
Următorii care primesc un salariu destul de bun în regiune sunt din domeniul telecomunicațiilor, ei primesc undeva 8500 de așa-zise ruble. 8500, comparând cu malul drept, unde în sectorul IT este de N ori mai mare salariul.”
Europa Liberă: 8500 fiind în jur de 7-8 mii de lei, maxim.
Ivan Țurcan: „Da, dar aceasta este mai degrabă excepția. Salariul minim în regiune este, dacă să facem în lei, undeva la vreo 2200 de lei. Pensia este mai mică decât salariul minim, cu mult mai mică, pensia este undeva în jur de 1300.
Încă aici este interesant faptul că, fiind atât de mulți pensionari cu o economie atât de slabă, este destul de greu să ai o asigurare socială pe măsură. Pentru că necesitățile sociale cresc, respectiv, acestea sunt cheltuieli enorme pentru așa-zisul buget, iar veniturile sunt destul de modeste, fapt ce creează un deficit destul de măricel. În ultimii ani el crește.”
Europa Liberă: Mi se părea foarte interesant și acest raport între populația care lucrează în industrie sau în mediu privat și cei din sectorul public. Este un număr imense de angajați în așa-zisul sector public în regiunea transnistreană.
Ivan Țurcan: „Da, într-adevăr, raportul este cam 50 la 50. Nu poți să ai o economie sustenabilă atât timp cât jumătate din populația antrenată în câmpul muncii lucrează în așa-zisul sector public.
Mulți oameni din regiunea transnistreană se încadrează în câmpul muncii pe malul drept, pentru că, elementar, salariul este mai mare, asigurarea socială este mai bună…
Aș vrea să subliniez încă un element destul de interesnat pentru malul stâng. Pentru regiune nu face bine faptul că foarte mulți lucrează în așa-zisul sector public și, din câte s-a văzut evolutiv, ei au încercat să redreseze această situație, pentru că înainte erau undeva aproximativ 55 de procente, acum încearcă să reducă raportul mai mult și mai mult.”
Europa Liberă: Știu că anul trecut sau acum doi ani a fost contractată o companie din Rusia care să le facă o evaluare a sectorului public și să le dea recomandări despre cum s-ar putea schimba această proporție, dar nu vedem niciun fel de rezultat, cel puțin deocamdată.
Încrederea în sistemul medical din regiune este destul de redusă
Ivan Țurcan: „Ei încearcă să elaboreze așa-zise politici în diverse direcții pentru a redresa situația și pentru a îmbunătăți situația pe care o au la moment, însă rezultate sunt modeste. Adevărul este că cifrele pe care chiar și ei le arată nu vorbesc de careva mișcări pozitive. Lucru care îi determină pe mulți oameni din regiunea transnistreană să se încadreze în câmpul muncii pe malul drept, pentru că, elementar, salariul este mai mare, asigurarea socială este mai bună. De altfel, aproximativ 18 mii de locuitorii regiunii au polița de asigurare a Republicii Moldova, sunt centrele medicale care deservesc locuitorii din regiunea transnistreană.
Este un studiu din martie 2019 despre regiunea transnistreană, este atât calitativ, cât și cantitativ, au fost elaborate inclusiv și interviuri cu populația din regiune. Acesta a arătat că încrederea în sistemul medical din regiune este destul de redusă. Marea majoritate a populației din regiune nu este sigură pe calitatea asistenței medicale pe care o primește acolo. Or, aceasta este un motiv solid ca populația din regiune să se adreseze pe malul drept pentru consultație, diagnostic ori tratament.”
Europa Liberă: Acum, cu această pandemie, am văzut că administrația de la Tiraspol a închis linia administrativă, ceea ce înseamnă că toți acești oameni de care spuneați Dvs. nu au acces nici la locul de muncă și nici la servicii medicale de o calitate mai bună, așa cum spuneți Dvs., pe malul drept al Nistrului.
Ivan Țurcan: „Ceea ce vorbeam mai devreme era un studiu pe percepțiile asupra sistemului medical care este în regiune. Nu vreau să deschid prea multe paranteze în ceea ce privește procesele politice sau procesele de negocieri cu Tiraspolul. Însă, într-adevăr, pandemia a fost utilizată ca un pretext pentru a încălca dreptul la libera circulație, fapt care este evident și cunoscut, nu cred că zic ceva nou când spun că lucrurile acestea au efect și asupra omului de rând.
Este greu de imaginat, de exemplu, că o persoană care trăiește, de exemplu, la Varnița nu poate să se deplaseze la Bender. Un exemplu și mai simplu pentru oamenii de la Chișinău: dacă veți merge la autogara centrală ca să vedeți cât de des circulă microbuzele spre Bender și Tiraspol, veți constata că acestea pleacă la un interval de 20-30 de minute. Deci, lucru care arată că populația nu are careva conflicte, populația nu este axată pe careva divergențe, păreri sau viziuni. Populația își trăiește viața, fie că este pe malul stâng, fie că este pe malul drept. Fiecare din noi are un cunoscut sau știe pe cineva care știe că este din regiune.
Respectiv, aceste impedimente puse contactelor între oameni, posibilităților și oportunităților care există, prin încălcarea dreptului la libera circulația trezesc, într-adevăr, îngrijorare. Este un lucru care nu ar trebui să se întâmple și care nu trebuie perceput ca ceva firesc. Libertatea de circulație este un drept inalienabil care trebuie respectat ca și dreptul la sănătate, educație și orice alt drept.”
Europa Liberă: Dacă tot ați amintit de acest procent mare de angajați în domeniul public, eu aș vrea în ecuația asta să introduc și faptul că bugetul regiunii transnistrene este unul tradițional deficitar, deci, este un buget cu un deficit în jur de 50 de procente în fiecare an și atunci întrebarea mea este, dintotdeauna, niciodată nu am reușit să-mi răspund la întrebarea asta, cum reușește să supraviețuiască economic regiunea transnistreană cu un deficit care ar pune pe brânci în câteva luni orice sistem economic transparent și logic.
Ivan Țurcan: „Nu sunt economist de background pentru a da cel mai bun răspuns în sensul dat, însă prima ce-mi apare în gând este că, din câte eu cunosc, orice țară are o datorie publică. Respectiv, faptul că ei simulează așa-zisa statalitate și declară așa-zisul deficit, de fapt, cumva, este încă un element al pretinsei lor statalități. Altceva este că acest lucru nu este sustenabil, este până la un moment. Pentru că natalitatea este scăzută, mortalitatea ridicată, îmbătrânirea populației crește an de an. Respectiv, co-raportul de resurse care vin în așa-zisul buget este nu în cea mai bună perspectivă pentru ei. Lucru care, probabil, dacă nu va fi schimbat în următorii ani, va trezi și mai multă îngrijorare.
Și acest lucru este important inclusiv din perspectiva faptului că acolo locuiesc tot cetățeni ai Republicii Moldova, respectiv, ceea ce se întâmplă în regiune ne afectează și pe noi. Deci, este bine să cunoaștem aceste cifre, aceste procese care au loc, aceste evoluții sau involuții care au loc acolo. Dar oamenii de pe malul drept probabil că nici nu sesizează ceea ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Cred că foarte mulți nici nu sesizează faptul că regiunea transnistreană este, de fapt, la 50 de kilometri de Chișinău. Este ceva ce se întâmplă extrem de aproape de noi. Dar din punctul de vedere al informației și al percepției regiunii, pare ceva foarte îndepărtat. Cred că îi putem spune dezinteres, dar regiunea transnistreană pare foarte departe pentru un locuitor al Chișinăului. Mulți tineri cu care am vorbit au zis că ei nu au fost niciodată în regiunea transnistreană sau nu știu ce interese au tinerii de vârsta lor de-acolo. Sunt lucruri care mie îmi este greu să le explic, de exemplu. Dvs. ați studiat problema, cum vă explicați acest lucru?
Ivan Țurcan: „Într-adevăr, tinerii din regiune adesea trăiesc ceva paralel, pentru că, de exemplu, procesele educaționale din regiune sunt diferite de cele de pe malul drept. Respectiv, și activitățile extracurriculare care se întâmplă la Tiraspol sau la Dubăsari sunt diferite. Diferite în sensul în care malul drept încearcă să stabilească, de exemplu, colaborări între instituții de învățământ, diferite olimpiade, diferite activități, tabere și așa mai departe, lucru la care, din câte eu cunosc, nu participă tinerii din regiune sau numărul lor este mai mic.”
Europa Liberă: Probabil că ei vin la inițiative individuale, pentru că, la nivel de administrație, sunt descurajate astfel de contacte, din câte știu.
Ivan Țurcan: „Cert este, cum spuneam mai devreme, că oamenii între ei contactează. Și a contacta cu o persoană din regiune nu este cu ceva foarte diferit cu a contacta cu cineva din altă regiune a Republicii Moldova. Atâta tot că există unele nuanțe. Aceste vin din faptul, de exemplu, că televiziunea arată șase ore de emisie din URSS, sau că mass-media practic toată este în limba rusă, iar cea în așa-zisa moldovenească este destul de redusă, sau că 70 de procente din populație este din zonele urbane, respectiv, au oarecum alte preocupări decât oamenii din zonele rurale.
Bine, sunt diferențe nu foarte mari pentru un mediu în care informația ajunge destul de ușor la orice om având un telefon, sau televiziune, sau internet. Dar totuși, unele din aceste lucruri, din generație în generație, lasă o amprentă. Diferența de salariu pe malul stâng și pe malul drept, la fel, își lasă amprenta, la Chișinău trăind ceva mai bine, având salarii mai mari decât la Tiraspol. Aceasta tot ar putea să creeze o anumită diferență între persoane.
Însă, pe de altă parte, nu cunosc situații în care să fie fost impedimente pentru o persoană din regiune să se încadreze în câmpul muncii din considerentul că, de exemplu, persoana este din Dubăsari. Mulți, din contra, sunt chiar curioși și întreabă cum este acolo sau ce se întâmplă. Aceasta este din cauza unui gol pe care încearcă să-l acopere din experiențele personale ale altor oameni. La fel cum, de exemplu, o persoană din Cahul nu prea are cum să știe la fel de bine ce face o persoană la Briceni. Dar a deschis televizorul seara, s-a uitat la știri și, plus-minus, se acoperă acest gol informațional. Însă cei de pe malul drept nu au posibilitatea să vadă ceea ce se întâmplă în regiune, ceea ce afectează omul de rând de acolo.
Vrem noi sau nu, suntem împreună și avem nevoie să fim și mai uniți…
Pentru că un gol de înțelegere dintre persoane nu există, oamenii se înțeleg foarte bine între ei, discută, sunt prietenii, relații de rudenie, mulți de pe malul stâng au rude pe malul drept, mulți oameni de pe malul drept au rude pe malul stâng, mulți sunt originari din regiune, spre exemplu eu. Deci, respectiv, nu sunt careva impedimente în sensul dat. Mai degrabă este și un aspect pozitiv, că oamenii conlucrează, conviețuiesc și întemeiază familii, fiind originari și din regiune, și de pe malul drept.”
Europa Liberă: Ivan Țurcan, mulțumesc foarte mult pentru această discuție. Eu cred că noi am abordat doar o parte din lucrurile interesante care pot fi spuse despre regiunea transnistreană și analizate, și sper să avem posibilitatea să lucrăm și pe viitor, să mai abordăm punctul la anumite subiecte sau anumite realități pe care noi le vedem, poate, diferit sau nu le vedem, pentru că nu avem surse de informație din regiune credibile.
Ivan Țurcan: „Eu vă mulțumesc mult pentru invitație și exact astfel de discuții ajută oamenii să-și creeze o imagine pozitivă și obiectivă asupra realităților din regiune și a oamenilor care locuiesc acolo.
Pentru că,vrem noi sau nu, suntem împreună și avem nevoie să fim și mai uniți, iar unele diferențe care există adesea sunt bazate pe unele speculații din trecut, care, cel mai des, sunt depășite de timp.”
Europa Liberă: Mulțumesc foarte mult pentru discuție!
Ivan Țurcan: „Și eu vă mulțumesc!”
