Tiraspolul promovează dreptul fundamental al omului de a fugi din regiune

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

În Rusia se discută organizarea de campanii de vaccinare în regiunile separatiste ale Republicii Moldova și Ucrainei, precum și în Nagorno-Karabah. Încă un critic al regimului de la Tiraspol, activista Irina Vasilakii, a fost nevoită să fugă din regiunea transnistreană, după ce pe numele ei a fost deschis dosar penal. Și, despre problemele și viitorul râului Nistru vorbesc ecologiști de pe ambele maluri.

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Administrația de la Tiraspol a decis prelungirea cu încă o lună a carantinei în regiunea transnistreană. Astfel, măsurile restrictive se vor menține până pe data de 1 aprilie. Tiraspolul a impus restricții în legătură cu pandemia de coronavirus din 17 martie 2020. Din luna iunie locuitorii din stânga Nistrului nu au voie să plece din regiune decât cu o aprobare specială din partea administrației separatiste, iar la revenire trebuie să stea izolați timp de 14 zile. Pe de altă parte, administrația de la Tiraspol a decis să elimine posturile de control pe care le numește „de carantină” și care au fost instalate unilateral la hotarul administrativ sub pretextul măsurilor epidemiologice. Chişinăul a cerut de mai multe ori Tiraspolului să ridice interdicțiile de circulație, impuse la frontiera administrativă sub pretextul pandemiei, subliniind că acest lucru încalcă drepturile omului și face imposibil accesul cetățenilor moldoveni din stânga Nistrului inclusiv la serviciile medicale oferite de sistemul de sănătate al Republicii Moldova.

Prima întâlnire după șase luni a negociatorilor de la Chişinău și Tiraspol a avut loc miercuri în format de video conferință. La întâlnire au asistat reprezentanţii participanților din cadrul formatului de negocieri „5+2”. Tiraspolul a cerut Chişinăului deschiderea în băncile moldovenești de conturi pentru întreprinderile transnistrene și s-a pronunțat împotriva trecerii la cea de a doua fază a controlului comun mixt moldo-ucrainean la punctul vamal Cuciurgan, un punct vital pentru importurile transnistrene.

Reprezentantului special pentru reglementarea conflictului transnistrean, ambasadorul Thomas Mayr Harting se va afla săptămâna aceasta în Republica Moldova. În pregătirea vizitei, șeful Misiunii OSCE, Claus Neukirch, a avut discuții cu vicepremierul pentru reintegrare de la Chișinău, Olga Cebotari, cu liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, dar și cu liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon.

Importurile regiunii transnistrene au scăzut anul trecut, din cauza crizei globale generate de pandemie, cu aproape 13 la sută, în timp ce scăderea exporturilor a fost mai redusă – de 3,7 la sută. Potrivit datelor prezentate de Banca centrală de la Tiraspol, anul trecut a crescut cu 8,7 la sută exportul de curent electric destinat consumatorilor din Republica Moldova. Livrările de curent constituie 26 la sută, adică peste un sfert din exporturile transnistrene. Exportul de metale a crescut și el cu 8,3 la sută. Metalurgia asigură peste 36 la sută din exporturile regiunii. Au scăzut în schimb cu peste o treime, din cauza secetei, exporturile de produse alimentare.

Construcția podului peste Nistru, care va deveni parte a unei noi autostrăzi ce va lega Kievul și Chișinăul, va fi finanțată din bugetul de stat al Ucrainei, a declarat șeful adjunct al biroului președintelui Ucrainei, Igor Jovkva, într-un interviu pentru presa din Ucraina, transmite IPN. Ucraina își asumă, de asemenea, construirea unei părți a autostrăzii, de la Kiev direct la pod. Moldova, la rândul său, își va completa propria parte a acestei autostrăzi. Înțelegerea a fost convenită în timpul vizitei președintei Maia Sandu în Ucraina, pe 12 ianuarie. Podul peste Nistru va fi construit în regiunea Yampol-Cosăuți, iar drumul între cele două capitale va putea fi făcut cu mașina în aproximativ cinci ore, a mai precizat oficialul ucrainean.

Președinta Maia Sandu a salutat inaugurarea noii administrații americane. Într-o postare pe Facebook, aceasta și-a exprimat speranţa că, după învestirea lui Joe Biden, Statele Unite „vor rămâne un prieten şi un partener apropiat al Republicii Moldova".

În 2011, în calitatea lui de atunci de vice-președinte al SUA, Joe Biden a vizitat Republica Moldova. Într-un discurs ținut în fața a mii de oameni Joe Biden i-a îndemnat pe moldoveni să-şi continue calea reformelor democratice şi integrării europene, asigurându-i că Statele Unite le vor fi alături. Joe Biden s-a referit atunci și la sprijinul Statelor Unite pentru soluţionarea problemei transnistrene. „În ceea ce privește Transnistria, America a susținut și va continua să susțină o soluționare, dar nu orice fel de soluționare, ci una care să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Moldovei, în hotarele ei recunoscute internațional. Viitorul Transnistriei este în interiorul Moldovei, alături cu comunitatea europeană. Cetățenii Moldovei merită ca această dispută, care divizează țara de prea multă vreme, să se încheie”, declara noul președinte american, Joe Biden, acum 10 ani la Chişinău.

Poliția rusă a reținut sâmbătă peste 3700 de protestatari la amplele demonstrații din Rusia, unde zeci de mii de oameni au înfruntat gerul și au ieșit în stradă în peste 90 de orașe pentru a cere eliberarea lui Aleksei Navalnîi.

Reuters estimează că cel puțin 40 de mii de oameni au protestat la Moscova. Potrivit AFP, în capitala rusă au avut loc ciocniri violente între poliție și protestatari. Printre persoanele reținute se numără soția lui Navalnîi, Iulia, care ulterior a fost eliberată. Un critic proeminent al Kremlinului, politicianul de 44 de ani a fost întemnițat pe 17 ianuarie la revenirea sa din Germania, unde s-a tratat în urma otrăvirii de vara trecută cu substanța neurotoxică Noviciok. Navalnîi s-a întors în ciuda faptului că arestarea sa era previzibilă, spunând că nu vrea să dea satisfacție celor care îl vor eliminat din viața politică rusă. Opozantul crede că liderul rus Vladimir Putin a cerut să fie asasinat. Kremlinul a respins implicarea în incidentul din august.

***

În Rusia se discută organizarea de campanii de vaccinare în regiunile separatiste ale Republicii Moldova și Ucrainei, precum și în Nagorno-Karabah. Konstantin Zatulin, adjunctul președintelui comitetului pentru relațiile cu CSI din Duma de Stat a solicitat ca un demers în acest sens să fie expediat Guvernului rus.

În regiunea transnistreană, liderul administrației Vadim Krasnoselski a declarat încă la începutul acestui an că locuitorii din stânga Nistrului vor fi vaccinați cu vaccinul rusesc Sputnik-V. Krasnoselski a vorbit despre încheierea unui acord cu Federația Rusă privind furnizarea în regiune a unui lot de vaccin rusesc de 30 de mii de doze. Anunțul a fost făcut la începutul acestei luni, însă de atunci administrația transnistreană nu a mai dat detalii privind perioada în care vaccinul rusesc ar putea ajunge în regiunea transnistreană.

Experți internaționali, dar și cei din Rusia, au reacționat cu scepticism la decizia autorităților de la Moscova de a aproba un vaccin fără ca acesta să fi trecut toate etapele de testare. În momentul în care a fost înregistrat în Rusia, vaccinul fusese testat pe doar câteva zeci de persoane, motiv pentru care Organizația Mondială a Sănătății a îndemnat Rusia să respecte protocoalele internaționale, pentru a se asigura că vaccinul este eficient și sigur.

Republica Moldova urmează să primească la începutul lunii februarie vaccinuri prin platforma COVAX a Organizației Mondiale a Sănătății. Șeful biroului OMS în Republica Moldova, Igor Pokanevych, a declarat pentru Newsmaker.md că 10 la sută din vaccinurile care vor veni în Republica Moldova pe linia platformei COVAX sunt destinate regiunii transnistrene.

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba trecătorii dacă se vor vaccina și pe care dintre veccinuri l-ar prefera – cel rusesc, sau unul dintre cele omologate de OMS. Printre respondenți au fost și destui dintre cei care încă mai neagă existența virusului, dar și dintre cei care vor să refuze vaccinarea. În răspunsuri s-a văzut și influența posturilor de televiziune rusești care spun că vaccinul Sputnik-V este mai sigur decât cele omologate de OMS și folosite în Occident, chiar dacă la momentul înregistrării serul rusesc fusese testat pe doar câteva zeci de persoane. Iată opinia trecătorilor:

Vox:

- Desigur că ne vom vaccina, dar cu vaccinul rusesc – este mai verificată, așa au spus la televizor. O vom alege pe cea rusească și ne vom vaccina neapărat - și noi, și copiii. Copiii în primul rând.

- Nu mă voi vaccina. Pentru că nu vreau. Până acum m-a ocolit, mă va ocoli și de acum încolo.

- Vaccinul american are multe reacții adverse și nu prea avem încredere în ea. Iar despre cea rusească încă nu se aude nimic. Vom aștepta – vaccinul este foarte important acum.

- Voi alege Sputnic-V. Pentru că este rusească. Și pentru că are mai puține reacții adverse. Este mai sigură – cel puțin așa se spune și așa arată studiile.

- Nu mă voi vaccina, categoric. Pentru că Covid este o boală de sezon, doar atât. Ce sens are? Că doar nu se vor vaccina cu toții la fiecare două săptămâni? Este neserios și prostesc.

- Noi am vrea să mai așteptăm un pic pentru ca mai mulți oameni să se vaccineze. Am vrea să aflăm rezultatele. În plus, nu suntem în zona de risc. Iată de ce mai am aștepta un pic și am lăsa aceste vaccine pentru cei care au mai multă nevoie de ele. Plus vă vrem să vedem cât de eficientă este – de doar trei luni a fost produsă, abia acum a început vaccinarea și avem încă multe semne de întrebare, legate și de vaccin, și de producător.

- Noi vom aștepta până se vor vaccina toți ceilalți și când ne va veni rândul, atunci se va vedea, poate spre sfârșitul anului. Eu aș vrea să aștept până va fi testată mai bine. Eu din câte știu o testare serioasă durează cel puțin vreo trei ani. Pentru mine nu contează dacă este europeană, americană sau rusească – important este să fie eficientă.

***

Încă un activist civic care critică constant actuala putere de la Tiraspol a fost nevoit să părăsească regiunea pentru a se pune la adăpost de abuzurile administrației separatiste.

Irina Vasilakii este blogger, în 2016 a candidat la funcția de președinte al regiunii, acumulând 0,6 la sută din voturi, iar anul trecut a încercat să se înscrie în cursă pentru alegerile legislative, adică pentru un fotoliu de deputat în Sovietul suprem transnistrean, dar candidatura ei nu a fost înregistrată de Comisia electorală locală. Până la venirea la putere a lui Vadim Krasnoselski, Irina Vasilakii a fost o apropiată a fostului lider transnistrean Evgheni Șevciuk, care, după ce a pierdut puterea, a fugit și el din regiune după ce i-au fost intentate mai multe dosare penale.

Pe canalul său de Youtube, unde are peste 1300 de abonați, Irina Vasilakii critică actualii lideri și funcționari de la Tiraspol, dar și monopolul holdingului Sheriff, care controlează viața economică și politică din regiune. Aceasta mai descrie și presupuse scheme de corupție și povestește despre activitatea serviciile secrete.

Irina Vasilakii a fugit din regiunea transnistreană la sfârșitul anului trecut, după ce i-a fost intentat un dosar penal pentru „vătămarea unui angajat al organelor de interne”, adică a unui milițian. Avocatul de la Tiraspol, Stepan Popovski, spune că femeia a preferat să plece din regiune pentru că nu are încredere în justiția locală și nu vrea să ajungă după gratii, așa cum s-a întâmplat cu alți critici ai administrației.

Este al patrulea dosar penal deschis doar anul trecut unor critici ai administrației. Trei dintre cei acuzați au reușit să fugă din stânga Nistrului. O persoană, activistul Ghenadi Ciorba, este în închisoare din luna iulie, după ce a transmis live un protest spontan provocat de blocarea de către forțele de ordine transnistrene a circulației peste Nistrul pe podul de la Râbniță. Ciorba a fost acuzat de extremism.

Tot de extremism a fost acuzată o tânără scriitoare de 22 de ani, Larisa Calic, pentru că a scris o carte despre realitățile din armata transnistreană. Aceasta a fost nevoită să plece nu doar de la Tiraspol, dar și din Republica Moldova, din considerente de securitate. Un deputat de opoziție din Consiliul orășenesc Bender, Alexandr Samonii, membru al Partidului Comunist din stânga Nistrului, a fost nevoit să fugă din regiune pentru că a fost acuzat de extremism pentru că posta anonim comentarii critice pe Facebook. Iar liderul comuniștilor transnistreni, Oleg Horjan, este în închisoare de peste doi ani, pentru organizarea unui protest pașnic împotriva actualei administrații transnistrene.

Directorul centrului Apriori de la Tiraspol, Evgheni Dunaev, spune că de cele mai multe ori fugarii din Transnistria preferă să plece nu doar din regiune, ci și din Republica Moldova. „Știm că nici în Moldova transnistrenii care sunt persecutați în Transnistria nu sunt tocmai în siguranță – am văzut acest lucru pe exemplul cazului Kuzmiciov care a fost răpit în Moldova și adus în Transnistria, dar și în situația Larisei Kalik care era urmărită inclusiv atunci când se afla deja la Chişinău. Aceste cazuri arată că în Moldova oamenii care fug de aici nu sunt tocmai în siguranță”, spune Evgheni Dunaev.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu avocatul Stepan Popovski, despre cazul Irinei Vasilakii.

Stepan Popovski: „În acest moment vorbim despre un dosar penal și două dosare administrative. Totul a început în 2019, când Irina a publicat videoul său „Cum au ajuns în Transnistria 50 de vagoane de valută”. Acolo ea susține că general-maiorul Nebeigolova a omorât doi oameni. Acesta s-a plâns la miliție și Irinei i-a fost intentat un dosar administrativ pentru calomnie. Și abia pe 7 aprilie, după ce au trecut mai bine de patru luni, milițienii au veni acasă la Irina. Sectoristul a rugat-o să meargă cu el la sector pentru a semna protocolul, dar ea a fost de fapt dusă la secția de miliție Oktiabriskaia, unde o aștepta șeful secției, maiorul Karamanov.

Abia acolo a fost scris protocolul. Aceasta este prima încălcare – protocolul se întocmește pe loc. Plus că nici aducerea Irinei Vasilakii la secția de miliție Oktiabriskaia nu era legală.

Irina a fost apoi forțată să urce în mașină pentru a fi ducă imediat la judecată. Pe drum, mașina a cotit nu în direcția Sloboziei, unde era instanța, ci spre centrul Tiraspolului, iar Irina s-a speriat că ar putea fi dusă la ministrul de interne, în subsolurile de acolo. Ea a devenit foarte agitată, a cerut să fie oprită mașina ca să coboare, chiar a deschis ușa din mers… Milițienii au oprit într-un final, l-au chemat pe șeful lor, maiorul Karamanov, care a venit cu încă două mașini. Erau deja șapte milițieni contra unei femei, Irinei i-au fost puse cătușe – acestea erau atât de strânse încât practic i-au strivit încheieturile. Femeia a început să strige de durere, dar milițienii doar filmau scena cu telefoanele lor mobile.

În halul acesta, cu mâinile strânse aproape până la sânge de cătușe, Irina este așezată pe bancheta din spate între doi milițieni și dusă la secția de miliție din Tiraspol. Aproape o oră acolo sunt înregistrate materialele, timp în care Irina stă în continuare în cătușe în mașină, iar apoi ea este dusă la judecată la Slobozia. Abia înainte de a intra în judecătorie milițienii au scos cătușele, dacă vă imaginați, abia atunci au înțeles că nu este corect să încătușezi un om înainte de judecată.”

Europa Liberă: Ca avocat, care credeți că sunt cele mai grave încălcări în această situație?

Stepan Popovski: „Irina a fost reținută de milițieni de la ora 11.00 până la 15.30 – este o de facto reținere ilegală, pentru că nu a existat un protocol. Iată încă o încălcare. Nu au existat motive pentru reținere. Folosirea cătușelor s-a făcut tot cu încălcarea legii.

Apoi, când au ajuns în instanță, judecătoarea a întrebat: „Dar de ce ați adus-o?”. Adică judecătoarea nu știa de acest proces, deci au fost acțiuni voluntariste ale miliției. În concluzie, tot ce au făcut milițienii pe data de 7 aprilie a fost ilegal.”

Europa Liberă: Ce a urmat după acest episod?

Stepan Popovski: „Pe 10 aprilie a avut loc judecata, informațiile din video au fost considerate ca fiind calomnie și a fost pusă o amendă. Însă instanța nu a luat în calcul abuzurile care au fost comise cu câteva zile mai devreme. Atunci Irina a contestat decizia primei instanțe și a făcut o plângere la Curtea supremă, care însă i-a restituit plângerea – un procedeu care în general nu există în procedura administrativă – plângerile sunt fie acceptate, fie respinse.

Apoi a început un joc murdar de-a pisica și șoarecele – schimburi de scrisori în loc de decizie judecătorească. Acest lucru din punctul de vedere al Convenției Europene pentru Drepturile Omului intră în definiția limitării accesului la justiție. Irinei nu i s-a dat posibilitatea să se apere în procesul de la Curtea supremă.”

Europa Liberă: Înțeleg că după acest episod Irina Vasilakii a publicat o nouă înregistrare pe canalul său de Youtube, cu acuzații la adresa celor din administrația de la Tiraspol?

Stepan Popovski: „După ce a fost tratată în felul acesta, Irina Vasilakii a filmat un nou video, numit „Ei vor să mă omoare!”, unde își arată vânătăile de la cătușe și de la bătăile milițienilor, care în plus erau și filmate pe mobil. De facto, a fost un episod de tortură, potrivit definiției articolului 6 al Convenției Europene, iar milițienii și-au depășit atribuțiile.

Acest al doilea video l-a deranjat pe maiorul Karamanov, care a scris o plângere și a depus-o la secția de miliție unde este șef. Dosarul este tergiversat de judecător peste termenul de prescripție pentru încălcările administrative și ulterior închis. Dar instanța așa și nu a dat o calificare abuzurilor miliției, ceea ce consider că nu este corect. La noi în general organele puterii, în special miliția, sunt în afara controlului judiciar. Pot face tot ce vor și aceste acțiuni vor rămâne fără consecințe în instanță.”

Europa Liberă: De unde a apărut dosarul penal care a forțat-o pe Irina Vasilakii să plece din regiunea transnistreană?

Stepan Popovski: „Toți judecătorii la care am apelat au refuzat să examineze acțiunile ilegale ale miliției în procesul pregătirii dosarului administrativ. Adică de facto ni s-a refuzat respectarea prezumției nevinovăției. Au fost grav încălcate procedurile și noi am cerut instanțelor să examineze și să dea o apreciere juridică acestor acțiuni. Dar judecătorii au refuzat. Subliniez: judecătorii au refuzat să examineze plângerile noastre cu privire la caracterul ilegal al acțiunilor miliției.

Și în momentul în care am contestat în instanță procedurile de reținere ilegală, ne-a fost transmisă printr-o judecătoare decizia de intentare a unui dosar penal. A fost ca o răzbunare: „Ți-ai permis să contești acțiunile noastre, atunci noi își deschidem dosar penal!”.

Irina Vasilakii a fost acuzată de acțiuni violente împotriva unui milițian, pe care le-ar fi comis în momentul în care era în cătușe pe bancheta din spate a mașinii. Fiind în cătușe, a reușit să-l „înșface prin pantaloni de organul genital” pe unul dintre milițieni. Așa sună acuzația din dosarul penal.

Dosarul penal pentru cele întâmplate pe 7 aprilie este deschis abia pe 12 august, la mai bine de patru luni după ce se presupune că ar fi avut de suferit milițianul. De atunci, Irina era chemată periodic la interogatorii, erau inventate tot felul de acuzații și detalii noi. Ea a scris și o plângere la Comitetul de anchetă privind acuzațiile false ale milițienilor, invocând lipsa oricăror probe și faptul că aceștia s-au plâns că au fost agresați abia la patru luni după incident. Dar această plângere i-a fost respinsă.”

Europa Liberă: Până la urmă, ce a determinat-o pe Irina Vasilakii să părăsească regiunea?

Stepan Popovski: „S-a ajuns la etapa în care Irina a fost obligată să semneze un angajament de a nu părăsi regiunea și i s-au prezentat materialele din dosar – este etapa care însemnă că deja se pregătește judecata. Irina și-a luat concediu de boală, după care a intrat în carantină fiind contact direct al unei persoane confirmate cu Covid-19. În timpul carantinei, Irina era în permanență presată de miliție și era clar că nu este cazul să ne așteptăm la o examinare corectă și echitabilă a cazului. Și probabil că în acest context Irina a decis să părăsească Transnistria pentru că finalul acestui proces era clar și după felul în care au evoluat alte dosare. Ghenadi Ciorba de exemplu este în închisoare. Babaian este în închisoare. Adică oricine intră în vizorul lor și nu pleacă imediat, neapărat ajunge la închisoare.”

Europa Liberă: Unde să află în acest moment Irina Vasilakii și ce urmează în dosarul ei?

Stepan Popovski: „Irina se află în afara Transnistriei, altceva nu pot spune. În ceea ce privește dosarul ei, sunt încălcate mai multe articole ale Convenției Europene a Drepturilor Omului: articolul 3 care ține de inadmisibilitatea tratamentului inuman și a torturii; articolul 6 – dreptul la un proces echitabil și prezumția nevinovăției. La noi în general se creează impresia că prezumția nevinovăției nu există. Aceste aspecte sunt recunoscute de CEDO și comunitatea internațională ca fiind de responsabilitatea Republicii Moldova și Federaţiei Ruse – acest lucru este stabilit în mai multe sentințe ale CEDO. Dar nici până în prezent aceste țări nu au elaborat un mecanism eficient de apărare a drepturilor omului în Transnistria. Plângerea Irinei Vasilakii a fost expediată deja la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.”

***

Aproximativ 100 de organizații membre ale Platformei Naționale a Forumului Societății Civile din cadrul Parteneriatului Estic solicită guvernelor Republicii Moldova și Ucrainei ca negocierea proiectului Acordului privind asigurarea funcționării Nodului hidroenergetic nistrean să fie făcută din perspectiva funcționării ecosistemelor fluviului Nistru în aval de acest complex hidroenergetic și nu din perspectiva producerii energiei electrice. De asemenea, se cere desecretizarea negocierilor și sprijinul Comisiei Europene atât prin asistență tehnică, cât și mediere a procesului, se arată într-o declarație a acestor organizații. Diana Răileanu relatează:

Nistru e al nostru, Nistru e al nostru, scandau la un protest, acum doi ani, pe când măsurile anti-epidemice nu-i împiedicau, activiștii civici ca să-și anunțe atitudinea față de problemele de mare actualitate.

Problema care i-a scos atunci în stradă este și astăzi foarte actuală: intenția Ucrainei de a construi mai multe hidrocentrale pe râul Nistru care riscă să lase Republica Moldova fără apă. Până acum, cererile ecologiștilor se pierdeau în gol, mai ales din cauza inexistenței unui dialog între Chișinău și Kiev.

Odată cu vizita în țara vecină a președintei Maia Sandu, activiștii civici încearcă să dea un semnal autorităților că nepăsarea ar putea să-i coste scump și asta pentru că dauna o va suporta întâi de toate natura, iar apoi inevitabil oamenii, spune directorul executiv al organizației Eco-TIRAS, Ilia Trombițki.

„Noi avem în ambele țări tradiția de a face economii din contul măsurilor de mediu. Iată de ce credem că și bugetele noastre trebuie revizuite în favoarea măsurilor de mediu, inclusiv măsurilor de adaptare spre schimbările climatice. Starea râului Nistru este foarte importantă pentru a păstra condițiile de viață, condițiile pentru producerea agricolă și pentru a stopa schimbările negative pe care le observăm acum.”

Ecologiștii salută reluarea dialogului cu Kievul și speră că pe agenda subiectelor de negociere își va face loc și situația râului Nistru. Până acum, discuțiile aveau loc cu ochii închiși, constată directoare adjunctă a Centrului Național de Mediu, Iuliana Cantaragiu. Chișinăul se făcea a nu vedea că negocierile privind extinderea complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk sunt în defavoarea propriilor cetățeni și activa de parcă era avocatul Kievului, și nu a propriului ecosistem.

„Acordul e necesar să fie negociat în continuare și negocierea trebuie să continue din perspectiva protecției fluviului Nistrului. Adică, producem curent electric și permitem să funcționeze nodul hidroenergetic nistrean așa cum el este, dar doar în măsura în care apele râului Nistru permit acest lucru. Nu mai mult, nu dezvoltăm acest complex.”

Activiștii civici mai spun că odată cu semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană, atât Kievul cât și Chișinăul și-au asumat anumite angajamente, inclusiv de mediu. Ignorarea acestora, ar putea să coste scump în viitor bugetele ambelor țări, declară președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniță.

Iată de ce internaționalizarea subiectului oferă activiștilor siguranța că în prim-plan vor fi puse interesele cetățenilor, și nu ale unor „grupuri oligarhice”, spune Alecu Reniță.

„Atunci când se spune că degeaba luptăm fiindcă sunt clanuri foarte puternice, noi credem că așa cum am reușit într-o perioadă mult mai grea, mă refer aici la ceea ce a însemnat dominația la Chișinău a lui Plahotniuc și la Kiev a lui Poroșenko și care erau foarte aproape de a semna o sentință în privința râului Nistrului, așa vom reuși și acum. Spun acest lucru ca să transmitem și către opinia publică din Moldova, Ucraina și UE că noi credem că fluviul Nistru va putea să devină un râu care va putea să deservească o regiune și nu va pune în pericol securitatea oamenilor din bazinul hidrografic.”

Problema râului Nistru a ajuns să fie dezbătută în cadrul Platformei naționale a forumului societății civile din cadrul Parteneriatului Estic. Activiștii civici cer guvernelor de la Chișinău și Kiev să nu secretizeze negocierile ce vizează Nistrul și să ceară expertiza Comisiei Europene. Între timp, ecologiștii promit să vorbească constant în spațiul public despre problemele de mediu ca să le readucă din conul de umbra pe lista de priorități imediate.

***

Cum văd problemele râului Nistru ecologiștii din regiunea transnistreană? Corespondentul nostru Serghei Ursul a stat de vorbă cu doi experți din stânga Nistrului. Ivan Ignatiev este președintele organizației Ecospktr, el confirmă că râul deja nu este în cea mai bună stare, iar o eventuală construcție de noi hidrocentrale pe segmentul ucrainean, planificate pentru 2026 va agrava și mai mult starea de lucruri. Va avea de suferit însăși Ucraina, dar și Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, spune Ivan Ignatiev:â

Ivan Ignatiev: „Consecințele pot fi foarte triste. Dacă vorbim despre consecințele construcțiilor hidrotehnice, putem deja simți din plin influența negativă a construcțiilor făcute în secolul trecut, care au distrus biodiversitatea râului. Iar dacă planurile Ucrainei de a construi o cascadă de hidrocentrale pe segmentul său vor fi realizate, situația se va înrăutăți și mai mult de la izvoarele râului până în deltă. Pentru că aceste construcții presupun inundarea a zeci de mii de hectare, mai multe localități vor intra în zona inundabilă, se vor pierde mai multe parcuri naționale din partea de sus a râului, în Ucraina.

Vor fi și consecințe mai îndepărtate, cumulate cu riscurile climatice. Vedem că în ultimii ani la noi are loc o încălzire și o redistribuire a precipitațiilor. Deja de cinci ani noi trăim în condiții de secetă hidrologică. Așa că pe lângă consecințele ecologice legate de schimbarea regimului hidrologic, aceste construcții vor duce la faptul că râul Nistru se va transforma într-un șir de lacuri legate între ele. Și asta, în primul rând din cauza scăderii vitezei de curgere a apei – atât în urma construirii lacurilor de acumulare, cât și din cauza scăderii cantităților de precipitații și creșterea volumelor de apă extrasă din Nistru.

Din cauza scăderii vitezei de curgere a apei, în râu și pe maluri crește vegetație și apele devin mai poluate, adică se înrăutățește starea microbiologică a fluviului.”

Europa Liberă: Ați vorbit despre consecințele ecologice. Ce aspecte ar mai putea fi afectate?

Ivan Ignatiev: „Dacă vorbim despre consecințe social-economice, atunci trebuie să punem în prim plan înrăutățirea calității resurselor de apă, pentru că râul Nistru este o sursă de apă potabilă pentru mai multe orașe mari – Cernăuți, Odesa, Chişinău. În plus, cantitatea scăzută de apă în râu va compromite planurile Republicii Moldova și Transnistria, dar și ale Ucrainei de a construi noi sisteme de irigare – pur și simplu nu va fi suficientă apă pentru aceste proiecte.

Înainte, când se vorbea despre concurența pentru resursele acvatice, se aveau în vedere țările din Orientul Mijlociu, iar acum, din păcate, riscurile climatice înrăutățesc tot mai mult situația și la noi, în sensul asigurării populației cu apă potabilă, irigare și producere de energie electrică.

Există și riscuri economice, sociale, sanitaro-epidemiologice. Pierdem un râu foarte pitoresc care este și un loc de odihnă. Și potențialul recreativ al râului va scădea. Transnistria primește o parte din energia electrică de la hidrocentrala de la Dubăsari, însă dacă cantitățile de apă vor scădea, se vor reduce și volumele de curent produs. În consecință, va crește dependența de curentul produs din gaze și cărbune la Centrala de la Cuciurgan – iar acest lucru are, la fel, consecințe ecologice.”

***

Directoarea unei alte organizației ecologice de la Tiraspol, „Eikimena”, Polinia Arnăut, spune că cea mai bună soluție pentru recuperarea Nistrului este să fie încetate orice influențe în ale omului în procesele firești ale râului.

Polina Arnăut: „Pe râul Nistru au apărut foarte multe insulițe, inclusiv în locuri unde acestea nu existau înainte. Când râul era navigabil, albia lui era curățată. Acum nimeni nu mai face acest lucru, pentru că Nistrul nu mai este navigabil. De exemplu, în regiunea portului de la Bender, pe malul stâng al Nistrului, a apărut recent o insulă foarte mare. Acolo deja crește iarbă și chiar copaci mici. În curând insula se va transforma în mal. În felul acesta râul va deveni un lanț de lacuri, unite printr-un pârâiaș micuț.”

Polina Arnăut mai spune că dacă interferența în ecosistemul Nistrului nu va înceta, acesta riscă să repete soarta râului Bâc, care traversează Chişinăul – din cauza construcției lacului artificial de la Ghidighici și a deversărilor de reziduuri, râul Bâc a degradat și dintr-un râu navigabil a devenit un pârâu mic și poluat, atrage atenția ecologista de la Tiraspol.

Aici e Radio Europa Liberă