Președintă PEN România – filială a Organizației Mondială a Scriitorilor (International PEN) cu sediul la Londra. A fost redactor la revista „Echinox” și redactor-șef la revista „Steaua”, ambele din Cluj. O autoare prolifică care a publicat peste 16 volume de poezie, 7 de proză și 11 volume de eseuri și critică literară, traduse în mai multe limbi europene.
Dialogul nostru cu Ruxandra Cesereanu a pornit de la o amintire comună din anul 1996 de la Festivalul de poezie de la Sighișoara și de la o călătorie pe care am făcut-o cu acea ocazie, invitați de Emil Hurezeanu, la Biertan – o localitate săsească, unde se află una din cele mai impozante biserici fortificate din zonă, și discutăm despre impactul pe care l-a avut spațiul transilvănean, un spațiu al imaginarului, al legendelor și al miturilor, asupra invitatei noastre.
„Spațiul transilvan a contat enorm în formarea mea, ca intelectual și scriitor, dar eu sunt o făptură hibridă”, spune Ruxandra Cesereanu, vorbind despre trăsăturile moștenite de la părinți – de la mama ei, olteancă de obârșie, vivacitatea și temperamentul, latura spirituală datorând-o mai ales tatălui ei, Domițian, și tot lui inițierea în istoria poeziei moderne și în istoria poeziei românești.
Ruxandra Cesereanu predă la Universitate temele tragediei grecești, teatrul shakespearian, mitul lui Din Juan și rescrierea lui la diverși autori, ajungând până la Ibsen și Cehov, predă poezie universală de la Baudelaire până la Ginsberg, plus câțiva poeți români, și ține, de asemenea, cursuri despre literatura în totalitarism (memorialistică de detenție).
O bursă Fulbright, postdoctorală, pe care a avut-o la New York, la începutul anilor ’90, de cercetare a sistemelor totalitare din secolul XX, a tulburat-o, a făcut-o să-și „piardă” puțin sufletul, puritatea, spune Ruxandra Cesereanu.
„Citeam memorialistică pură, nu romane, și în prima săptămână de cercetare la New York lucrurile au fost atât de dure, încât îmi creștea brusc temperatura, aveam senzația de vomă și la un moment dat mi-am pus problema să returnez banii, să renunț la bursă și să mă întorc acasă, pentru că nu eram sigură că voi putea să rezist psihologic la ceea ce citeam.”
Soluția, pe care i-a sugerat-o Corin Braga, soțul ei și bine cunoscutul scriitor, a fost să scrie complet altceva, ca o terapie, fără legătură cu subiectul cercetării sale. Așa a compus Ruxandra „Peripețiile Alisei în Țara NewYorkeză”, capitol inclus ulterior în romanul ei „Tricephalos”.
Ruxandra Cesereanu crede în poezie ca exorcism, pentru că poezia conține o anumită energie de vindecare. Scriitoarea își dezvăluie secretele laboratorului de creație: rostirea poetică, la ea, vine mai întâi ca o irupție de gânduri și sentimente, ulterior intervine șlefuirea textului, munca de meseriaș.
„Poezia este castelul absolut în artă și cred că ea nu poate fi echivalată decât de muzica simfonică.”
- Te-ar putea interesa și: Cultura la frontieră | Cu Matei Vișniec, un scriitor și un dramaturg profund implicat în problemele lumii
Discutăm despre prietenia Ruxandrei Cesereanu cu Andrei Codrescu, poet și prozator american de origine română, născut la Sibiu, cu care au scris împreună un poem, la două mâini, prin corespondență, poem intitulat „Submarinul uitat” (un titlu ce ne duce cu gândul la faimosul hit Beatles: „Yellow Submarine”).
„Un singur cer deasupra lor” (apărut în mai multe ediții) este volumul de proză al Ruxandrei Cesereanu, provocat de dorința studenților ei de a cunoaște mai bine cotidianul vieții în comunism.
„Noi dispunem de informații istorice, m-au spus studenții, dar avem nevoie de narativitate, de epică pentru a înțelege mai bine cum ați stat la coadă pentru o jumătate de litru de ulei, pentru un kilogram de zahăr, pentru o bucată de unt, pentru zece ouă.”
A rezultat o frescă a societății românești în comunism, cu personaje diferite, victime și opresori. Chiar și cu copii deportați în Bărăgan, alături de părinții lor.
„Scrisoare către un prieten și înapoi către țară” se intitulează poemul-manifest al Ruxandrei Cesereanu scris, provocat de revolta civică (mișcarea #Rezist) din perioada regimului Dragnea.
„Credința mea este că patriotismul e altceva decât naționalismul. A fi patriot înseamnă a fi un chirurg al propriei tale țări, căreia îi vezi cusururile și pe care încerci să i le corectezi.”
Aceeași chestiune, spune interlocutoarea noastră, și-a pus-o scriind la un roman început în 2006, abandonat și reluat în 2021, roman despre postcomunismul românesc, cu tot ce acoperă acest termen: fenomenul Piața Universității 1990, mineriadele, mișcarea legată de Roșia Montană, incendiul de la „Colectiv”, cazul fetelor de la Caracal, corupția, duplicitatea politică etc. Un roman satiric și pamfletar, intitulat „Regii gunoaielor”, apărut zilele acestea la Editura Polirom.
Discutăm la final și despre volumul „Fotografie de război”, alcătuit de Radu Vancu, publicat sub egida PEN România, cu ocazia centenarului acestei organizații scriitoricești, la o jumătate de an după invazia rusească la scară largă în Ucraina. Cartea conține texte literare în română, engleză și ucraineană (acestea din urmă semnate de poeți și eseiști din țara vecină). Este un gest de solidaritate cu confrații noștri din această țară-martir.
Vă invităm să urmăriți dialogul cu Ruxandra Cesereanu și să-i căutați cărțile. Antologia poetică „Panteră neagră am fost cândva” a Ruxandrei Cesereanu, publicată la Cartier, se găsește în librăriile din Republica Moldova.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te