Cum a ajutat Paul Manafort la alegerea președintelui Ucrainei

Paul Manafort

În ajunul procesului.

Paul Manafort devine marți 31 iulie primul dintre colaboratorii de campanie ai președintelui Donald Trump trimis în judecată sub acuzații de fraude bancare și impozitare documentate de anchetatorii care cercetează implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016.

Deși ținta imediată a procesului ține de delicte financiare, el ar putea scoate la lumină lucruri neplăcute pentru omul care a condus campania lui Trump vreme de trei luni și care a participat în vara anului 2016 la o întâlnire cu rușii care ofereau informații compromițătoare despre contracandidata democrată Hillary Clinton – un eveniment aflat acum în centrul anchetei speciale conduse de peste un an de Robert Mueller.

Observatorii sunt de acord că nu trebuie să ne așteptăm ca procesul să aducă mari noutăți în privința implicării rusești în alegerile americane, și că este posibil ca membrii echipei Mueller să „păstreze” asemenea dovezi pentru un al doilea proces cu Manafort, care ar putea începe în septembrie.

Chiar și așa, procurorii au cerut permisiunea să abordeze la proces munca lui Manafort pentru politicienii pro-ruși din Ucraina, de unde i-ar fi venit banii pe care i-ar fi spălat apoi prin conturi bancare din străinătate.

Într-o relatare din ajun, corespondenții Europei Libere la Kiev și Praga spuneau că la început Paul Manafort nu avea o părere prea bună despre Viktor Ianukovici, președintele ucrainean înlăturat de la putere de evenimentele de pe Maidan.

Experimentatul consultant și lobbist american și-a formulat în 2005 rezerve serioase când oligarhii ucraineni l-au năimit să-l relanseze pe Ianukovici, ștergând urmele înfrângerii sale politice din anul precedent la alegeri, în favoarea lui Viktor Iușcenko, pe fondul protestelor de masă cunoscute drept „Revoluția portocalie”.

După încă cinci ani, Ianukovici a câștigat președinția Ucrainei, aducându-i lui Manafort un trofeu, ca și sarcina nouă de a-i crea o nouă imagine liderului de la Kiev în occident.

Acel efort, ca și sumele imense care i s-au plătit lui Manafort, se află acum în vizorul judiciarului american și al potențial explozivei investigații a comisiei conduse de anchetatorul special Robert Muller.

Procurorii din procesul care începe la 31 iulie cu selectarea juraților spun că vor convoca 35 de martori, inclusiv cinci cu aranjamente de imunitate, ca să dovedească că Manafort a spălat peste 30 de milioane de dolari din afacerea de consultanță pentru Ucraina, ascunzând câștigurile de Fiscul american.

Jurații vor vedea fotografii cu mașinile de lux ale lui Manafort, cu vile și bazine, haine comandate la croitori din Beverly Hills, antichități scumpe și bilete pentru tot sezonul la meciurile echipei sale favorite, New York Yankees.

Asscociated Press a scris că judecătorul de district T.S. Ellis III, care conduce procesul, i-a avertizat pe procurori să nu exagereze cu dovezile spectaculoase și să nu alimenteze antipatia față de ruși – mai ales, a observat el, că mulți americani nici nu fac diferența între ucraineni și ruși. Judecătorul a spus că nu va accepta să fie prezentate imagini cu Manafort și alții la petreceri cu femei „puțin îmbrăcate”, dacă asemenea fotografii există.

Printre numele care figurează în documentele ce urmează să fie prezentate la proces se numără și al lui Konstantin Kilimnik, un rus puțin cunoscut, despre care se crede că ar fi fost reprezentantul principal al lui Manafort în Ucraina. Într-un interviu cu Europa Libgeră din 2017, Kilimnik a declarat că a vorbit foarte des cu Manafort în timpul alegerilor prezidențiale americane din 2016.

În ianuarie 2006 – scriu corespondenții Europei Libere – Manafort a elaborat un plan de câștigare a alegerilor pentru Ianukovici și partidul pro-rus al Regiunilor, un plan care se concentra asupra legăturilor bune cu Rusia, într-o vreme când cele două țări est-europene vecine se aflau într-unul din așa-numitele „războaie ale gazului”.

În anii următori, legăturile americanului cu Partidul Regiunilor s-au consolidat, iar Manafort și-a făurit și relații de afaceri cu mai mulți oligarhi ruși, inclusiv Oleg Deripaska, un miliardar din industria metalurgică aflat în grațiile lui Putin și trecut pe lista de sancțiuni a Statelor Unite în aprilie.

În februarie 2010, Ianukovici a învins-o pe Iulia Timoșenko la alegerile prezidențiale, spre fericirea lui Manafort, care scria într-un email că este una din cele mai mari realizări din cariera lui. Eforturile lui au fost răsplătite și în 2012, când Partidul Regiunilor a câștigat o mare majoritate a fotoliilor parlamentare.

În anii următori munca „ucraineană” a lui Manafort s-a concentrat asupra îmbunătățirii imaginii conducerii de la Kiev la Washington și Bruxelles.

Dacă procesul început la 31 la Alexandria, în statul Virginia, se axează pe delictele financiare ale lui Manafort, cel din septembrie, de la Washington DC, va avea ca principală acuzare faptul că în vreme ce lucra în slujba ucrainenilor, Manafort nu s-a înregistrat ca agent străin în Statele Unite, cum ar fi trebuit.

Potrivit Associated Press importanța primului proces este că va permite publicului o primă privire în ceea ce a acumulat în 14 luni de muncă așa-numita „anchetă Mueller”, oferind detalii despre faptele unui suspect căruia Trump i-a încredințat conducerea unei perioade cruciale din campania sa prezidențială, cuprinzând și convenția republicană. Mai mult, procesul are loc într-un moment delicat pentru președintele american, tot mai dorit de echipa lui Mueller pentru un interviu și tot mai enervat de ceea ce Trump numește adesea „vânătoarea de vrăjitoare”.

Suspansul ar putea fi intensificat de spectacolul mărturiei adjunctului lui Manafort, Rick Gates, ca și de speculația că Manafort, care riscă să fie condamnat la decenii de închisoare, speră să fie grațiat de președintele Trump.