Armistițiul de ultim moment, anunțat de premierul pakistanez Shehbaz Sharif pe X în seara zilei de 8 aprilie, a survenit cu doar câteva ore înainte de expirarea termenului limită stabilit de președintele american Donald Trump, prin care avertiza Iranul asupra consecințelor care ar putea duce la distrugerea unei civilizații „care nu va mai putea fi readusă niciodată la viață”.
„Republica Islamică Iran și Statele Unite ale Americii, împreună cu aliații lor, au convenit asupra unui armistițiu imediat peste tot, inclusiv în Liban și în alte părți, cu efect imediat”, a postat Sharif, cu hash tag la înalți oficiali ai administrației americane.
Referindu-se la conversația sa cu Sharif și cu șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, pe care l-a descris anterior ca fiind „mareșalul său preferat”, Trump a postat pe Truth Social: „Sunt de acord să suspend bombardamentele și atacurile asupra Iranului pentru o perioadă de două săptămâni”. Ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, i-a lăudat, de asemenea, pe Sharif și pe șeful armatei pakistaneze pentru eforturile lor.
„O mană cerească” pentru Pakistan
Analiștii au descris această realizare ca fiind o „mană cerească” pentru Pakistanul dotat cu arme nucleare, care s-a confruntat în repetate rânduri cu acuzații din partea diverselor administrații americane – inclusiv a celei conduse de Trump – că ar fi jucat un joc dublu în timpul războiului NATO-SUA împotriva talibanilor din Afganistan.
Pakistanul și-a consolidat, de asemenea, legăturile cu statele din Golf bogate în petrol, evitând în același timp cu succes riscul unui conflict nedorit cu Iranul – mai ales că Arabia Saudită, care a semnat anul trecut un acord strategic de apărare reciprocă cu Islamabadul, ar fi putut fi atrasă în război.
„Pakistanul a acționat foarte înțelept, consolidându-și imaginea diplomatică și evitând în același timp un război cu cel mai apropiat vecin al său, Iranul”, a declarat Ayesha Siddiqa, cercetătoare la Departamentul de Studii de Război al King’s College din Londra și autoare a cărții Military Inc.: Inside Pakistan’s Military Economy.
„Este destul de ușor să intri într-un război, dar este foarte dificil să ieși din el”, a mai spus Siddiqa, adăugând că Pakistanul a fost singura țară din regiune care putea discuta atât cu Iranul, cât și cu Statele Unite - și a folosit această oportunitate cu multă înțelepciune.
Pakistanul are o graniță de aproximativ 900 de kilometri cu Iranul. Ea separă provinciile iraniene Sistan și Baluchestan de provincia pakistaneză Balochistan. Regiunea, caracterizată de un teren accidentat și de controlul limitat al statului, găzduiește o serie de grupări militante, inclusiv gruparea anti-iraniană Jaysh al-Adl (fosta Jundallah), precum și grupuri separatiste baloch care operează pe partea pakistaneză a graniței.
Personalul de securitate stă de pază la un punct de control din „zona roșie” a orașului Islamabad, pe 9 aprilie 2026.
Rolul Arabiei Saudite
Siddiqa a susținut, de asemenea, că Pakistanul nu a avut altă opțiune decât să intervină și să medieze o soluție. În opinia ei, având în vedere escaladarea situației, Arabia Saudită ar fi putut fi în cele din urmă atrasă în conflict dacă Iranul ar fi continuat să lovească instalații din interiorul regatului. În temeiul Acordului strategic de apărare reciprocă – care stipulează că un atac asupra uneia dintre părți este considerat un atac asupra ambelor – Pakistanul ar fi fost supus unei presiuni semnificative pentru a sprijini Arabia Saudită, ceea ce i-ar fi lăsat, probabil, puține opțiuni în afară de a se alătura unui război condus de Arabia Saudită împotriva Iranului.
Armistițiul temporar prevedea că Iranul ar redeschide Strâmtoarea Ormuz, permițând traficul maritim pe această rută. Închiderea acesteia a provocat o penurie de petrol care a afectat consumatorii din întreaga lume. Aproximativ o cincime din petrolul mondial trece prin Strâmtoarea Ormuz.
FOTO DE ARHIVĂ: Nava-cisternă „Callisto” staționează ancorată pe fondul reducerii traficului în Strâmtoarea Hormuz, în Muscat, la 10 martie 2026.
„Pakistanul și Iranul nu au avut niciodată relații foarte cordiale. Dar, fiind cei mai apropiați vecini și țări musulmane, Iranul are mai multă încredere în Pakistan decât în orice altă țară din regiune”, a declarat Europei Libere Khalid Sultan, un analist din Islamabad.
Sultan a susținut că „victoria neașteptată” a Pakistanului împotriva Indiei în războiul de patru zile din mai 2025 a sporit importanța Pakistanului pentru țările din Golf. În ciuda situației economice fragile, multe țări din Golf încearcă acum să mențină Pakistanul de partea lor.
„Acest lucru i-a oferit Pakistanului o influență diplomatică pentru a ieși în prim plan și a juca un rol principal în dezamorsarea conflictului dintre SUA și Iran.” El a spus că noile evoluții au îmbunătățit imaginea Pakistanului și i-au consolidat reputația diplomatică.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te