Dan Dungaciu: Cum se face că numai România pretinde că în R. Moldova guvernarea este credibil pro-europeană?

În timpul vizitei sale recente la Chișinău, ministrul român de externe Teodor Meleșcanu a spus că este crucial ca alegerile parlamentare moldovene din 24 februarie să îndeplinească cele mai înalte standarde democratice. Politologul român Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, crede însă că pentru România, care deține tocmai acum președinția rotativă a Uniunii Europene, există mari riscuri din acest punct de vedere.

Liliana Barbăroșie în dialog cu Dan Dungaciu

Europa Liberă: V-am auzit afirmând că alegerile din Republica Moldova sunt cruciale și pentru România, pentru imaginea României în regiune, pentru că se joacă cumva prestigiul României. Aș vrea să elaborați un pic această idee.

Dan Dungaciu

​Dan Dungaciu: „Prima observație este că România și-a asumat într-un mod care pentru noi, cei de la Fundația Universitară a Mării Negre, cel puțin, este inexplicabil girarea unei guvernări care n-ar fi trebuit să primească cecuri în alb. România a oferit sprijin politic, sprijin financiar – direct sau indirect – Guvernului de la Chișinău. Chiar dacă la un moment dat la început se vorbea de niște condiționalități, acele condiționalități pe parcurs au fost complet uitate sau deliberat ignorate.

În al doilea rând, în pofida faptului că România a continuat să gireze Guvernul de la Chișinău, Guvernul respectiv a mers într-o direcție cel puțin bizară, sfidând instituții europene, recomandările europene, mesajele politice europene… Ca să dau exemplul cel mai flagrant – schimbarea legislației electorale. Dar nu e singurul care se poate da. Din această perspectivă nu doar că sprijinul României a oprit într-un fel elanul foarte suveranist și anti-european, sau cel puțin neeuropean al autorităților de la Chișinău, dar pare că l-a încurajat.

În al treilea rând, România prin acest lucru și-a asumat o poziție aproape singulară la nivelul Uniunii Europene. Adică, dacă s-a ajuns, de pildă, că la Chișinău autorități la nivel de miniștri din Germania să nu se fotografieze cu oficiali de la Chișinău pentru a nu gira Guvernul, România a continuat să gireze Chișinăul și chiar după sancțiunile aplicate de către oficialii europeni, de către Bruxelles, de către Comisia Europeană.

România a ținut să organizeze ședințe comune de Guvern, vizite ale premierilor ca și cum ar fi cauționat, ar fi mângâiat unde Bruxelles-ul a lovit, ca să zic așa, sau a sancționat, ca să mă exprim mai elegant.

Și nu în ultimul rând, România este astăzi președinta Consiliului Uniunii Europene, deci deține președinția semestrială. În acest moment deține această funcție importantă la nivel de vizibilitate și nu numai la nivelul Uniunii Europene în momentul în care se desfășoară alegeri parlamentare la Chișinău. România girează sau încearcă să-și asume în această președinție inclusiv un proiect politic care pare mai degrabă mort - Parteneriatului Estic - din care, evident, și Republica Moldova face parte.

Deci imaginați-vă ce s-ar întâmpla în acest moment în care România deține președinția și vorbește despre Parteneriatul Estic, ce s-ar întâmpla dacă în Republica Moldova actualele alegeri ar fi distorsionate de o intervenție oficială guvernamentală flagrantă de tip: sancționarea unor politicieni, invalidare, scoatere din cursă, așa cum s-a întâmplat, de pildă, după invalidarea alegerilor care au avut loc la Chișinău?”

​Europa Liberă: Și ce s-ar întâmpla, dl Dungaciu?

Dan Dungaciu: „Cred că în acel moment prestigiul României, toate explicațiile pe care le-o fi dat România într-o direcție sau alta apropo de girarea, după părerea mea, necugetată a Guvernului de la Chișinău, i se vor întoarce, pentru că cineva va întreba la București: pe ce v-ați bizuit atunci când ați girat la nivel de cec alb Guvernul de la Chișinău? Pe ce v-ați bazat când aţi mizat că acest Guvern nu va face lucruri și mai grave?

Iar dacă acest Guvern le va face, România va fi complet decredibilizată, pentru că toată expertiza ei pe Republica Moldova care la un moment dat a și fost invocată în discuțiile oficiale, toată expertiza asta nu mai valorează doi bani și arată că Republica Moldova nici măcar nu ține seama în niciun fel de ceea ce România i-ar fi sugerat. Deci, România devine, cum s-ar spune, un actor complet necredibil în această regiune, dacă nici măcar pe Republica Moldova, tu – stat membru UE şi NATO, finanțator al Republicii Moldova, girant al Republicii Moldova – nu reușești să furnizezi expertiza corectă și să ții în frâu, să zicem Guvernul de la Chișinău, atunci evident că nu poți emite pretenții pe state mai complicate, mai ample, mai mari.”

​Europa Liberă: Din perspectivă geopolitică, cum priviți aceeași întrebare: ce ar putea urma? România, fiind în fruntea Uniunii Europene, poate face ceva, de exemplu, ca să nu se întâmple lucruri nedorite de populație în problema transnistreană?

Dan Dungaciu: „Chestiunea cu Transnistria este al doilea subiect foarte complicat, pentru că s-a ignorat aproape deliberat acest subiect, deși de la Chișinău vin tot felul de mesaje, care de care mai bizare, care de care mai surprinzătoare. În 2019 s-a anunțat deja, sigur nu foarte public s-au făcut aceste mesaje, dar a fost anunțat de la cel mai înalt nivel, de vicepremier, dna Cristina Lesnic, care a anunțat că 2019 va fi anul negocierilor coșului trei, deci coșului care include pachetele de securitate și politice vizavi de statutul regiunii separatiste.

E o chestiune în premieră și, doi, s-au făcut nenumărați pași foarte concreți apropo de apropierea dintre Chișinău și Tiraspol, fără precedent. Astăzi, poate ca niciodată în ultimii 30 de ani, Transnistria, regiunea separatistă și Republica Moldova au conexiuni solide pe multiple dimensiuni. Acum a venit și semnalul politic. Și toate lucrurile acestea se petrec în pofida faptului că președintele așa-numitei „republici moldovenești nistrene” face declarații după care doar separația de catifea chiar de tip Slovacia, Cehia este posibilă în soluționarea diferendului dintre Chișinău și Tiraspol.

Acelea sunt perdelele de fum. Dincolo de acele perdele de fum se întâmplă lucruri pe teren, implementate pe teren, iar faptul că se anunță pe 2019 negocierea politică și pe problematica de securitate, în pofida faptului că nu s-a întâmplat nici demilitarizarea regiunii, nici decriminalizarea regiunii, așa cum spune legislația din Republica Moldova - Legea din 2005 cu privire la statutul teritoriilor de est ale Republicii Moldova (Transnistria). Toate acestea arată că se pregătește un proiect politic, iar proiectul politic care poate să fie promovat cu o majoritate de cel puțin 3/5, pentru că Legea din 2005 poate fi schimbată cu 3/5, care să modifice acea lege, care să permită rușilor să scoată de pe agendă referendumul din 2006, care vizează independența și unirea Transnistriei cu Federația Rusă și să se purceadă la negocieri, la negocieri care vor soluționa chestiunea politică a regiunii separatiste înainte ca trupele Federației Ruse să părăsească zona ocupată și munițiile să fie extrase de acolo.

Acesta este pericolul geopolitic strategic dincolo de prestigiul politic al României. Este vorba de un pericol strategic real, care nu vizează numai Republica Moldova într-o primă instanță, pentru că vizează, de fapt, Ucraina. Soluționarea chestiunii transnistrene în scenariul pe care l-am sugerat mai sus înseamnă un cuțit înfipt în spatele Ucrainei, pentru că modelul transnistrean va fi replicat, implicat în Ucraina după ce-l va fi implementat cu oarecare succes în Republica Moldova. Deci, asta este și miza strategică, nu doar politică, ci și geopolitică a regiunii și a acestor alegeri parlamentare din 24 februarie.”

​Europa Liberă: Ați observat că și față de pro-rusul Igor Dodon în România se raportează într-un fel contraproductiv - e văzut ca răul suprem, parcă ar avea puteri supreme și în raport cu asta ceilalți politicieni de la Chişinău parcă se pozitivează. V-aș ruga să elaborați un pic şi această chestiune.

Dan Dungaciu: „Ce se întâmplă acum în Republica Moldova este joc de perdele de fum amestecat cu oglinzi, unii care mișcă oglinzile printr-o perdea de fum care e creată. Două voci semnificative nu contează la Chișinău și la Tiraspol și n-ar trebui să fie în atenția presei, în special în presa din România, mult mai superficială apropo de subiectul Republica Moldova. Pentru că subiectul, din păcate, nu mai este de interes public și politic, așa cum era odată.

Două voci sunt irelevante: una este a lui Igor Dodon și a doua este a președintelui așa-numitei „republici moldovenești nistrene”. Sunt voci irelevante ale unor politicieni care altminteri sunt cei mai votați de pe cele două maluri ale Nistrului. Dar sunt irelevante, pentru că în realitate ele nu au putere politică. Nu ei decid ce se întâmplă acolo, nu ei decid calea care va fi urmată. Exemplul cel mai recent apropo de Igor Dodon, care și-a dat măsura incapacității și neputinței politice atunci când nu a reacționat apropo de desele, nenumăratele, că le-am și uitat numărul, suspendări ale domniei sale. Dl Dodon în ultima vreme, după ce a ridicat sabia bătăliei, confruntării, războiului cu Partidul Democrat în decembrie 2018, declarând că va fi cap de listă și se va implica în alegerile parlamentare (în paranteze fie spus – legea îi permite să fie pe lista socialiștilor), după o ridicare de sprânceană a dlui Plahotniuc, tradusă printr-o declarație a dlui Candu, care a spus: „vom găsi o soluție noi ca să nu participe Dodon la alegerile parlamentare”, s-a și retras.

N-a cântat cocoșul de trei ori că dl Dodon a spus că „nu mă implic în alegerile parlamentare și nu numai că nu mă implic, dar și cad în capcana pe care mi-o întind ei încercând să mă atragă în alegerile parlamentare”. Deci sunt refracții cel puțin ridicole care arată că de fapt dl Dodon defel nu contează. Echivalentul domniei sale în Transnistria este președintele republicii separatiste. Domnia sa a declarat în decembrie 2018 că nu se întâlnește cu Dodon, că nu are ce să discute cu el decât independența Transnistriei și la două săptămâni după aceste declarații belicoase s-a întâlnit cu dl Dodon și au discutat măsurile care sunt implementate și care se vor implementa în regiunea transnistreană și Acordul „Berlin+” astfel implementat pe tern.

Deci, președintele așa-numitei „republici moldovenești nistrene” și dl Dodon sunt două personaje trase cu cheița sau mutate de sfori de alții care fac jocurile cu adevărat în Republica Moldova și în regiunea transnistreană. Ei nu trebuie luați în serios, ei nu trebuie băgați în seamă, ei sunt mari, hai să spunem așa, actori care joacă într-o piesă pe care n-au scris-o ei. Că joacă cu acordul lor, că nu sunt neapărat idioți utili, că de fapt își asumă ceea ce ei realizează politic, asta-i altceva, dar ei nu trebuie crezuți și ideea care e foarte prezentă în presa de la București, după care Igor Dodon este răul absolut și Igor Dodon trebuie cu orice preț scos de la putere nu face decât să pozitiveze imaginea inclusiv a Guvernului Filip, care-i condus de fapt de dl Plahotniuc, care conduce de fapt și Guvernul, și PD, și pe Igor Dodon.

Deci, perspectiva asta a lui Igor Dodon, care este răul absolut în Republica Moldova și trebuie să facem totul ca să câștigăm alegerile parlamentare împotriva dlui Dodon, chiar cu prețul unei coaliții cu dna Maia Sandu și dl Andrei Năstase, este de fapt o mare diversiune care până la urmă - chiar dacă cei care o practică sunt conștienți sau nu - nu face decât să lovească politic în blocul ACUM, care se decredibilizează complet prin ideea că după alegeri ar putea face coaliție cu Partidul Democrat al dlui Plahotniuc.

Cine spune că blocul ACUM în campanie nu are nicio importanță, pentru că în final tot cu dl Plahotniuc vor face o coaliție, minte. Deci, jocul politic și strategic, din păcate, se îmbină la Chișinău și cu foarte multe păcate ale mesajului public al României faţă de Republica Moldova, un mesaj care derivă din faptul că nu recunoaștem cu adevărat existența unui binom Plahotniuc-Dodon, care conduce Republica Moldova printr-un fel de cârdășie comisă între ei cu participare comună. În realitate, ei sunt într-o coaliție, se iubesc între ei dacă fac același joc, mi se pare mie cel puțin. E o greșeală flagrantă cu consecințe politice și strategice semnificative, dacă nu plecăm de la această ipoteză, singura valabilă...”

Europa Liberă: Argumentul guvernării social-democrate din România când e întrebată de ce girează, așa cum ziceți Dvs., guvernarea de la Chișinău e că, dacă ar face altminteri, ar exista riscuri sau ar ajuta la victoria lui Dodon în alegeri.

Dan Dungaciu: „Din păcate, acest argument n-a fost credibil nici atunci și astăzi este complet decredibilizat, pentru că de la acest argument încoace, adică de când a câștigat dl Igor Dodon prezidențialele, cu ajutorul nemijlocit, concret, efectiv al dlui Plahotniuc și al holdingului media al domniei sale, de atunci până astăzi puteai să te dumerești - și cu siguranță că multă lume a făcut asta -, puteai să te dumerești că lucrurile nu stau așa în niciun fel.

Nu există o diferență între cei doi și din această perspectivă ceea ce trebuiau să facă oficialii de la București, după părerea mea, era să se asigure că proiectul european al Republicii Moldova, susținut de către populație și cu adevărat girat de către instituțiile europene, să se instaleze acolo. Nu o bătălie între cine este mai puțin rău: Igor Dodon sau Vlad Plahotniuc, presupunând chiar că cei doi ar fi fost în tabere diferite. Deci cu atât mai mult, pe termen mediu și pe termen lung nu voi putea rezista, nu voi putea susține Republica Moldova ca să reziste presiunilor Estului, dacă construiește o republică care-i bazată pe teroare, pe spaimă, pe control de sus în jos aproape total. Asta este greșeala, dacă vreți, strategică. Nu există bătălie între Plahotniuc și Dodon în care binele este de partea lui Plahotniuc, binele european și răul este de partea lui Dodon.

Cum se poate ca toată Europa să vadă asta, să sancționeze Guvernul de la Chișinău, să sancționeze Republica Moldova, politic vorbind, iar tu la București să te încrâncenezi să rămâi așa după care trebuie să spună el că orice s-ar întâmpla cu dl Plahotniuc este singurul care ține steagul Uniunii Europene în mână? Care steag al Uniunii Europene este ținut de dl Plahotniuc? Și cum se face că numai noi de la București nu vedem asta? Cum se face că nimeni de la Bruxelles nu vede asta? Cum se face că nu e credibil mesajul domniei sale din acest punct de vedere nici la Washington, nici la Bruxelles?

Și cum se face că am rămas singurii care să mai pretindem că în Republica Moldova guvernarea este credibil pro-europeană? Asta este marea problemă și problema subsidiarului, subtextul dacă vreți este că România pe plan intern în Republica Moldova riscă să se decredibilizeze, pentru că mi se pare mai mult decât evident că cei care sunt mai atenți la România, mai aproape de România, mai, hai să zic așa, mai cititori de presă românească, sunt oameni care urmăresc mesajele politice de la București și evident că nu cred lucrurile acestea, pentru că ei văd foarte clar ce se întâmplă la Chișinău. Și România riscă să se decredibilizeze în fața acestei categorii de populație, care a fost, repet, de fiecare dată mai aproape de politicul și de mesajele Bucureștiului.

Este un risc masiv din această perspectivă și, din punctul meu de vedere, nu doar că argumentul pe care l-ați enunțat Dvs. este complet fals, este vădit fals în acești cel puțin ultimii doi ani, dar este și periculos pentru România dacă îl mai repetă, pentru că riști și de la ridicol la grotesc este un singur pas. Și riști de a fi ridicol, pentru că nu înțelegi realitatea politică, de la a fi grotesc atunci când înțelegi realitatea politică și tot te menții în același discurs care este evident fals pentru toată lumea în afară de tine.”