Diaspora armenească este, ca și cea evreiască, una din cele mai eficace din lume, lucru care s-a văzut atunci când tânărul stat armean l-a numit, în 2009, ambasador în Elveția, pe bătrânul cântăreț francez Charles Aznavour (avea atunci 85 de ani). Nu se aștepta, desigur, nimeni ca el să facă ceva concret, dar manevra a avut un foarte mare efect de imagine.
Cea mai solidă, eficace și funcțională organizare a diasporei rămâne însă cea a Turciei. Milioanele de turci din Europa occidentală, în special cei din Germania, unde au venit inițial invitați, începând cu anii 1970, de unde conceptul de Gastarbeiter, muncitori invitați, sunt astăzi extrem de bine structurați, votează și sunt curtați și îngrijiți de Ankara.
În perioada avântului industrial de după al Doilea Război Mondial, multe țări ale Europei occidentale au făcut apel la asemenea lucrători din țări sărace, Franța din fostele colonii ale Maghrebului, de pildă, sau Germania care a chemat acei Gastarbeiteri turci, care nu aveau să mai plece, formând în Germania cea mai importantă diasporă turcă.
Turcii, care trăiesc în comunități masive în Germania, Austria, Belgia și Olanda, sunt organizați structural în funcție de locul lor de origine, altfel zis de circumscripțiile electorale de acasă, dar și prin organizația piramidală religioasă a islamului oficial turc numită Diyanet (Credința). Moscheile turcești din străinătate primesc imami din Turcia, așa cum și bisericile românești din străinătate primesc preoți din România, diferența fiind că în cazul turcilor rețeaua religioasă nu este altceva decât o extensie a statului, iar imamii dau consemn de vot, care de mai bine de un deceniu încoace înseamnă un vot pentru Erdogan.
Aici un caz aparte îl reprezintă Belgia, unde primarul unei importante entități administrative din Bruxelles, Saint-Josse, vecină cu instituțiile Uniunii Europene, este un turc, Emir Kir (în mod tehnic, un membru al partidului socialist francofon), care, ales de importanta comunitate turcă și musulmană din cartier, nu doar că a construit o nouă mare moschee turcă, dar este atât de influent încât, deși este un negaționist public al genocidului armean (ceea ce e un delict în Belgia, ca și în Franța), el nu a fost niciodată sancționat de partidul său, care nu vrea să își alieneze voturile electoratului turc.
Italienii sunt un alt exemplu de mobilizare. Italia le plătește cetățenilor italieni drumul dacă locuiesc într-o țară fără ambasadă italiană și doresc să meargă acasă pentru a lua parte la alegeri...
Belgia este de altfel una din țările care i-a refuzat lui Erdogan venirea, în timpul campaniei electoral, pentru a ține un discurs în fața alegătorilor pe stadionul național din Bruxelles.
Italienii sunt un alt exemplu de mobilizare. Sărăcia a împins sute de mii de italieni să emigreze în sec. al XX-lea, iar exodul a continuat până în anii 1970, un număr important de italieni emigrând, de pildă, în Belgia, atrași de expansiunea industrială și minieră de după al Doilea Război Mondial, când mase de italieni din sud s-au stabilit în sudul francofon al Belgiei, în regiunea munților Ardeni, pentru a lucra în mine și oțelării.
Cele mai multe țări europene acordă dreptul de vot cetățenilor din diaspora, deși unele o fac cu anumite limitări. De pildă, Marea Britanie retrage dreptul de vot cetățenilor care au locuit în străinătate mai mult de 15 ani.
Invers, Italia le plătește cetățenilor italieni drumul dacă locuiesc într-o țară fără ambasadă italiană și doresc să meargă acasă pentru a lua parte la alegeri.
Românii au azi o diaspora mult mai importantă decât majoritatea țărilor est-europene. Românii nu sunt însă, de departe, bine organizați. Autonumitul Minister al Românilor de Pretutindeni este doar o fațadă pentru mici evenimente patriotice la care vin întotdeauna aceiași oameni, care rămân mai degrabă în contact prin intermediul bisericuțelor și capelelor.
***
Diaspora a ajuns în vizorul elitelor politice de la Chișinău atunci când moldovenii aflați peste hotare s-au impus ca un potențial factor electoral în stare să influențeze raportul de forțe în competițiile partidelor pentru putere. Valențele diasporei au crescut exponențial după protestele violente din aprilie 2009 şi preluarea puterii de către partide pretins pro-europene, sprijinite masiv în alegerile parlamentare anticipate din 2009 de diaspora.
Până atunci, pe vremea guvernării comuniste, diaspora nu excela prin participarea la vot şi nici nu era curtată cu tenacitate. Implicarea gastarbeiterilor, cum i-a poreclit o vreme presa, se rezuma la banii trimişi celor rămaşi acasă, bani folosiţi preponderent pentru consum. Oricum, comuniştii au încercat să cocheteze cu diaspora, mai cu seamă cu cea din Federaţia Rusă. Ei au convocat în premieră un congres al diasporei în ajunul parlamentarelor din 2005. În discursul ținut la reuniune, ex-preşedintele Vladimir Voronin a parafrazat renumita aserţiune a președintelui american Kennedy – nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ea – îndemnând diaspora să contribuie la dezvoltarea ţării. Mai mulţi experţi calificaseră acel congres drept o acțiune cu o vizibilă tentă ideologica şi cu o mai pronunțată tentă electorală.
Primul congres veritabil al diasporei e considerat cel organizat, în ajunul anticipatelor din 2010, de coaliţia de guvernare pro-europeană care a preluat puterea în 2009. La acea reuniune, la care au participat preponderent emigranţii din Occident, s-a vorbit mai cu seamă despre modul în care diapora a reuşit să influențe prin vot schimbarea puterii în ţară. Guvernarea pro-europeană a decis atunci să dubleze numărul de secţii de vot în străinătate, în ciuda criticilor opoziţiei comuniste.
Tot în acea perioadă relaţia cu diaspora a fost instituționalizată prin crearea unui birou de relații cu diaspora, criticat ulterior că ar fi politizat. S-a stabilit că anual în august vor avea loc congrese ale diasporei. Au fost lansate mai multe proiecte prin care moldovenii de peste hotare au fost invitaţi să investească în R. Moldova, să-şi deschidă afaceri sau să contribuie la dezvoltarea localităților de baștină.
Cu regret liderii politici de azi ne-au scindat. Diaspora de azi nu are nicio valoare pentru liderii de astăzi, niciun drept politic şi uman...
Comparând congresul de acum opt ani, cu cel organizat de guvern în 2018, Nina Gorincioi, moldoveancă stabilită în Italia, nota pe Facebook că în 2010 diaspora era unită, plină de idei şi dornică să se implice. „Cu regret liderii politici de azi ne-au scindat. Diaspora de azi nu are nicio valoare pentru liderii de astăzi, niciun drept politic şi uman”, constată ea.
Iată cum vede evoluţia relaţiei cu diaspora expertul Valeriu Paşa de la comunitatea WatchDog:
„În general guvernările din ultimii 10-15 ani au văzut diaspora ca o oportunitate, în primul rând, de atragere a fondurilor în ţară, iar după 2009 şi ca o oportunitate de voturi foarte preţioase care cam de fiecare dată au schimbat destul de important rezultatele alegerilor, dar în acelaşi timp cu un fel de atitudine că voi trimiteţi bani, votaţi, dar staţi acolo şi nu vă implicaţi. De aici a pornit conflictul.”
Conflictul s-a acutizat mai cu seamă cu actuala guvernare, observă Valeriu Paşa:
Valeriu Paşa
„Cei de la guvernare conştientizează cât de puternic din punct de vedere electoral, civic, economic sunt pentru ei cei din diaspora. Este un conflict, o tentativă de manipulare, dar nu prea reuşită în ultimele luni. Cred că aşa va rămâne încă pentru mult timp, pentru că cei din diaspora au aşteptări mari văzând altfel de guverne în alte părţi.”
Punctul de cotitură în relaţia cu diaspora au fost alegerile prezidențiale din 2016, când moldovenii de peste hotare s-a mobilizat în număr record, iar parte dintre ei nu şi-au putut exercita dreptul la vot pentru că nu le-au ajuns buletine. Atunci s-a creat un nucleu activ al diasporei care critică constant actuala guvernarea şi sprijină opoziţia pro-europeană. La propunerea lor în Parlament a fost înregistrat un proiect de lege care, spun autorii, va îmbunătăți procesul de votarea în străinătate după schimbarea sistemului electoral în cel mixt. Guvernare a lăsat să se înţeleagă însă că nu are de gând sa ia în calcul proiectul.