„Este un subiect închis, care rămâne în discuție doar pentru că voi, jurnaliștii, continuați să puneți întrebări pe această temă.” Acesta a fost răspunsul unui înalt funcționar al UE, întrebat despre perspectiva nu doar a numirii unui trimis special, ci și a acordării unui mandat clar acestei persoane pentru a negocia cu Kremlinul.
Totuși, nu doar speculațiile din mass-media sunt cele care mențin acest subiect în atenție.
La începutul lunii mai, Kremlinul a aruncat o minge „cu efect” în direcția Bruxelles-ului când a sugerat ca Gerhard Schröder, fostul cancelar german și confident apropiat al lui Putin, să fie trimisul UE.
Oficialii UE cu care a vorbit Europa Liberă (RFE/RL) interpretează asta ca pe un „trolling” rusesc clasic, Moscova dorind să distragă atenția de la pierderile de pe câmpul de luptă sau de la situațiile politice jenante, cum ar fi parada de pe 9 mai, care a fost slabă și slab frecventată.
Moscova este, de asemenea, perfect conștientă de incapacitatea UE de a se uni în jurul unui singur candidat și al unui singur mesaj.
De aceea, șefa politicii externe a UE și susținătoare declarată a unei linii dure față de Rusia, estoniana Kaja Kallas, a avertizat din nou, în Cipru, că „este o capcană în care Rusia vrea să cădem, aceea de a discuta cine va purta dialogul cu ei, în timp ce ei deja aleg cine este potrivit și cine nu”. Deocamdată, se pare că ea a reușit să îndrume țările UE să discute despre „mandat, nu despre persoană” – o mantră care se repetă des în aceste zile. Dar întrebarea este dacă UE poate ajunge măcar la un acord asupra unui mandat.
Ce știm mai mult, pe tema aceasta
- Până în prezent, statele membre ale UE par să fie de acord că blocul nu poate fi niciodată un mediator neutru, întrucât susține și va susține mereu în mod explicit Ucraina; că orice negocieri vor începe abia după ce se va ajunge la un acord privind încetarea focului de către toate părțile și acesta va fi respectat – lucru care va fi greu de realizat după peste patru ani de lupte.
- În februarie, Kallas însăși a publicat un document de discuție extrem de „maximalist”, în care solicita organizarea de alegeri în Rusia, despăgubiri din partea Moscovei pentru daunele de război, reduceri majore ale forțelor rusești și retragerea trupelor ruse nu numai din Ucraina, ci și din Georgia și Moldova. Măsura de compensare pentru Rusia era o relaxare treptată a sancțiunilor UE.
- Documentul lui Kallas a fost ridiculizat pe scară largă, iar discuția nu a avansat cu adevărat de atunci. De fapt, ambasadorii UE la Bruxelles discutau un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, al 21-lea de la invazia pe scară largă din februarie 2022, în aceeași zi în care miniștrii de externe s-au întâlnit în Cipru.
- UE va începe, de asemenea, oficial negocierile de aderare cu Ucraina la mijlocul lunii iunie (ca și cu Moldova). Dacă Bruxelles ar fi fost cu adevărat hotărât să medieze conflictul din Ucraina, acum nu ar fi momentul potrivit. Bruxellesul a ajuns de mult la concluzia că nici Rusia nu este deosebit de interesată de negocieri reale.
- Dar situația s-a schimbat oarecum când Ucraina – atât prin vocea președintelui Volodimir Zelenski, cât și a ministrului de externe Andrii Sibiha – a cerut recent Europei să se angajeze în negocierile eventuale cu Rusia.
- Totuși, aceste solicitări par să se fi estompat puțin în ultimele zile, întrucât Sibiha, potrivit diplomaților europeni, nu a mai insistat asupra implicării UE în negocieri în timpul întâlnirii cu omologii săi din Cipru.
- În schimb, el a menționat „măsuri precise și realizabile” care pot completa, mai degrabă decât înlocui, procesul de pace condus de SUA, precum demilitarizarea centralei nucleare de la Zaporijia și stabilirea coridoarelor umanitare.
- Oficialii UE mi-au indicat, de asemenea, că presiunea Ucrainei de a implica UE a fost în primul rând un mesaj adresat Washingtonului – îndemnându-l să rămână activ angajat într-o soluție diplomatică – în timp ce SUA se concentrează în prezent asupra Iranului.
- Nu vă așteptați ca problema să dispară degrabă. Există, la urma urmei, state membre individuale ale UE, în special cele mai mari, care vor continua să discute despre acest lucru. Ceea ce înseamnă că speculațiile mass-media cu privire la un potențial trimis al UE vor continua.
- Parisul, Berlinul și Roma sunt toate nemulțumite că, până acum, au fost toate trecute cu vederea în timpul negocierilor. Majoritatea numelor propuse până acum – fostul prim-ministru italian Mario Draghi, fosta cancelară germană Angela Merkel și Schröder – sunt foști lideri ai marilor națiuni europene. „Ei sunt mereu în căutare de slujbe, iar actualii președinți, prim-miniștri și cancelari vor să-i scoată din birourile capitalelor respective”, mi-a mărturisit un diplomat european.
- Apoi, mai sunt și „autopromotorii” pricepuți, așa cum sunt adesea numiți la Bruxelles. Un exemplu notabil este președintele finlandez Alexander Stubb, a cărui reputație de a discuta cu Putin este considerată de unii oficiali ai UE la fel de exagerată ca și presupusa sa abilitate de a-i „șopti la ureche lui Trump”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te