Câte drepturi are femeia atunci când nu are o creşă unde să-şi ducă copilul

La Festivalul Familiei. Imagine simbol

Cu ocazia Zilei Internaționale a Familiei, marcată astăzi, la Chișinău a avut loc o dezbatere despre echilibrul între viața profesională și cea de familie, un echilibru greu de atins pentru mulți.

Lipsa unor servicii de creșă și educație timpurie, inclusiv stereotipurile despre cine ar trebui să-și asume grija pentru copii, pun majoritatea femeilor în fața alegerii dintre familie și carieră, constată Alina Andronache, consultantă în cadrul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare. Cumularea acestora este practic imposibilă în Republica Moldova pentru că nici angajatorii și nici autoritățile nu oferă soluții acceptabile pentru o femeie care își dorește să revină la muncă înainte ca odrasla să împlinească vârsta de grădiniță, constată activista. Ea crede că domeniul educației timpurii este lăsat de izbeliște, în condițiile în care se simte tot mai mult lipsa unor specialiști bine pregătiți, dar și a spațiilor în care să fie amenajate creșe sau grădinițe:

Alina Andronache

„De exemplu eu, cu al treilea copil, practic mie rândul îmi vine la grădiniță când Ioana va avea trei ani și 7 luni, chiar dacă eu am pus-o la rând în prima lună de naștere. Asta e imposibil, eu ar trebui să stau până la trei ani și șapte luni sau să dau mită sau să o dau la o grădiniță privată, ca să ies mai devreme la serviciu. Asta dacă noi vorbim de grădinița care este obligatorie după trei ani, nu mai vorbim de serviciile de creșă, care sunt foarte puține deschise în Chișinău.”

Alina Andronache propune un concediu de maternitate mai scurt și mai bine plătit, inclusiv introducerea unor cote pentru tați în concediul de îngrijire a copilului. În Suedia, bunăoară, aceasta este de 25 la sută și este obligatorie pentru tați. Exemplul acestei țări scandinave a fost menționat și în contextul programului de lucru adaptabil pentru părinții cu copii. Angajatorii sunt motivați să ofere această posibilitate pentru că statul le acordă anumite facilități, această oportunitate completând celelalte servicii, notează Eduard Mihalaș, analist de programe în cadrul Agenției ONU pentru drepturile și sănătatea reproductivă:

În Suedia și Franța bărbații și femeile au program foarte flexibil. Asta înseamnă că pot începe ziua mai târziu și termina mai târziu, pot lucra în câteva zile cu câteva minute mai mult...

„În țările dezvoltate, în Suedia și Franța, bărbații și femeile au program foarte flexibil. Asta înseamnă că pot începe ziua mai târziu și termina mai târziu, pot lucra în câteva zile cu câteva minute mai mult, dar având o zi liberă pe parcursul săptămânii. Ideea de bază este ca toate aceste politici, de creșă, de a avea un program de lucru flexibil, dacă ele nu sunt interconectate, de exemplu, ai un program de lucru flexibil, însă nu ai creșă unde poți să lași copilul până la un an, atunci tu nu poți să beneficiezi de această măsură de politică.”

Din 2016, tații din Moldova pot solicita concediul paternal, adică 14 zile în primele 56 de zile de la nașterea copilului. Experții constată că tot din cauza ideilor preconcepute în societate, prea puțin tați fac uz de această oportunitate. Totodată, arată statisticile oficiale, actualmente sunt în jur de 1.000 de bărbați care au luat concediu de îngrijire a copilului în perioada 0-3 ani.

Ian Feldman, președintele Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, constată că aceste măsuri sunt prielnice pentru un echilibru între viața profesională și cea de familie, însă trebuie completate cu multe alte măsuri care să reducă discriminarea:

Președintele Consiliului pentru egalitate, Ian Feldman

„Noi pledăm pentru libera alegere. Nimeni nu interzice, dacă într-adevăr simte femeia că vrea să se implice, chiar vrea să aibă șase copii, șapte copii, să îi educe, nu e nicio problemă. Dar cele care vor să se afirme în viața profesională, vor să devină ministre, juriste, deputate și așa mai departe, să aibă această posibilitate în momentul în care vor ele, dar nu în momentul în care ne dictează societatea și stereotipurile de gen.”

Ian Feldman a făcut referire la statistici care arată că numai 15 la sută dintre femeile cu copii de până la doi ani au reușit să revină în câmpul muncii. El atestă și o discriminare a acestora la angajare, demonstrată și prin deciziile Consiliului pentru egalitate, pentru că femeile cu copii mici nu pot fi concediate, acestea nici nu sunt luate la lucru de unii angajatori.