Ismail Haniyeh a fost ucis la Teheran pe 31 iulie. Este doar unul dintre evenimentele care tensionează și mai mult Orientul Mijlociu.
O scenă pe care se confruntă, de data aceasta, mai mulți actori decât în alte ocazii. Primul este Israelul, care a declanșat o operațiune militară în Gaza al cărei final este greu de întrevăzut, mai ales după uciderea lui Ismail Haniyeh.
Un altul este gruparea Hezbollah din Liban, furioasă pentru asasinarea unui comandant. Pe listă se mai află Yemenul – care vrea să se răzbune pentru un atac israelian și Iranul – cel care controlează mai multe state din zonă. Și – nu în ultimul rând – Arabia Saudită.
Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI), analizează într-un interviu pentru Europa Liberă tensiunile care frământă această parte a lumii.
Europa Liberă: Uciderea liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, într-un raid israelian la Teheran, credeți că va tensiona și mai mult situația din Orientul Mijlociu?
Ioana Bercean, expertă în Orientul Mijlociu.
Ioana Constantin-Bercean: Premisa există pentru o tensionare sau o escaladare cel puțin temporară.
Partea israeliană nu și-a asumat responsabilitatea acestei acțiuni, dar toate indiciile duc acolo, acest modus operandi este cunoscut israelienilor.
De la începutul acestui nou război dintre Israel și palestinieni, declarațiile dinspre Consiliul de Război al Israelului au fost aceleași: îi vor vâna prin toată lumea pe cei care au pus la cale atacul terorist din 7 octombrie.
Factorul principal în acest eveniment este locația atacului, pentru că este pe teritoriul unui stat suveran și, ca să fim onești până la capăt, sigur se știa locația lui Haniyeh și înainte – locuia în Qatar – dar un atac asupra lui în Qatar ar fi complicat foarte mult lucrurile.
Regatul Qatarez este unul dintre cei mai importanți aliați non-NATO ai Statelor Unite. Și atunci lucrurile ar fi fost puse într-un alt context și ar fi agravat inclusiv relația Statelor Unite cu conducerea de la Doha sau cu restul statelor din Golf. S-a ales acest loc pentru că se știa că Statele Unite nu vor riposta.
Europa Liberă: Momentul ales are și el o simbolistică aparte?
Ioana Constantin-Bercean: S-a întâmplat exact la învestirea noului președinte al Iranului și, sigur, are o simbolistică aparte – învestirea unui președinte este un mesaj de forță.
Haniyeh a fost invitat printre alți 70 lideri de state și alți lideri ai așa-numitei rezistențe. Pe de altă parte, scoate în evidență și slăbiciunea serviciilor de securitate iraniene.
Europa Liberă: Reacția liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost foarte dură. La fel cele venite din Turcia, China, Qatar. Rusia chiar spune că Orientul Mijlociu se află în „pragul unui război major”. Există realmente acest risc al extinderii războiului în tot Orientul Mijlociu?
Ioana Constantin-Bercean: Aici este marele semn de întrebare.
Declarațiile ayatollahului Ali Khamenei nu sunt o surpriză. Inclusiv noul președinte al Iranului, Massoud Pezeshkian, considerat mai moderat, a avut declarații destul de dure după acest atac. Nici ele nu sunt deloc surprinzătoare, pentru că fac parte din retorica obișnuită.
Indiferent dacă președintele iranian a fost de-a lungul timpului moderat sau ultraconservator, a fost acolo permanent o alternanță, în momentul în care astfel de incidente au avut loc, sigur că retorica la adresa Israelului a fost întețită. Face parte din „business as usual”.
Ceea ce va urma ne va da mai multe indicii despre ceea ce își dorește Iranul sau, dacă putem spune așa, despre importanța lui Haniyeh în toată strategia regională a Iranului.
Pentru că, până la urmă, Hamas nu este principala organizație teroristă pe care Iranul o ține în brațe și o finanțează. Pentru Iran, cel mai important instrument împotriva Israelului este Hezbollah.
Dacă Iranul va riposta este posibil să fie un răspuns moderat, proporțional, doar pentru a demonstra că are capabilitățile necesare. Nu cred că în acest moment putem vorbi despre o escaladare extinsă.
Europa Liberă: Atârnă în balanță și declarația dinspre Departamentul de Stat făcută chiar de Antony Blinken?
Ioana Constantin-Bercean: Este un semnal transmis înspre noua conducere de la Teheran că Statele Unite nu au nimic de-a face cu asta și își doresc în continuare negocieri și stabilizarea situației.
Aceste tensiuni din Orientul Mijlociu nu sunt deloc noi, nu sunt o lebădă neagră, ele există de cel puțin 70 de ani. Însă, desigur, de fiecare dată când un lider mai cunoscut este eliminat discuția se duce într-adevăr într-acolo. Până unde va escalada? Cum va riposta partea afectată? Cum va riposta Iranul? Ce va spune?
Europa Liberă: Tensiuni au mai existat, în 2020 când a fost omorât generalul Qasem Soleimani, la Bagdad, în 1986, în timpul lui Reagan, când a fost un atac aerian asupra Libiei. De fiecare dată au fost apeluri furioase la răzbunare. De data aceasta, totuși, sunt mult mai multe părți implicate: operațiunea israeliană în Gaza, Hezbollah din Liban – furios pentru asasinarea unui comandant; Houthii din Yemen jurând să se răzbune pentru un atac aerian israelian și Iranul umilit de omorârea unui oaspete chiar în capitala sa. Este o conjuctură mai periculoasă ca altădată?
Ioana Constantin-Bercean: Să nu scoatem din ecuație nici Arabia Saudită, nici Yemen care este profund divizat, aproape într-un război civil între nord și sud.
Avem în Orientul Mijlociu cel puțin patru state eșuate: Yemen, Liban, Irak și Siria, care sunt toate oarecum sub controlul Teheranului.
Într-adevăr, acum avem foarte mulți actori implicați. Trebuie să ne uităm un pic la imaginea generală, pentru că această eliminare a lui Haniyeh are anumite consecințe.
Este foarte posibil ca pentru o anumită perioadă negocierile dintre partea palestiniană și Israel să fie suspendate, pentru că Haniyeh, într-o formă sau alta, a făcut parte din acele negocieri, sigur prin intermediul diplomaților din Qatar, prin intermediul diplomaților turci, chiar prin intermediul iranienilor.
Sigur, peste toată această pânză de paianjen foarte bine țesută și foarte densă am avut și avem în continuare implicarea Statelor Unite.
Să nu uităm că Statele Unite întotdeauna au susținut Israelul, dar au fost declarații foarte tăioase dinspre Washington care au spus că America va sprijini Israelul în această luptă împotriva teroriștilor, sau dacă Israelul ar fi atacat de orice alt stat, dar nu va sprijini Israelul într-un război cu Hezbollah.
Europa Liberă: Situația din Gaza se va complica probabil și mai mult. Gaza rămâne aproape exclusiv în mâinile liderului organizaţiei din enclavă, radicalul Yahya Sinwar. Ingreunează moartea lui Ismail Haniyeh ajungerea la un acord de pace?
Ioana Constantin-Bercean: Sinwar este liderul militar. Haniyeh era considerat liderul politic, ei coexistau, nu era niciun semn de întrebare asupra relaționării între cei doi.
Sinwar are acest radicalism și această dorință de a se răzbuna împotriva israelienilor. Sinwar este un om al războiului, un om care și-a dedicat întreaga viață organizării acestor atacuri teroriste împotriva Israelului și încercării de destabilizare a guvernului israelian.
Haniyeh nu este de neînlocuit. Contează foarte mult de ce va dori persoana care va veni în locul lui.
În ceea ce privește situația din Gaza, lucrurile sunt la fel de complicate cum erau și acum o săptămână și acum șase luni, pentru că partea israeliană nu a prezentat un plan de a doua zi, sau ce se va întâmpla în momentul în care aceste acțiuni militare de eliminare, cum spun domniile lor, a teroriștilor Hamas se vor sfârși. Un lucru care este aproape imposibil și care până la urmă a fost recunoscut chiar de partea militară israeliană.
Pentru că Hamas e o ideologie, iar cu atât mai mult după numărul foarte mare de pierderi de vieți civile, peste care se suprapune desigur și eliminarea liderului politic, toate acestea nu vor face decât să alieneze și mai mult populația palestiniană, care trebuie subliniat nu este în totalitate a ei teroristă.
Este pur și simplu o stare de fapt care există în Orientul Mijlociu de 78 de ani. Toate lucrurile acestea suprapuse nu pot duce decât la agravare. Iar discuțiile, negocierile pentru ajungerea la un armistițiu, sunt în acest moment mai departe decât erau probabil acum trei zile.
Mai este și problema ostaticilor israelieni. Cred că în acest moment orice discuție despre eliberarea celor care mai sunt în viață sau înapoierea corpurilor celor morți pentru a fi îngropați de familie este suspendată și a fost amânată cu cel puțin două-trei luni până când lucrurile vor reintra din nou în logica strâmbă care era până în urmă cu o săptămână.
Interviul a fost preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te