În cadrul „Săptămânii energetice de la Baku”, care a avut loc la începutul acestei luni, actorii globali au acordat o atenție sporită mai multor rețele regionale distincte, inclusiv cablului submarin pentru transportul energiei electrice „verzi” și rutei de transport internaționale trans-caspice (TCP), cunoscută și sub denumirea de „Coridorul de Mijloc”.
Cu toate acestea, viitorul unui alt proiect cheie – mult amânatul Gazoduct Trans-Caspic (TCP) rămâne incert: din 1999, acesta se află într-un impas geopolitic, deși încă mai are susținători care visează la o nouă rută pentru livrarea gazelor naturale din Turkmenistan și din alte țări din Asia Centrală.
Prin conectarea Turkmenistanului și a Azerbaidjanului prin Marea Caspică, proiectul „Gazoductul turkmen” va asigura livrarea directă a gazelor naturale din Turkmenistan și din alte țări către „Coridorul sudic de gaze” - o rețea gigantică de conducte care traversează Turcia și se conectează cu Grecia, Italia și piața UE în ansamblu.
Rusia și Iranul rămân în afara proiectului, în timp ce China face manevre
Proiectul „Conducta Trans-Caspică” s-a lovit de rezistența Rusiei și a Iranului, care ar rămâne în afara lui. Manevrele geopolitice și energetice ale Chinei nu fac decât să complice și mai mult situația.
Cu toate acestea, elementul cheie care lipsește din acest puzzle rămâne furnizorul care nu dorește să livreze gaz, prin conducta căruia va trece în principal gazul: Turkmenistanul.
Analiștii observă că Așgabatul nu renunță la participarea la proiect, ci adoptă o strictă „neutralitate strategică”.
Acesta urmărește să-și diversifice exporturile prin intermediul TCP propus, dar solicită Occidentului garanții economice ferme înainte de a risca să se confrunte cu o reacție serioasă din partea vecinilor săi puternici de la Moscova și Teheran.
Proiectul inițial al Gazoductului Trans-Caspic, elaborat de companiile americane „Bechtel” și „General Electric” în 1999, era un mega proiect în valoare de peste 5 miliarde de dolari, destinat transportului a 32 de miliarde de metri cubi de gaz pe an.
Turkmenistanul a tratat acest proiect cu atâta seriozitate încât, în 2015, a cheltuit 2 miliarde de dolari pentru finalizarea construcției gazoductului său terestru „Est-Vest”. Gazoductul a fost construit pentru a transporta 30 de miliarde de metri cubi de gaze din imensul zăcământ Galkynyş către coasta Mării Caspice, pentru a fi conectat la un gazoduct submarin, care nu a fost însă realizat din cauza contradicțiilor geopolitice dintre Rusia și Iran, a ezitării investitorilor europeni și a orientării Așgabatului către China.
Rezistența juridică acerbă din partea Rusiei și a Iranului, costurile exorbitante și „transformarea verde” din Uniunea Europeană au dus, în cele din urmă, la renunțarea la planul inițial. Pentru a salva proiectul, susținătorii acestuia au propus un „interconector simplificat”, cu o capacitate de 10 – 12 miliarde de metri cubi, al cărui cost se va ridica la doar 500 –800 de milioane de dolari.
Într-un interviu acordat Europei Libere (RFE/RL), John Roberts, cercetător principal la Centrul Global pentru Energie al Consiliului Atlantic, a declarat că volumul redus al livrărilor de gaz turkmen către Occident nu justifică riscul geopolitic enorm.
„Întrebarea pentru turkmeni rămâne aceeași. Merită oare să supărăm potențial Rusia pentru un sistem de, să zicem, 10 miliarde de metri cubi?”
„Pe de altă parte, pentru un sistem cu o capacitate de 30 de miliarde de metri cubi, ar merita cu siguranță să mergem la conflict cu Rusia”, a spus el.
Țărmul turkmen al Mării Caspice
„Așadar, întrebarea este următoarea: dacă varianta de 30 de miliarde de metri cubi este respinsă exclusiv din motive financiare și din cauza dificultăților de implementare, va fi oare sistemul de 10 miliarde de metri cubi acceptabil pentru Azerbaidjan, pentru companii și pentru toți ceilalți, inclusiv pentru Statele Unite, care le vor spune turkmenilor: «O astfel de variantă este posibilă»?”
Pe 29 mai, ministrul de externe al Turkmenistanului, Rașid Meredov, s-a întâlnit la Washington cu secretarul de stat al SUA, Marco Rubio. În declarația sa oficială, Departamentul de Stat și-a exprimat în mod clar sprijinul pentru ruta de tranzit către vest.
„Secretarul de stat Rubio a exprimat sprijinul ferm al Statelor Unite pentru diversificarea exporturilor de gaze naturale din Turkmenistan pe rutele trans-caspice”, se menționează în comunicat.
În timpul vizitei sale în Turkmenistan, pe 9 iunie, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru diplomație publică, Sarah Rogers, a repetat mesajul lui Rubio, afirmând că, având în vedere faptul că Turkmenistanul deține a patra rezervă de gaze naturale din lume, „dorim tot ce este mai bun pentru Turkmenistan în ceea ce privește exploatarea și exportul acestor resurse”.
În contrast puternic cu aceasta, în declarația ambasadei turkmene, sintagma „Gazoductul Trans-Caspic” a fost complet omisă.
Reflectând politica bine gândită a neutralității permanente a Așgabatului, declarația sa a fost dominată de formulări generale, în care se menționa doar că „s-a acordat o atenție specială cooperării în domeniul comerțului și economiei, al energiei, al transporturilor și al accesibilității transporturilor... [precum și] importanța extinderii parteneriatului reciproc avantajos, inclusiv în domeniul securității energetice și al diversificării rutelor de aprovizionare cu energie”.
Influența strategică a Chinei
Obosit să mai aștepte o deschidere din partea piețelor occidentale, Turkmenistanul nu a mai dorit să rămână deoparte și și-a îndreptat privirea spre Est.
În aprilie 2026, Așgabatul a semnat un contract de amploare, în valoare de 5,1 miliarde de dolari, pe o durată de patru ani, cu compania de stat chineză CNPC pentru extinderea gigantului zăcământ Galkynyş. Acest lucru va permite creșterea cu 10 miliarde de metri cubi a capacității anuale, scopul pe termen lung fiind însă construirea viitorului gazoduct „Linia D” și livrarea anuală a 65 de miliarde de metri cubi de gaze către China.
Pe 27 mai, Meredov a făcut o vizită specială la New York pentru a se întâlni cu ministrul chinez de externe Wang Yi, aflat acolo în vizită oficială, și a asigurat Beijingul că Turkmenistanul este pregătit să susțină proiecte privind livrările directe de gaze naturale către China.
Beijingul rămâne în continuare cel mai mare cumpărător de gaz turkmen, cu toate acestea deja de mai mulți ani volumul exporturilor se menține la un nivel de puțin peste 30 de miliarde de metri cubi pe an.
Roberts, de la Consiliul Atlantic, a menționat că, în viziunea sa, această stare de lucruri a corespuns oarecum anumitor interese ale Beijingului.
„Beijingul ar putea considera Turkmenistanul ca pe un atu pe care îl poate folosi în orice moment, după bunul său plac. Acest lucru îi oferă Chinei un avantaj foarte, foarte puternic în negocierile privind condițiile de import al gazului din Rusia”.
În timp ce Moscova caută activ piețe alternative de export pentru a compensa sancțiunile occidentale, Beijingul încearcă să-și folosească potențialul neexploatat din Asia Centrală pentru a obține concesii semnificative din partea Rusiei în ceea ce privește stabilirea prețurilor.
Potrivit lui Roberts, până la finalizarea acestor negocieri de miliarde de dolari, China ține Turkmenistanul în așteptare.
„Ei țin Turkmenistanul, ca să spunem așa, în rezervă - ca o carte pe care o pot juca în caz de nevoie”.
Prea multe superputeri
China nu este singurul actor influent care complică viitorul conductei.
Alături de Rusia, influența regională profundă a Beijingului creează un context suprasaturat de superputeri care ține proiectul conductei trans-caspice într-o stare de incertitudine, crede fostul ministru al petrolului și gazelor din Uzbekistan și vicepreședinte al „Uzbekneftegaz”, Anvar Husainov.
Deși Husainov numește conducta trans-caspică „unul dintre visurile sale” și „un proiect foarte promițător”, el avertizează că proiectul s-a împotmolit.
„Interesele Federației Ruse se află în centrul acestui proces. Având în vedere că în acesta sunt implicați atât de mulți actori importanți și influenți - China, Rusia, SUA, UE, Turcia, Azerbaidjan -, la baza sa stau o profundă incertitudine și ambiguitate”.
Cu toate acestea, Husainov nu își pierde speranța în ceea ce privește perspectivele pe termen lung.
„Acest proiect va fi, fără îndoială, implementat și va deveni un mega proiect care va asigura o cooperare economică regională la scară largă”.
Pentru ca acest vis să devină realitate, Roberts consideră că Așgabatul are nevoie de două condiții de bază.
„În primul rând, este evident avantajul propriu din punct de vedere comercial, iar în al doilea rând, anumite garanții de securitate din partea Statelor Unite”, a declarat Roberts, fără a preciza ce fel de protecție va solicita Așgabat.
Deși actuala conducere de la Washington a demonstrat un interes reînnoit față de regiune, Roberts rămâne sceptic cu privire la seriozitatea acestor intenții.
„Fără îndoială, administrația Trump a promovat legăturile energetice cu Asia Centrală mult mai activ decât multe alte administrații americane recente.”
„Sunt ei însă dispuși să asigure nivelul de securitate pe care și-l dorește, în special, Turkmenistanul? Aceasta este o altă întrebare... Dacă ar fi fost dispuși să facă acest lucru, cred că am fi avut deja conducta trans-caspică.”
Cu toate acestea, nu toți au renunțat la proiectul „Turkmenistan-Kazahstan-Turcia”, în special Turcia, care dorește să devină un hub energetic european de neînlocuit.
Într-un discurs citit în numele său la deschiderea forumului energetic de la Baku, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a subliniat: „Se deschid în fața noastră oportunități semnificative pentru dezvoltarea în continuare a cooperării noastre în domeniul exportului de gaze turkmene prin Azerbaidjan și Turcia”.
Ministrul energiei din Turcia, Alparslan Bayraktar, și-a exprimat opinia că, în sfârșit, prinde avânt impulsul politic necesar pentru realizarea proiectului. „Au fost făcute declarații potrivit cărora a sosit momentul ca gazul turkmen să ajungă în Turcia și Europa prin Azerbaidjan... Poate că anume acum ne aflăm la etapa când toți sunt gata să spună «da».”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te