Vasile Botnaru stă de vorbă cu istoricul și analistul politic Gheorghe Cojocaru care comentează cele mai importante tendințe ale anului 2021.
Your browser doesn’t support HTML5
Gheorghe Cojocaru: „La acest sfârșit de an 2021 ar merita să se amintească că drumul către cea de-a 30-a aniversare a independenței de stat, marcată la Chișinău prin parada militară din 27 august, la care președinta Maia Sandu i-a avut ca oaspeți de onoare pe cei trei președinți – ai României, Ucrainei și Poloniei, drumul a fost unul greu, presărat cu lacrimi de bucurie, dar și de durere, cu deziluzii, cu pierderi, ca și cu momente de inspirație. Principalul bilanț al acestor trei decenii ar fi că, după atâtea oscilații și mișcări haotice, s-a constituit o masă critică, mai mult sau mai puțin stabilă, care să așeze societatea pe o direcție europeană de dezvoltare.”
### Vezi și... ### România-R. Moldova: 2021, anul „revitalizării” entuziaste
Europa Liberă: Apropo de direcția europeană, la cristalizarea acesteia și-au adus sprijinul substanțial partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova – Uniunea Europeană și Statele Unite, înainte de toate. Fără de recunoașterea Republicii Moldova din exterior era, probabil, imposibil să se discute despre cele trei decenii de existență a statului și în aceste zile de la sfârșit de an tocmai s-au împlinit trei decenii de când Statele Unite ale Americii au recunoscut Republica Moldova. Amintiți-ne cum se întâmplase acest lucru.
Gheorghe Cojocaru: „Da, după declararea independenței de stat, la 8 decembrie 1991 a avut loc un prim scrutin prezidențial în baza votului democratic, încheiat, după cum se știe, cu alegerea lui Mircea Snegur în funcția de șef al noului stat independent, ceea ce a fost un argument în plus în favoarea consacrării internaționale a Republicii Moldova. După formarea Comunității Statelor Independente și îndată ce Mihail Gorbaciov și-a depus mandatul de președinte al defunctei URSS, la 26 decembrie președintele George Bush a făcut publică decizia de recunoaștere a fostelor republici unionale, iar a doua zi, reprezentantului guvernului de la Chișinău la Moscova i s-a înmânat nota Ambasadei SUA prin care guvernul american a recunoscut suveranitatea și independența Republicii Moldova. Stabilirea relațiilor diplomatice moldo-americane a avut loc în martie 1992, după primirea, la 18 februarie, a președintelui Mircea Snegur la Casa Albă.”
Europa Liberă: Vom avea încă timp suficient ca să ne raportăm la ‘92, pentru că vine anul 2022. Cum credeți, ce definiție va rămâne în istorie pentru anul 2021? Care ar fi, în opinia Dvs., lecția acestui an de la care ne luăm deja rămas bun?
Gheorghe Cojocaru: „La o privire subiectivă, anul 2021 va rămâne în istorie ca un an în care victoria categorică a unui partid proeuropean, Partidul Acțiune și Solidaritate, în alegerile parlamentare anticipate a reaprins speranțele de emancipare din mreaja densă a schemelor oligarhice corupte, dar care are de înfruntat, înainte de toate, nenorocul unor creșteri exorbitante ale prețurilor la gaze și al unei conjuncturi internaționale extrem de tensionate. Dacă victoria în alegerile din vară aparține deja istoriei recente, facturile cu noile tarife pentru energia termică și electricitate fac parte din prezentul cotidian, iar în acest context extrem de sensibil nemulțumirile și inegalitățile sociale riscă să se amplifice, dacă nu vor fi tratate cu atenția și dedicația cuvenită.”
### Vezi și... ### Ramona Strugariu: „R. Moldova poate fi statul-fanion în perspectiva aderării”
Europa Liberă: Acum vă rog să vă puneți cojoc de Moș Crăciun și să vorbim despre așteptările și speranțele oamenilor, ale societății în ansamblu.
Gheorghe Cojocaru: „Tradițional, oamenii își doresc sănătate și un an nou mai bun în toate privințele: și în plan individual, și în plan societal. Toată lumea așteaptă sfârșitul pandemiei și ieșirea la lumină din criza economică, își dorește prosperitate, pace și reluarea activităților obișnuite. Totodată, prezența unei forțe politice proeuropene la guvernare este o șansă unică pentru ca societatea din Republica Moldova să îmbrățișeze de o manieră ireversibilă opțiunea europeană. Însă pentru a menține și a aprofunda vectorul proeuropean sunt necesare nu numai rezultate și performanță în actul guvernării pentru a avea încrederea populației și stabilitatea politică, dar și o viziune de ansamblu, un proiect dezbătut și aprobat la nivel național, care să asigure continuitatea și finalitatea efortului de modernizare a societății și a statului. Anul care bate la ușă ar putea arăta dacă clasa politică actuală este suficient de matură și motivată pentru a-și pune, cel puțin, astfel de probleme.”