În noaptea din 1 aprilie, Kyriaki Griva ajunsese la o secție de poliție dintr-o suburbie a Atenei, însoțită de o prietenă, pentru a-l raporta pe fostul său prieten, care o urmărea și o aștepta în fața casei.
Nu era prima plângere pe care o depunea la poliție împotriva lui. În 2020, primise un ordin de protecție după ce bărbatul fusese violent cu ea și a violat-o, însă relația lor tumultoasă continuase și femeia îl susținea financiar până la începutul acestui an.
Potrivit declarației sale, în care spunea că îi este în pericol viața, tânăra ceruse ca poliția să o aducă acasă pentru siguranța ei. Polițiștii au refuzat-o și i-au spus să sune după un echipaj de urgență.
„Doamnă, mașinile de poliție nu sunt taxiuri”, a spus polițistul care i-a înregistrat plângerea.
În timp ce telefona după o mașină de poliție, a fost atacată și înjunghiată de fostul său partener. Operatorul de la telefonul de urgență a ascultat întregul incident, iar prietena sa a fost martor la incident. Atacatorul ar fi încercat să se înjunghie la locul faptei și, reținut în spiralul unei închisori, a încercat din nou să se sinucidă.
Reprezentanții poliției elene spun că au urmat protocolul.
Studenții din Grecia organizează acum proteste în memoria tinerei.
Peste 200 de tineri de la o școală de muzică s-au strâns în fața secției de poliție lângă care Kyriaki Griva a fost ucisă de fostul său partener.
Femicidul în Grecia
Primul caz care a deschis discuția publică despre femicid, în Grecia, a fost moartea studentei Eleni Topaloudi.
În 2018, tânăra a fost violată, bătută și ucisă de doi bărbați după ce le-a respins avansurile. La acea vreme, presa a prezentat imagini cu ea în îmbrăcăminte de vară, încercând să creeze percepția că fata era ușuratică și că se îmbrăca provocator. Avocații iculpaților au încercat să prezinte în tribunal ideea că tânăra inițial voia să interacționeze cu bărbații însă că ar fi „meritat” să fie ucisă după ce s-ar fi răzgândit.
Acum, Eleni este un simbol în țara sa pentru violența împotriva femeilor.
Primul femicid din acest an a avut loc în ianuarie, când o gravidă de 41 de ani a fost găsită moartă într-un portbagaj în Halkidiki, în nordul Greciei. Ea a fost ucisă de partenerul ei, care fusese abuziv în trecut și era cunoscut de poliție. În zilele dintre dispariția femeii și momentul în care a fost găsită, el a fost intervievat la televizor, unde cerea oamenilor să-l ajute să o găsească.
Tot în ianuarie 2024, o femeie romă dintr-o suburbie a ajuns la spital cu arsuri pe 90% din suprafața corpului după ce soțul ei a stropit-o cu lichid inflamabil.
În timp ce numărul omuciderilor a scăzut în Grecia în ultimul deceniu, numărul femeilor ucise a rămas aproape același: cel puțin una pe lună. În primele trei luni ale acestui an, au fost înregistrate șase cazuri de femicid în Grecia.
Numărul crimelor împotriva femeilor a crescut de-a lungul pandemiei și în contextul mișcării #MeToo în Grecia. În 2023, poliția elenă a înregistrat peste 12.500 de plângeri de violență domestică: un incident raportat la fiecare 45 de minute.
Grecia nu are o definiție legală a femicidului, fenomen pe care ONU îl descrie drept ucidere intenționată motivată de sexul victimei (din cauza rolurilor stereotipice ale femeilor și bărbaților care au dus la discriminare și violență împotriva femeilor). Partidele de stânga din Grecia cer acum recunoașterea separată a femicidului în codul penal al țării.
Ministrul protecției cetățenilor, Michalis Chrisochoidis, a anunțat luni că fiecare secție de poliție din Grecia va fi curând echipată cu un adăpost pentru victimele violenței domestice.
Poliția elenă: făptași, complici, indiferenți
La sfârșitul anului trecut, o femeie din Grecia a fost ucisă de fostul partener; poliția a ignorat-o când și-a folosit alarma de urgență pe care o avea pentru că bărbatul o abuzase de repetate ori în trecut.
Poliția din Grecia s-ar face vinovată nu doar de neglijență mai mult sau mai puțin voită, ci și de crime.
Cel mai cunoscut caz este cel al lui Alexandros Grigoropoulos, ucis de poliție în 2008 în centrul Atenei la vârsta de doar 15 ani. Moartea sa, pe care poliția a încercat fără succes să o mușamalizeze, a dus la proteste la scară largă, iar acum aniversarea morții sale este o sărbătoare neoficială.
În 2018, poliția din Atena l-a ajutat pe cel care a ucis un activist LGBT. De repetate ori, polițiștii au ucis romi din motive slab definite. În 2006, polițiștii greci au omorât în bătaie un student, însă explicația lor a fost că tânărul s-a lovit doar cu capul de un ghiveci de flori.
Purtătorul de cuvânt al poliției, Stavros Balaskas, a apărat atacatorii de repetate ori și le-a oferit public sfaturi despre cum să scape cu o pedeapsă mai ușoară. După comentariile sale controversate, a fost suspendat temporar din funcție.
Italia: Cazul Giuliei Cecchettin
Recent, și Italia s-a confruntat cu proteste la scară largă după ce o studentă de 22 de ani, Giulia Cecchettin, a fost ucisă de fostul său prieten, Filippo Turetta. Tânăra ar fi trebuit să absolve facultatea doar câteva zile mai târziu.
De ceva timp, Giulia le spunea prietenilor că e posesiv, că se teme de el și că o urmărește, motiv pentru care s-a văzut cu el într-un centru comercial, pe 11 noiembrie, ca să încerce să-l împace pentru că el nu acceptase despărțirea care avusese loc în august.
Trupul Giuliei a fost găsit într-o prăpastie, plin de înjunghieturi, o săptămână mai târziu. Turetta a încercat să fugă, dar a fost prins pe o autostradă germană.
Zeci de mii de oameni au protestat în întreaga țară, iar la funeraliile tinerei au participat peste 8.000 de oameni, inclusiv președintele Italiei.
În Italia, zeci de mii de oameni au protestat împotriva violenței de gen după moartea Giuliei. În loc să organizeze un moment de tăcere, italienii au scuturat chei și au făcut zgomot.
„Într-o relație toxică, lucrul cel mai greu de suportat pentru bărbații violenți este atunci când femeile au mai mult succes decât ei”, explică pentru BBC Elisa Ercoli, directoarea ONG-ului italian Differenza Donna. În acest caz, cei doi tineri erau amândoi studenți la biomedicină, însă Giulia urma să absolve înaintea lui pentru că avea note mai bune.
După moartea Giuliei, senatul a aprobat în unanimitate o serie de măsuri legislative care ar proteja femeile. „Avem legi care sunt bune, chiar dacă ar putea fi îmbunătățite. Problema e cu punerea lor în practică”, explică avocata Elena Biaggioni pentru New York Times. Potrivit avocatei, problema ține mai degrabă de societatea și cultura italiană.
„Guvernul italian investește mai ales în protejarea femeilor care sunt deja victime ale violenței, însă nu în proiecte care ar putea preveni acea violență”, spune activista Rossella Silvestre de la ONG-ul ActionAid.
Dintre cele 100 de femei care au fost ucise în Italia în 2023, mai mult de jumătate au fost victimele actualilor sau foștilor parteneri.
„Este responsabilitatea bărbaților din această societate patriarhală să atragă atenția prietenilor sau colegilor. Să intervină pe lângă amicul care-și controlează iubita, să intervină pe lângă colegul care fluieră după femei pe stradă. Aceste comportamente sunt acceptate de societate și sunt primul pas către femicid”, a spus sora Giuliei la înmormântarea ei.
Femicidul în Europa
Femicidul rezultă din atitudinile care permit bărbaților să abuzeze femeile din jurul lor, precum și din impunitatea de care se bucură în multe cazuri. Totul provine din inegalitatea dintre bărbați și femei, arată Parlamentul European.
Potrivit platformei European Data Journalism, între 2021 și 2022 cel puțin 4.221 de femei au fost ucise în majoritatea țărilor UE (România, Bulgaria și câteva alte țări ori nu prezintă date clare, ori nu au numărat în fiecare an).
Consiliul UE spune că cel puțin două femei mor în fiecare zi, în UE, la mâna unui partener sau unui membru al familiei. Pentru că aceste cazuri nu sunt urmărite separat de către multe guverne sau sunt numărate diferit, este probabil ca numărul să fie mult mai mare.
Singurul studiu comprehensiv din UE pe această temă a fost publicat acum zece ani, iar statisticile sunt deja vechi. Euractiv face o scurtă situație a violenței împotriva femeilor în țările care nu raportează aceste date.
La Bruxelles, instituțiile europene au încercat de ani buni să creeze o lege pe tema violenței împotriva femeilor, însă s-au poticnit în diverse definiții asupra cărora nu sunt de acord toate statele membre. Acordul politic a venit doar acum două luni, iar legea nu a fost încă aprobată - este pe agenda ultimului plen al Parlamentului European, care va avea loc la sfârșitul lunii aprilie.
Situația din România și R. Moldova
În România, poliția înregistrează un apel de ajutor de la o victimă a violenței domestice la fiecare cinci minute. În total, în 2023, este vorba de 108.831 de cazuri de violență domestică - cele reclamate autorităților. Ceva mai puțin de jumătate dintre acestea au ajuns dosare penale.
Multe dintre victime ar fi trebuit să beneficieze de ordine de protecție, însă acestea sunt emise pe termen scurt și sunt adesea încălcate. Agresorii pot fi monitorizați cu brățări electronice în doar jumătate dintre județele României.
România a introdus recent brățările electronice pentru monitorizarea agresorilor. Eficiența lor este destul de scăzută, în contextul în care se acordă doar puține ordine de protecție și acestea pe durată scurtă de timp. Mulți agresori încalcă ordinele de protecție.
România a adoptat prima strategie pentru prevenirea și combaterea violenței sexuale în 2021. Româncele, descurajate adesea de autorități, ajung să apeleze mai degrabă la ONG-uri decât la instituțiile statului, pentru a cere ajutor.
Parlamentul de la Chișinău a ratificat în octombrie 2021 Convenția de la Istanbul pentru combaterea violenței împotriva femeilor (în ciuda nemulțumirii opoziției și a Bisericii), care a intrat în vigoare de la 1 mai 2022. Cu toate acestea, nici Moldova, nici Grecia nu au implementat nici până acum pe deplin Convenția.
Potrivit Coaliției „Viața fără violență”, 95% dintre cazurile de violență în familie se desfășoară după următoarea dinamică: bărbatul săvârșește actul violent, iar femeia este victima.
În 2022, în Moldova, 40 de oameni și-au pierdut viața în urma violenței în familie, dintre care 24 de femei - 16 dintre ele au fost ucise de parteneri intimi și alte opt de membrii familiei. În majoritatea cazurilor de abuz înregistrate, victima este partenerul de viață al agresorului.
În două dintre cazuri, femeile ar fi trebuit să fie ocrotite de ordinele de protecție.
Centrul de Drept al Femeilor, Coaliția „Viața fără violență” și Centrul de Instruire în Domeniul Sănătății Reproductive prezintă liste cu organizații din R. Moldova ce oferă la telefon suport victimelor violenței și au centre în mai multe orașe.
În România, victimele pot contacta linia telefonică gratuită pentru ajutor specializat a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse sau pot cere ajutor de la organizații precum Asociația Anais.