„Guvernul trebuie să realizeze ceea ce declarăm: condiții bune în școală, formarea și plătirea profesorilor”

Pandemia de coronavirus a transferat școala acasă și pe internet. Cât și cum au învățat copiii online în starea de urgență? Răspunde Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, directoarea Liceului Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din Chișinău, fosta șefă a Direcției Generale Tineret și Sport din Chișinău.

Guvernul trebuie să realizeze ceea ce declarăm: condiții bune în școală, formarea și plătirea profesorilor

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Majoritatea s-au străduit să urmeze totuși acele curriculumuri, acele programe, altă-i că lipsă era comunicarea, lipsă era vederea copilului în față. Se zice că cunoașterea lumii este prin intermediul contemplației vii, așa ne învăța pe noi filosofia pe când o studiam. Asta a lipsit foarte mult, a lipsit copiilor, ei erau foarte dornici unul de altul. Trebuie să încercăm să ne învățăm a ne descurca în orice situație de forță majoră, pentru că această situație a scos în evidență foarte multe probleme.”

Europa Liberă: Dar studiile la distanță totuși arată că nu toți copiii manifestă interes pentru a face carte. Și atunci, se pare că au de suferit cei care învață mai bine sau cei care sunt mai puțin predispuși să facă carte, găsesc scuze și astfel este afectat procesul?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Da. Dacă am vorbi că la 100% desigur că a suferit ceva. În primul rând a încercat să obișnuiască profesorul mult mai mult ca să stea în fața copiilor, să găsească ceva atractiv, pentru că, dacă să zicem captarea atenției copilului este undeva 15-20% la ore din 45 de minute, aici trebuie să faci ca orele date la discipline să fie captată atenția copilului. Dar cum ai să-l ții în fața calculatorului, în fața telefonului?”

Europa Liberă: Mai ales pe cel care nu are chef să facă carte.

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Și au mai apărut și situații în care copiii nu au avut telefoane sau au avut, dar puține în casă, pentru că am avut și astfel de sunete: „Dna director, eu am un telefon în casă, cu soția plecăm la lucru, un copil îl lăsăm, pe altul nu”, aveau 2-3 copii și era o problemă. Deci, ne-a prins fără ca să fim pregătiți și noi, și familiile, și elevii.”

Europa Liberă: Faptul că a fost anulat BAC-ul cum vi se pare?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Știți, dacă am pune pe cântar sănătatea și instruirea, sigur că prioritară este sănătatea. Multe se pot întâmpla: fie că copilul vine și are temperatură, fie că ceva s-a întâmplat și ce faci atunci – îl trimiți acasă, altceva? Este o responsabilitate pe propria decizie. Important este copiii noștri să fie acceptați mai departe, fiindcă foarte mulți copii au dat documentele la diferite universități și acolo au fost acceptați, așteptau doar diplomele de Bacalaureat. Nu se știe cum vor reacționa, cum și ce va fi și dacă se va ține cont de situația aceasta, pentru că este cunoscută situația și n-ar fi de dorit să sufere copiii.”

Europa Liberă: Da, dar în majoritatea statelor totuși examenele la BAC sunt susținute?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Da, sunt susținute în România, în unele state au fost anulate, în altele nu, poate putea să fie mai...”

Europa Liberă: Dar majoritatea din Republica Moldova aleg să meargă peste Prut, la instituțiile de învățământ din România?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Sunt și în România, dar sunt și peste hotare, mulți sunt în Danemarca, Olanda, în foarte multe țări copiii noștri sunt acceptați. Cel mai important e că ei fac față cerințelor de acolo și sunt acceptați în aceste instituții.”

Europa Liberă: Ce a fost, se cunoaște. Ce urmează, pentru că ar trebui să înceapă pregătirile pentru următorul an de studii?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Eu sunt optimistă și pozitivă. Eu mă gândesc că totul se va începe cu normalitatea, vom reveni la clase, poate vom avea și primul sunet pentru copilașii care n-au avut ultimul sunet, nu știu cum, sunt așa, mai afectați, era o obișnuință de întâlnire de an școlar, nu de altele, să nu zică cineva: rudimente socialiste, nu știu de care. Era o întâlnire cu toată comunitatea școlară și era bine, se vedeau și părinții toți. Eu vreau să cred că poate vom începe după formula care era, dar evident că vara aceasta majoritatea conducătorilor ne axăm pe dotarea cabinetelor, dotarea sălilor de clasă și numaidecât formarea continuă a cadrelor didactice, pentru că același Zoom are neajunsurile sale, același skype are neajunsurile sale și multe altele. Trebuie să fim flexibili și pregătiți pentru diferite situații și cu dotarea școlilor, plus la asta cred că este o problemă pentru conducerea țării noastre – starea economică a familiilor, ca să poată asigura cumva cu o tehnologie informațională și copilul să nu aibă motiv că nu a avut tehnică, nu a avut internet sau că n-a avut cu ce plăti internetul. Iată chestii de acestea.

Guvernul trebuie să realizeze ceea ce declarăm: condiții bune în școală, asigurarea cu tot ce este necesar în școală, formarea profesorilor, plătirea profesorilor. S-a văzut câtă muncă este la acel învățător de la clasele primare, la acei educatori care în perioada respectivă nu prea au putut să facă față de la început, pe urmă au făcut, cât e de greu de lucrat cu clasele cu un număr mai mare de copii, spre deosebire poate de alte state, cu grupe. Acestea-s învățămintele: dacă declarăm, trebuie să asigurăm și trebuie să investim mult, în primul rând, în remunerarea profesorilor, lucru care ne-a arătat acum cu pregătirea de ore a fost mult mai complicat și eu zic că, dacă n-ar fi fost asta, poate și unii părinți nu credeau altfel, dar în perioada aceasta s-a văzut foarte limpede cu ce se confruntă profesorul, au văzut-o și părinții. S-au văzut manualele noastre care sunt mai complicate decât ar trebui să fie, s-a văzut aspectul de comunicare, de dotare, de informare, că nu le putem ascunde, ele sunt și noi ne-am confruntat cu ele.”

Europa Liberă: În calitate de manager al unei instituții de aici, din capitală, ce ne puteți spune despre investițiile care se fac, iată, într-un liceu – sunt suficiente, nu sunt suficiente pentru că mulți directori deplâng situația: că acoperișul nu e în ordine, că nu au fost modernizate sălile de clasă, că nu ajung termopane, că podeaua scârțâie?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Este de la caz la caz. Foarte bine încearcă să se descurce instituțiile care au trecut la gestiunea autonomă a finanțelor și dacă ați vorbi cu unii directori care au făcut-o, ei știu cum să-și prioritizeze necesitățile. Foarte mult contează anul de dare în exploatare a instituției. De exemplu, eu lucrez într-o instituție care a fost dată în exploatare în anul 1953. Este deosebire între cele construite în ‘80 și ceva și cele care chiar în ‘90 și ceva și un manager foarte bine pregătit știe cum să prioritizeze. Și alt moment important e cât de completată este școala cu elevi, că de aceasta depinde foarte mult care este bugetul instituției respective.”

Europa Liberă: Iar numărul copiilor scade sau în Chișinău nu e chiar atât de acută problema?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Nu, nu prea; poate să fie selectiv la anumite instituții de învățământ, pentru că foarte mulți părinți merg după inerție unde au învățat ei, unde au învățat copiii cei mai mari sau au auzit și se duc tot la acea instituție. Foarte des pentru clasele primare se caută învățătorul, de aceea noi trebuie să investim, iarăși zic, motivarea învățătorului. Noi nu ducem lipsă, din contra, avem și schimbul doi, este o solicitare mai mare. La anumite instituții în ultimul timp pare-mi-se că în Chișinău chiar au început o parte de elevi să se întoarcă. Nu aș putea da o statistică la nivel de municipiu, cred că direcția o are. Pe instituții la noi, slavă Domnului, parcă este bine.”

Europa Liberă: Asociațiile de părinți...

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Asociațiile sunt, activează, nu suntem împotriva lor.”

Europa Liberă: Unii le critică, alții spun că trebuie să fie desființate, alții, din contra, cred că e o soluție foarte bună, ținând cont că totuși în învățământ sunt multe goluri care trebuie completate.

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Nu cred că este un lucru rău și unde am fost în funcția anterioară am văzut că comunitatea, societatea susține instituțiile de învățământ. Alta este problema ca să fie legalizate, să corespundă tuturor rigorilor, să fie benevole, transparent prezentate. Iată, comunicarea asta, pentru că, într-adevăr, vii, faci contract individual de muncă. Cositul ierbii, canalizarea astupată, până ce faci chemări mari să-ți vină cineva, îți îneacă școala, trebuie să chemi pe cineva ca să soluționeze problema pe moment, că atunci este închis punctul sanitar sau altele. Și asta-i cam greu la noi, pentru că se duce lipsă la nivel de țară de lucrători tehnici, fiindcă este un lucru complicat și salariile sunt mici. Și atunci, trebuie cumva să te descurci ca să-l plătești pentru lucrul pe care îl face. De exemplu, să desfacă o groapă de canalizare în școală sau în afara ei.

Sunt multe lucruri care nu pot fi prevăzute. Haideți să comparăm chiar și cu pandemia asta – cine a știut că o să crească din decembrie când auzeam până în ianuarie și acum? Mâine poate să se întâmple ceva la școală, pentru că majoritatea școlilor sunt cu o vârstă mai mare, iarăși mă refer la a noastră. E din ‘53, țevi neschimbate de ani de zile, apeduct, lumină și toate astea trebuie făcute și într-un an nu le poți face, dar conducătorul care se pricepe le pune în ordinea priorităților: anul acesta fac asta, la anul voi face alta. Nu mai vorbim de acoperișuri care foarte multe sunt plate și, dacă vrei să le faci sub un unghi anumit, asta costă milioane și oricât ai da, într-un an de zile n-ai putea să-l faci. Și atunci se apelează la parteneriate și inventăm permanent ca să facem condiții ca totuși copiilor câteodată să le fie încă mai bine decât acasă. Că avem experiență și încercăm să-i obișnuim pe copii și la punctele sanitare să fie și săpun, și hârtie, și multe altele. Unii nu știu să se comporte sau poate altceva și se blochează într-o parte sau în alta, prompt trebuie să acționăm, fiindcă ceilalți copii nu așteaptă. În toată ziua școala trebuie să fie funcțională și de asta ne ocupăm acum vara, ca la 1 septembrie – sperăm, dă Doamne, să fie totul bine – copiii să vină și să zică: „Vai, ce-i de frumos și de bine la școală! Atât ne era dor de ea””. De fapt, nu ne-am văzut de la 10 martie. Cam așa e.”

Europa Liberă: În liceul Dvs. problema cu alimentarea copiilor e soluționată?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Primăria caută o soluție de alimentare a copiilor la nivel municipal, era în bază de concurs pe fiecare instituție în baza acelor bufete suedeze, care au fost formate acum ani de zile. Și ele sunt bune, numai era vorba de achiziții, ca să nu apară probleme. Bine era la noi că aveam combinatele acestea școlărești care sunt încă de pe timpuri, mai trebuie văzute, modernizate, noi nu prea am avut probleme la acest capitol, poate cu excepția cazurilor de atunci când diferiți agenți economici participau la asigurarea grădinițelor și e foarte complicat și greu să urmărești agentul, că doar n-ai să te duci după mașina lui sau să-l controlezi permanent. Adică trebuie să fie și o bună-credință a tuturor celor implicați în acest proces, dar la acest moment se lucrează asupra unei formule, poate catering, poate alte metode, ca să fie imediat pregătit. De exemplu, cum este în Estonia, iată, vine pachetul complet. Și atunci, școala nu are nicio responsabilitate ca pregătit, ca făcut – s-a adus de la o instituție abilitată, verificată, evaluată și este toată încrederea în ea.”