Reprezentantul special al președinției italiene a OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană, Franco Frattini, a declarat, miercuri, la finalul unei vizite la Chișinău și Tiraspol că părțile au exprimat „voință politică la cel mai înalt nivel” pentru a găsi o cale de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare auto din regiunea transnistreană și a rezolva alte chestiuni prevăzute de un protocol pentru întărirea încrederii. În timpul primei sale vizite în Republica Moldova ca emisar al președinției italiene a OSCE, fostul ministru italian de externe a mai spus că prioritatea mandatului său de anul acesta este implementarea a opt acorduri pentru întărirea încrederii între malurile Nistrului pe care părțile le-au încheiat ori s-au angajat să le încheie și se le implementeze. În afară de recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare auto, chestiunile în care nu s-a ajuns încă la vreun acord definitiv sunt restabilirea legăturii de telefonie fixă peste Nistru și asigurarea accesului fermierilor moldoveni la terenurile lor de dincolo de șoseaua Dubăsari - Tiraspol. Despre ultimele evoluții privind conflictul transnistrean, Lina Grâu a discutat cu cercetătorul Andrei Deviatkov de la Institutul de economie al Academiei de Științe a Federației Ruse.
Europa Liberă: Din punctul Dumneavoastră de vedere, ce a schimbat vizita lui Frattini? Experții de la Chişinău de exemplu au remarcat că acesta și-a nuanțat mesajul cu privire la inoportunitatea retragerii trupelor ruse din Republica Moldova.
Andrei Deviatkov
Andrei Deviatkov: „Frattini este un politician de rang înalt, este fostul vicepreședinte al Comisiei Europene și fost ministru de Externe al Italiei. Și acum, odată cu revenirea partidului lui Berlusconi la putere aceste este văzut ca o persoană care va mai ocupa funcții importante.
Iar vizita lui în Republica Moldova a fost folosită din plin de Partidul Democrat, de guvernare. Plahotniuc a ieșit personal și a făcut o declarație cu două săptămâni înainte de această vizită cu privire la propria lui interpretare a ceea ce a spus Frattini referitor la trupele ruse. Având în vedere acest lucru, Frattini a fost nevoit să se întâlnească cu Plahotniuc când a venit la Chişinău, chiar dacă anterior vizitele lui Steinmeier sau ale lui Kurtz nu presupuneau întâlniri, cel puțin publice, cu președinții coalițiilor parlamentare.
În plus, Republica Moldova și-a putut reconfirma plenar poziția cu privire la libertatea de circulație. Frattini nu doar a reconfirmat poziția OSCE cu privire la retragerea trupelor ruse, dar a declarat și că Rusia și Transnistria trebuie să facă totul pentru asigurarea libertății de circulație, în așa fel încât să nu existe post vamal transnistrean lângă podul de la Gura-Bîcului. S-a văzut de fapt că Frattini și Scanlan, șeful misiunii OSCE, au reconfirmat toate punctele care erau principiale pentru Partidul Democrat și pentru Republica Moldova în general.
Adică impresia mea este că vizita lui Frattini a fost importantă din perspectiva faptului că partidul de guvernare a folosit-o din plin în scopurile sale și a arătat cine este stăpân în țară și la inițiativa cui se face reglementarea transnistreană. Iar afirmațiile că Frattini a fost nevoit să-și schimbe pozițiile, chiar dacă de fapt nu a făcut acest lucru – el pur și simplu s-a exprimat în alt mod – au fost tirajate demonstrativ de toate televiziunile moldovenești afiliate PD-ului, care au afirmat că sub presiunea Guvernului Republicii Moldova Frattini și-a schimbat poziția.”
Europa Liberă: Dacă tot ați amintit întâlnirea cu Plahotniuc, s-a vorbit mult despre rolul oligarhilor în atingerea înțelegerilor dintre Chişinău și Tiraspol la sfârșitul anului trecut. Vedeți o astfel de înțelegere informală dintre Chişinău și Tiraspol, dintre Vlad Plahotniuc și Victor Gușan, șeful holdingului Sheriff de la Tiraspol?
Andrei Deviatkov: „La sfârșitul anului trecut, când s-a ajuns la semnarea acelor protocoale de la Viena, sub președinția austriacă a OSCE, Plahotniuc a recunoscut că a jucat un rol-cheie. În ce măsură un astfel de format „1 + 1” lucrează în regim permanent – nu știu.
Eu înclin să cred că există unele chestiuni principiale care au fost discutate în cadrul unui astfel de format și au fost punctate anumite „linii roșii”. De exemplu, în domeniul furnizării de curent electric. Știm că acum Republica Moldova a prelungit contractul de procurare a curentului electric de la centrala de la Cuciurgan până în martie 2019. Știm că a fost într-un fel dezamorsată situația legată de instalarea posturilor vamale mixte moldo-ucrainene, inclusiv la Cuciurgan, probabil au fost coordonate la nivel principial și alte anumite poziții-cheie. Iar acum, cel mai probabil, comunicarea continuă mai mult la nivel de guverne, de persoane oficiale. Astfel încât o comunicare permanentă a decidenților reali nu este necesară.
O astfel de comunicare a avut loc anul trecut, au fost punctate anumite cedări reciproce, anumite înțelegeri reciproce, s-a convenit detensionarea, normalizarea situației în jurul Transnistriei care era foarte încinsă în primăvara și vara anului trecut. Iar acum are loc un proces mai degrabă birocratic.
Evident că trebuie să înțelegem că Plahotniuc nu a pus pe planul doi participarea lui personală la reglementarea transnistreană și folosește acest subiect activ în campania electorală. El înțelege că trebuie să preia această inițiativă de la forțele de dreapta, de la opoziția de dreapta. Pentru el este important să continue să controleze acest subiect.”
Europa Liberă: Dl Frattini a declarat la Chişinău că anul 2018 este unul istoric pentru reglementarea transnistreană. Aveți aceeași impresie, având în vedere și factorul pe care l-ați amintit și Dvs. – alegerile parlamentare și, deci, o apropiată campanie electorală?
Andrei Deviatkov: „Frattini este, cum am mai spus, un politician de rangul cel mai înalt și evident că s-a văzut foarte clar din declarațiile lui că are așteptări foarte mari cu privire la lucrurile care ar trebui realizate în cel mai scurt timp.
Dar îmi este greu să-i împărtășesc ideea că va fi un an istoric, pentru că președinția germană și cea austriacă a OSCE au pus deja o ștachetă foarte înaltă care este greu de depășit din punctul de vedere al măsurilor de încredere în relația dintre Chişinău și Tiraspol.
În principiu, ce poate face acum președinția italiană este să nu întrerupă acest maraton. Sarcina maximă acum, așa cum văd eu lucrurile, este de a conveni anumite soluții pentru problema numerelor de înmatriculare și pentru circulația internațională a mașinilor din regiunea transnistreană, cu toate aspectele care decurg de aici – pașapoarte tehnice, folosirea simbolicii Republicii Moldova, taxele vamale pentru automobile, accizele… Sunt multe aspecte care trebuie soluționate pentru a asigura circulația internațională a mașinilor din regiunea transnistreană.
O altă chestiune este cea legată de deschiderea completă a podului de la Gura-Bîcului pentru camioane de capacitate mare. Acum este vorba despre transporturi de 10 tone, din câte știu. Dar pentru circulația internațională este nevoie de accesul camioanelor de 20 de tone. Trebuie să nu mai existe acel terminal internațional pe care l-a instalat Transnistria și trebuie să se facă reabilitarea podului pe bani europeni. Abia după aceasta circulația completă pe pod va putea fi deschisă.
Eu nu văd alte direcții în care părțile ar fi gata de progrese rapide. Impresia mea este că dacă se va ajunge la o înțelegere cel puțin pe marginea acestor două probleme, care sunt foarte sensibile pentru ambele părți și care au legătură cu chestiuni ce țin de suveranitate, deja va fi foarte bine. Astfel Italia va susține și continua agenda consolidării măsurilor de încredere care se dezvoltă deja al treilea an.”
Europa Liberă: La Chişinău s-a vorbit foarte mult despre similitudinea dintre pozițiile dlui Frattini și cele ale Rusiei. Unii experți chiar s-au întrebat dacă dl Frattini reprezintă OSCE-ul sau totuși Rusia. Iar la Tiraspol acesta a fost primit cu multă căldură. Vi s-a creat și Dvs. impresia că Frattini ar reprezenta mai mult interesele Rusiei decât ale OSCE? Acesta a vorbit public inclusiv despre prietenia sa cu Serghei Lavrov…
Andrei Deviatkov: „Impresia mea este că toate aceste momente sunt complet speculative și pe seama aceasta se face o campanie informațională masivă în Republica Moldova. Se promovează ideea că OSCE este o filială a politicii externe ruse, a ministerului rus de Externe și așa mai departe. Mie mi se pare că acestea sunt speculații, la fel ca și atunci când se afirmă că Italia este prietenul Rusiei.
Trebuie să înțelegem că italienii, în cadrul politicii externe europene, sunt foarte pragmatici. Da, pe de o parte ei au interese legate de comerțul cu Rusia, de investiții în Rusia, evident că turiștii ruși sunt foarte doriți, la fel ca și piața rusească pentru producătorii de produse agricole și alimente și așa mai departe.
Dar trebuie să înțelegem că de pe cealaltă italienii au și interese legate de faptul că Italia este membră a UE și NATO și țara este complet solidară cu ceea ce se face pe plan european. Vedem că și Italia a expulzat diplomați ruși. De fapt, Italia niciodată nu a făcut voce distinctă sau nu a promovat o politică independentă care să fie diferită de cea a altor state occidentale. Italia de exemplu nu a pus niciodată în politica europeană problema anulării parțiale a sancțiunilor pentru Federaţia Rusă și nu a promovat niciun fel de alte inițiative care să facă voce distinctă în politica comună europeană sau transatlantică.”
Europa Liberă: Dle Deviatkov, ați amintit despre expulzarea diplomaților. În acest sens, cum se schimbă paradigma în jurul reglementării transnistrene în contextul conflictului privind otrăvirea cu neurotoxine a fostului spion rus Serghei Skripal? Occidentul acuză Rusia de folosirea armelor chimice pe teritoriul european, au fost expulzați diplomați ruși din mai multe state. Pe acest fundal, se schimbă ceva în prioritatea pe care o acordă partenerii externi reglementării conflictului transnistrean?
Andrei Deviatkov: „Anul trecut Guvernul Republicii Moldova a încercat să amestece aceste două chestiuni – relațiile moldo-ruse și chestiunea transnistreană. Și relațiile cu Transnistria erau percepute ca element al relațiilor cu Rusia. Același lucru este valabil de altfel și în abordarea Ucrainei.
Impresia mea este că prin intermediul acelor decizii protocolare care au fost semnate la sfârșitul anului trecut aceste două direcții au fost despărțite. Adică astăzi avem, pe de o parte, separat, agenda relațiilor ruso-moldovenești, unde sunt expulzat diplomații, sunt adoptate declarații parlamentare belicoase, unde se face mult zgomot și emoții. Și avem, pe de altă parte, agenda chestiunii transnistrene. Aceste două direcții astăzi sunt separate.
Dialogul cu Transnistria nu mai este perceput ca element de presiune asupra Rusiei sau creării unor probleme pentru Moscova sau pentru micul ei aliat. Adică este o abordare mai pragmatică. Eu cred că acest lucru s-a făcut cu intermedierea Statelor Unite și Uniunii Europene care nu vor ca Transnistria să fie atrasă în disputele ruso-moldovenești. Eu cred că Partidului Democrat i s-a dat un semnal foarte clar din partea Occidentului, mai ales în momentul în care inițiativa acestuia cu privire la retragerea trupelor ruse din Transnistria nu a trecut în Adunarea Generală a ONU. Mesajul a fost că este mai bine ca problema transnistreană să nu fie atinsă, să nu fie dezghețată și, din contra, părțile trebuie așezate la masa de negocieri și discutate măsurile de încredere.”
Europa Liberă: La Chişinău există opinia că Rusia în această situație pur și simplu joacă cu bătaie lungă, în sensul că acum acceptă să suporte micile șicane ale Chişinăului pentru a aștepta momentul în care Igor Dodon va veni la putere și atunci problema să fie soluționată după scenariul și interesul Rusiei.
Andrei Deviatkov: „Când am fost la Chişinău, recent, am simțit foarte puternic faptul că este un oraș al teoriilor conspirației și speculațiilor.
Impresia mea este că astăzi Partidul Democrat, în pofida tuturor problemelor pe care le are, a obținut câteva victorii-cheie – nu doar a schimbat sistemul electoral, dar și de facto a obținut să fie recunoscut ca partener și aliat principal al Statelor Unite în regiune. Acest lucru s-a văzut foarte clar din raportul serviciilor speciale americane care a fost publicat recent. Iar din partea Uniunii Europene deja se dau semnale privind dezghețarea în viitorul apropiat a asistenței macro-financiare.
Adică ideea că la putere ar putea veni forțele pro-ruse este de fapt un element de propagandă pre-electorală din partea Partidului Democrat, a forțelor de dreapta, a unioniștilor care în felul acesta își mobilizează electoratul împotriva așa-numitelor tancuri rusești.
Nu știu în ce măsură Partidul Socialiștilor are posibilitatea de a acumula o majoritate constituțională în condițiile în care majoritatea mandatelor sunt distribuite în circumscripțiile uninominale, unde în mod evident resursa financiară a Partidului Democrat va juca un rol-cheie.
Iată de ce eu cred că din partea Moscovei nu există o așteptare că alegerile parlamentare vor fi un gen de hotar după care va începe o „lună de miere” în relațiile dintre Moscova și Chişinău.
De ce Moscova nu încearcă să riposteze într-un mod clar? Dar ce răspuns ar putea da? Toată lumea vorbește despre posibilitatea de expulzare a migranților. Dar de facto expulzarea migranților sau interdicția de a retransmite posturi de televiziune rusești ar lovi în interesele Rusiei, în prezența Rusiei în regiune. Adică e ca și cum Rusia s-ar împușca singură în picior. Astfel de acțiuni nu au niciun sens și este evident că acestea ar reduce și mai multe potențialul Partidului Socialiștilor.
Prin vizita lui Karasin, Rusia a arătat foarte clar că este gata să discute cu toate forțele politice. Dar din păcate Republica Moldova a expulzat trei diplomați, deși chiar și România a expulzat doar unul. Acest lucru indică gradul de ne-constructivism pe care îl are puterea de la Chişinău. Și mai ales atunci când Andrian Candu a comentat tragedia din Kemerovo în sensul că „vedeți cum este legea în Rusia și cum se respectă aceasta, din cauza asta acolo se întâmplă astfel de lucruri”. Eu cred că după o astfel de declarație actuala majoritate parlamentară nu are nicio șansă să spere ca va fi percepută în Rusia ca fiind aptă de dialog. Evident că se pot specula electoral anumite lucruri, este admisibil chiar să fie expulzați diplomați, dar, atunci când vine vorba despre instrumentalizarea tragediei din Kemerovo, pentru oamenii din Rusia acest lucru depășește cadrul binelui și răului.”