Reprezentantul special al președinției în exercițiu a OSCE pentru procesul de reglementare a conflictului transnistrean, Franco Frattini, se află în vizită la Chișinău unde criticile la adresa sa pentru felul în care vedere realitatea din regiune sunt mai multe decât așteptările. Dar nu numai dl Frattini, ci și, în general, organizația pe care o reprezintă - Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) – este ținta unor critici. Vom vorbi astăzi cu Ion Manole, directorul executiv al asociației Promo-LEX, asociație care reproșează OSCE lipsă de transparență și nesocotirea problematicii drepturilor omului în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană.
Europa Liberă: Asociația Promo-Lex a formulat într-un apel către Franco Frattini critici grele față de ceea considerați că este lipsă de transparență în activitatea OSCE și nesocotire a problematicii drepturilor omului în regiunea transnistreană pe parcursul mult prea îndelungatelor negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean. Sunt şi alte observaţii şi solicitări la adresa domnului Frattini. Ce a cauzat, de fapt, aceste critici?
Ion Manole: „Nu sunt dacă sunt atât de grele pentru că imediat după lansarea acestui apel unii colegi din societatea civilă au zis că este prea blând. Noi am vrut prin acest document să reamintim încă o dată Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa că rolul lor şi misiunea lor în R. Moldova sunt foarte importante atât în menţinerea păcii, cât şi în prevenirea unor conflicte. Din perspectiva noastră, lipsa justiției, lipsa unor garanții minime pentru drepturile omului nu pot asigura o pace durabilă.
Iată de ce noi vom continua să optăm pentru, după cum spuneam, un set minim de drepturi asigurate pentru locuitorii din stânga Nistrului pentru că atât Convenția Europeană, cât şi Declaraţia Universală a drepturilor omului spune că orice fiinţă se naşte cu drepturi şi nou ştim că în această regiune avem circa o jumătate de milion de oameni care evident trebuie să aibă drepturi. De fiecare dată repet că drepturile omului se încalcă practic oriunde, peste tot şi atunci pentru noi, organizaţiile, activiştii, avocaţii care apără drepturile omului este foarte important să existe nişte instrumente sau mecanisme eficiente prin care abuzurile sau încălcările pot fi remediate sau prin care pot fi apărați oamenii atunci când sunt supuși unor astfel de abuzuri.
Pe parcursul anilor am încercat, inclusiv prin intermediul a organizaţiilor internaţionale cu sediul la Chişinău, să atragem atenţia asupra acestei probleme. Le-am cerut să includă la masa de negocieri subiectele ce ţin de drepturile omului sau mai degrabă spus lipsa unor garanţii minime pentru oamenii de acolo.”
Europa Liberă: Ce explicații aveți Dvs. pentru faptul că – așa cum susțineți în acest apel – misiunea OSCE de la Chișinău „ignoră constatările, concluziile și recomandările experților societății civile din dreapta Nistrului” referitoare la starea de lucruri cu drepturile omului în stânga Nistrului?
Ion Manole: „După 15 ani de activitate în acest sector credem că organizaţiile internaţionale care au sediu într-o anumită ţară trebuie să fie un model pentru autorităţile locale, naţionale. Lipsa unor consultări cu organizaţiile care au contact direct cu oamenii, şi aici vreau să amintesc că nici angajaţii misiunii OSCE din Moldova nu au acces liber în acest teritoriu, respectiv lipsa unor consultări este un semnal foarte negativ. Aceste consultări lipsesc în cel puţin ultimii șapte ani de zile cu desăvârșire practic. Acest lucru nu este în favoarea nimănui. Dezavantajează absolut toate părţile, inclusiv autorităţile, misiunea OSCE pentru că ea nu poate fi eficientă, nu poate cunoaște toate viziunile. Trăim într-o lume democratică. Trebuie să acceptăm inclusiv opiniile critice.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că aceste consultări în ultimii şapte ani cel puţin. De ce acum formulaţi aceste critici în adresa OSCE? Vă întreb pentru că şi alte organizaţii cum ar fi Asociaţia pentru Politică Externă au formulat critici similare în adresa OSCE. De ce anume acum?
Ion Manole: „Colegii noştri din alte organizaţii s-au referit la aspecte pe care ei le stăpânesc. Pe noi însă, după cum spuneam, ne interesează aspectele ce ţin de drepturile omului. Acest apel nu este pentru prima dată formulat acum. Noi de fapt în repetăm în ultimii ani cel puţin. Vorbim de fiecare dată despre această lipsă de transparenţă, lipsă de consultare. În urma acestor ignorări de a consulta societatea civilă, de a afla mai multe opinii, de a vedea viziunea noastră sau viziunea oamenilor de acolo. Noi de fapt ne aflăm la mijloc şi atunci când persoana, victima vine la noi şi se adresează, ea are anumite așteptări. Or noi fără implicarea organizaţiilor internaţionale specializate şi fără implicarea autorităţilor nu putem face nimic de fapt.”
Europa Liberă: Pe durata acestor ani cum vi s-a explicat astfel de atitudine de ignorare a opiniei unor organizaţii ca cea pe care Dvs. o reprezentați?
Ion Manole: „În mod diferit. La început am avut o speranţă că ei ştiu ce fac prin declarațiile lor că <Ştiți, noi acum avem nevoie de dialogul politic. Nu este momentul pentru drepturile omului. Nu este acum momentul să insistăm pe aspectele ce ţin de drepturile omului. Lăsați-ne să negociem cu ei aspectele pe care ei doresc să le discute, inclusiv măsurile de sporire a încrederii între cele două maluri ale Nistrului, după care vine şi timpul drepturilor omului şi atunci vom discuta şi vom încerca să facem ceva pe acest aspect. Din punctul nostru de vedere această abordare e greşită şi de fiecare dată le-am menţionat asta. După cum spuneam însă era totuși o anumită speranță că ei ştiu ce fac.
Din câte vedem lucrurile au degradat şi nu numai la capitolul drepturile omului. Iar acele aspecte pe care unii politicieni şi unii diplomați insistă că ar fi un progres în dialogul dintre cele două maluri ale Nistrului cred că nu pot fi durabile fără garantarea unui set minim pentru drepturile omului în regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Dar în contextul acelorași explicații de ce în procesul de negocieri politice nu sunt incluse şi aspecte ce ţin de garanţiile reale pentru respectarea drepturilor şi libertățile omului, autorităţile R. Moldova nu au încercat cumva să rectifice această lacună?
Ion Manole: „În dependență de oameni. Atunci când avem anumite persoane în anumite funcţii se încearcă să se discute, dar aş spune că nu s-a insistat prea mult. Spuneam anterior că o astfel de misiune internaţională cu e OSCE ar trebui să servească drept model pentru autorităţi. Am observat la o emisiune televizată că de fapt autorităţilor le convine foarte bine o poziție ezitantă, incompetentă din partea unor organizaţii internaţionale sau a unor diplomaţi pentru că imediat se acoperă cu declaraţiile lor sau cu îngrijorările lor nefondate şi tot aşa. Ceea ce practic le permite lor să ignore subiectul sau să-l amâne pentru alte guvernări.”
Europa Liberă: Ce concret solicitați acum OSCE-ului, mai cu seamă că reprezentantul OSCE Franco Frattini e acum la Chişinău, va merge şi la Tiraspol?
Ion Manole: „Chiar din 2004 când am ajuns în acest teritoriu, rugămintea multor persoane din Transnistria era ca să facem în așa fel încât înalții demnitari ai statului, dar mai ales reprezentanții unor organizații internaționale, diplomații să aibă posibilitatea să se întâlnească şi să insiste asupra acestor lucruri cu locuitorii din stânga Nistrului. Ei ne cereau nouă să le organizăm inclusiv vizite şi întâlniri cu locuitorii din anumite localităţi sau instituţii. Ceea ce nu ne-a reuşit. Iată de ce noi credem că este important ca persoane cu funcţii atât de importante cum este domnul Frattini să aibă contacte, discuţii şi comunicare nu doar cu „liderii” regimului de la Tiraspol, dar şi cu locuitorii, să află opinia lor, să vadă problemele şi mai ales cu apărătorii drepturilor omului, cu reprezentanții societății civile, cei care zilnic se ciocnesc cu problemele oamenilor şi încearcă să le rezolve, dar se opresc la uşa instituţiilor internaţionale, cu regret.”
Europa Liberă: Mai solicitați o monitorizarea internaţională o monitorizare credibilă a situației apărătorilor drepturilor omului în regiunea transnistreană, a locurilor de detenție din regiunea transnistreană de către Comitetul de Prevenire a Torturii.ș.a.m.d. Trebuie să înţelegem că o asemenea monitorizare credibilă sub acest aspect nu s-a realizat pe parcursul anilor?
Ion Manole: „Exact, e concluzia noastră de foarte mulți ani. Practic de zece ani de zile repetăm în fiecare zi că este nevoie ca cineva să aibă acces. Transnistria nu este un teritoriu privat a unui grup de persoane sau a unei persoane. Este un teritoriu administrat de către o administraţie - că e bună sau rea, de facto sau de jure, recunoscută sau nu sunt aspecte care nu ar trebui să ne intereseze în acest context. Pe noi ne interesează ca oamenii care locuiesc în acest teritoriu să poată beneficia de un set minim de garanţii şi instrumente pentru a-şi apăra drepturile. Ne interesează ca oamenii de acolo să poată comunica liber şi să se poată bucura de drepturile lor.”
