Europa Liberă: Domnule Lupan, Franco Frattini, reprezentantul special al președinției italiene a OSCE, vizitează Republica Moldova pe 26 martie. În ajunul acestei vizite, Franco Frattini a acordat un interviu pentru Russia Today. Multe dintre declarațiile domniei sale au stârnit criticile puterii de la Chișinău, a analiștilor, dar mai ales una, în care dumnealui zicea că retragerea trupelor ruse în acest moment din regiunea transnistreană ar fi un subiect irealist și că toată lumea asta înțelege, moldovenii la fel înțeleg, că nu sunt oameni naivi. Cum priviți dumneavoastră această situație?
Vlad Lupan: „Retragerea trupelor ruse din Republica Moldova a fost reglementată internațional, deși Federația Rusă s-a retras din unul din acordurile care reglementa această retragere, unul din acordurile care este menționat la Istanbul 1999. Asta nu împiedică Federația Rusă să-și retragă trupele sale.
Afirmațiile care au fost utilizate pentru a bloca retragerea trupelor ruse din Republica Moldova au fost următoarele: unu, că aceste trupe vor fi retrase atunci când vor fi create condițiile necesare. Există și un document în acest sens aprobat de comunitatea internațională sub presiunea Federației Ruse în cadrul unei ședințe ministeriale a OSCE. Imediat după aprobarea acestei declarații în 2002 la Porto, Federația Rusă a declarat că condițiile acestea nu mai există și regiunea transnistreană insistă pe faptul că o parte din acest armament aflat în Republica Moldova în controlul armatei ruse le aparține lor. Deci, armata rusă nu poate să retragă, pentru că trebuie să păzească depozitele care sunt o chestiune de dispută între Federația Rusă și regiunea transnistreană.
Asta ar fi un argument. El este totalmente ilogic, după cum vă dați seama foarte bine – nu poate să existe pretenții din partea unui subiect nerecunoscut sub controlul Federației Ruse către Federația Rusă. Deci, asta era absurd de clar o motivație politică pentru a nu-și retrage trupele din Republica Moldova. Deci, e vorba de lipsă de voință politică, nu despre incapacitatea fizică de a-și retrage trupele sale.
Mai mult de atât, până în anul 1999, ba chiar până în 2002, această retragere a avut loc. Deci, fizic ea este posibilă și chiar a fost și verificată de către comunitatea internațională, ceea ce demonstrează că nu numai că este posibilă retragerea, dar chiar și verificarea este posibilă. Deci, este vorba despre lipsa de voință politică din partea Federației Ruse și nicidecum de incapacitatea sau imposibilitatea retragerii.
Al doilea argument, foarte neplăcut să-l auzim din partea colegilor noștri internaționali, care, de asemenea, este un argument fals, este următorul: trupele ruse din Republica Moldova care păzesc depozitele de la Covasna, și așa-numiții pacificatori ruși aflați în Republica Moldova nu pot fi retrași. Primii – din motiv că nu există posibilitate de retragere a tuturor armamentelor, iar al doilea – nu cad sub incidența documentelor internaționale privind retragerea trupelor ruse.
Acest lucru nu este adevărat. În calitatea mea de negociator, atât în Comisia Unificată de Control, care este responsabilă de supravegherea activității contingentelor militare din zona de securitate, cât și în calitatea mea de negociator în formatul pentagonal pe atunci, încă nu era 5+2, eu pot să confirm că acest argument este nevalabil din următoarele motive: Federația Rusă, precum și o serie de parteneri de ai săi, cu care s-a înțeles pe o serie de alte subiecte decât Republica Moldova, la un moment dat au afirmat și continuă să afirme că aceste trupe sunt separate. Însă, în cadrul negocierilor la care am participat chiar eu privind retragerea trupelor ruse înainte de Istanbul 1999 delegația rusă recunoștea faptul că grupul operativ al trupelor ruse aflat în Republica Moldova, prin rotație, în trei grupuri, face așa-numita trecere de la un obiectiv la altul. Cu alte cuvinte, un grup face așa-numita pacificare, în timpul acesta alt grup face de serviciu la depozitele de la Covasna și al treilea grup se odihnește.
Cu alte cuvinte, când vorbim despre trupele ruse, noi vorbim despre același contingent. Iată argumentul acesta era folosit în calitate de argument pentru a evita retragerea trupelor ruse din Republica Moldova, deoarece acordul din 1992, semnat de Republica Moldova și Federația Rusă de încetare a focului și reglementare a conflictului transnistrean presupunea că acest contingent, cu un contingent militar rusesc, ar trebui să se afle în Republica Moldova. Astfel argumenta Federația Rusă și prietenii săi, „nu putem retrage toate trupele ruse, deoarece ele sunt o combinație de trupe care se ocupă de toate în același timp și nu pot să se retragă în același timp”.
Este un argument fals. Federația Rusă este un stat care ar putea, fără complicații extraordinare, să trimită în Republica Moldova, la dispoziția Comisiei Unificate de Control, o serie de militari care ar putea să fie aduși în Republica Moldova din orice regiune a Rusiei, nu numaidecât militarii care se află în Grupul Operativ al Trupelor Ruse care, preponderent, sunt și localnici, cu alte cuvinte persoane direct interesate în acest conflict și în persistența acestui conflict. Cu alte cuvinte, argumentele nu sunt valabile, după cum vedeți, din niciun punct de vedere.”
Europa Liberă: Faptul că Franco Frattini a spus acest lucru, că ar fi irealistă această retragere, vă face și pe dumneavoastră, la fel ca pe alții, să credeți că vorbește, de fapt, cu gura Moscovei, că merge pe mâna Moscovei?
Vlad Lupan: „Din păcate, constat că domnul Frattini a preferat să meargă, în primul rând, la Moscova. Eu înțeleg necesitatea de a vizita Federația Rusă, care este implicată în acest conflict în modul cel mai direct. Noi înțelegem că Federația Rusă a fost implicată în acest război în modul cel mai direct. De altfel, și Curtea Constituțională a Republicii Moldova, precum și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au constatat acest lucru.
Este de înțeles că rolul Federației Ruse este unul mare în soluționarea așa-numitului conflict transnistrean. Însă, în calitatea mea de persoană care a lucrat în trei misiuni OSCE în zone de conflict, cum ar fi Georgia, în Osetia de Sud și Abhazia, precum și în alte misiuni OSCE, aș sugera că, în conformitate cu principiul echidistanței, domnul Frattini ar fi trebuit, în primul și în primul rând, să viziteze Republica Moldova. Țara care este nemijlocit afectată direct de către un conflict separatist, țara care este menționată în mod direct și implicit în toate documentele internaționale, el fiind trimisul OSCE, inclusiv în documentele OSCE fiind menționată ca o țară care are un conflict care trebuie soluționat în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Cu alte cuvinte, eu m-aș fi așteptat ca domnul Frattini, în primul rând, pornind de la aceste principii de bază, să viziteze mai întâi Republica Moldova, după care, evident, să viziteze și celelalte țări interesate, implicate în formatul 5+2, precum și alte țări care ar putea avea influență asupra acestui conflict.
Din păcate, domnul Frattini, în primul rând, a preferat să meargă la Moscova și îmi este teamă că domnul Frattini a reiterat absența unei voințe politice a Federației Ruse în interviul său. Dar trebuie să mai luăm în calcul și faptul că acest interviu a fost publicat de Russia Today, Rusia Astăzi, care este notoriu pentru publicarea unor informații distorsionate.
Aș vrea să vedem ce-o să spună domnul Frattini după vizita în Republica Moldova și aș fi interesat să văd ce vor spune și autoritățile Republicii Moldova la acest subiect.”
Europa Liberă: Și un ultim aspect pe care am vrea să-l tratăm, legat tot de cererea de retragere a trupelor ruse. Putem tratata cu încredere acel ultim episod cu cererea de retragere a trupelor ruse, includerea chestiunii pe agenda ONU? Nu erați deja ambasador acolo, dar ce aveți de spus despre această situație?
Vlad Lupan: „Eu știu cu siguranță că în unul din birourile guvernamentale din Republica Moldova, în special prezidențiale, mă refer la acesta, se pregătea o rezoluție privind neutralitatea permanentă a Republicii Moldova. Era și rămâne un document, care se pregătește pentru, probabil, după alegerile din Republica Moldova.
Eu sper foarte mult că subiectul retragerii trupelor ruse din Republica Moldova din vara anului 2017 nu a fost doar un pas pre-electoral. Mă tem foarte mult că, de facto, a fost un pas pre-electoral.
Motivul principal era că există alte căi de prezentare a unei asemenea rezoluții, căi prin care nu am fi fost blocați de către Federația Rusă. S-a mers însă pe calea prezentării acestei teme prin Comitetul General ONU, unde era prezentă Rusia și care, evident, a blocat adoptarea unei asemenea inițiative. Era previzibil că ea va fi blocată în Comitetul General.”
Europa Liberă: Și ce a fost asta? Lipsă de cunoaștere sau o greșeală deliberată?
Vlad Lupan: „Sunt sigur că instrucțiunile pe care le-a primit ambasadorul Republicii Moldova la ONU au fost formulate în așa fel. Pentru că, trebuie să vă dați seama, niciun diplomat nu lucrează în afara instrucțiunilor primite de la Guvern. Cât de mult nu și-ar fi dorit ambasadorul Republicii Moldova să meargă pe altă cale, sunt absolut sigur că a primit instrucțiuni să meargă anume pe calea asta.
Eu suspectez că s-a știut foarte bine, deoarece nu-mi închipui ca ambasadorul Republicii Moldova să nu fi menționat să nu existe pericolul blocării unei asemenea inițiative de a include subiectul pe tema de discuții, nici măcar nu vorbim de o rezoluție concretă. Sunt sigur că el a menționat lucrul acesta, însă decizia a fost luată la nivel politic și a fost anunțată la nivel politic.
Deci, din păcate, nu văd o altă explicație decât că s-a mers pe o cale intenționată în care s-a făcut mult tam-tam, mult PR pe subiectul respectiv, însă inițiativă a fost blocabilă din start.
Nu înseamnă că nu vom putea să acționăm pe viitor la ONU pe această direcție. Pot să afirm mai mult decât atât: autorităților Republicii Moldova li s-a sugerat propunerea, pe care, de altfel, am formulat-o și eu cât am fost ambasador al Republicii Moldova la ONU, că există o modalitate simplă de a prezenta o rezoluție concretă privind retragerea trupelor ruse, ba chiar și conflictul transnistrean la ONU fără ca aceasta să fie blocată de către Federația Rusă. Asemenea cale există, nu există nici un fel de impediment, zero impedimente. Și aceste sugestii au avut loc de mai multe ori, li s-a spus foarte clar autorităților Republicii Moldova, domnului vicepremier Leancă, li s-a spus foarte clar că există o altă modalitate de prezentare a unei rezoluții pe altă cale. Răspunsul a fost că autoritățile Republicii Moldova vor examina o asemenea modalitate. Întrevederea a avut loc în luna decembrie, noi suntem acum în luna martie. Vedeți vreun progres? Vedeți o schimbare a poziției Republicii Moldova la ONU? Vedeți că au prezentat o rezoluție? Eu nu văd.”
Europa Liberă: Există o discuție întreagă acum la Chișinău, dacă fac bine autoritățile că merg cu aceste măsuri de consolidare a încrederii, cu aceste înțelegeri pe pași mici și dacă nu subminează cumva eventuala înțelegere ulterioară pe statutul regiunii. Adică prin faptul că acceptă să meargă cu acești pași mici s-ar putea să nu să se ajungă la un pas mai mare, care ar însemna reglementarea politică a conflictului.
Vlad Lupan: „Politica cedărilor unilaterale au fost încercate deja și nu a dat absolut nici un rezultat. Trebuie să constatăm că este și adevărat că orice încercări de soluționare politică anterioare rezultă în tot felul de memorandumuri sau altfel de documente privind federalizarea Republicii Moldova sau, în special, memorandumuri gen Kozak prin care nu doar ne federalizăm, pentru că asta nu ar fi o problemă esențială din punct de vedere a construcției statului, problema este ce fel de federație. Statele Unite este o federație, Germania este o federație. Aceste țări au fost extraordinar de mirate de ce Republica Moldova s-a opus federalizării, pentru că ele sunt state federale, ele nu văd o problemă.
Ceea ce nu au înțeles partenerii noștri este că, de facto, toate documentele propuse de către Federația Rusă nu duceau la o federalizare, ci la o confederalizare cu ruperea ulterioară a Republicii Moldova, ba chiar transformarea ei într-un stat disfuncțional, cu alte cuvinte, transnistrizarea Republicii Moldova intenționată. Este o cu totul altă poveste.
Pornind de la această realitate care există, pornind de la faptul că Federația Rusă nu și-a schimbat prioritățile în acest sens – eu nu am văzut o plecare a autorităților Federației Ruse de la acest principiu – pornind de la aceste realități, ne dăm seama că soluționarea politică este problematică.
Din păcate, autoritățile Republicii Moldova nu se implică în soluționarea conflictului transnistrean într-o o măsură mult mai mare decât ar fi fost posibil cu autoritățile Ucrainei, o țară care se află între Republica Moldova și Federația Rusă. Asta ar fi o problemă pe care o observ astăzi, din punctul de vedere al soluționării conflictului transnistrean.
În ce privește concret cedările unilaterale sau subiectul unor negocieri pe măsuri de încredere. E nevoie de explicat situația. În lipsa unor progrese de soluționare transnistreană politică, discuțiile pe acest subiect ar părea să nu aibă rost. Ce să negociem dacă nu putem negocia absolut nimic? Asta e o întrebare serioasă. Însă, în procesul de negocieri a conflictului transnistrean, care este, totuși, complicat din cauza politicii Federației ruse, despre care am vorbit, au existat și există întreruperi. Întreruperile în acest proces duc la radicalizarea intenționată a poziției transnistrene vizavi de autoritățile centrale ale Republicii Moldova. Transnistrenii fac asta ca să demonstreze este mai convenabil ca Republica Moldova să ofere cedările în favoarea liderilor de la Tiraspol, de facto a Rusiei, și, astfel, să ne forțeze într-o serie de negocieri favorabile acestui regim separatist.
Problema este, într-adevăr, radicalizarea intenționată a poziției transnistrene. Astfel, menținerea unor negocieri tactice din partea Republicii Moldova, însă fără cedări, este acel element important, însă nu primordial, deci, nu cu orice scop, însă menținerea unor astfel de negocieri reduce din radicalizarea intenționată pe care Rusia le-o sugerează colegilor transnistreni și care o implementează în Republica Moldova.
Experții sunt întrebați ce este de făcut în asemenea circumstanțe în care, pe de o parte, soluționare politică nu se prevede. Federația Rusă este interesată în status-quo, ba chiar în crearea unei situații și mai negative în Republica Moldova, pentru că i-ar strica calculele Ucrainei, Uniunii Europene pe care Rusia cetățenii ruși inclusiv le consideră inamici ai săi.
Deci, ce este de făcut în asemenea circumstanțe? Trebuie de înțeles că subiectele măsurilor de încredere poate fi discutat, aici poate fi înregistrat ceva progres, comunitatea internațională care este interesată să raporteze că au făcut ceva măcar lucru, au cheltuit banii pe niște lucruri care au fost importante, pune presiuni asupra Republicii Moldova în calitatea de președinți ai OSCE-ului sau alte structuri pentru ca, ulterior, la sfârșitul anului să raporteze despre asemenea succese. Însă, autoritățile Republicii Moldova, știind bine de situația din Ucraina, știind bine de aceste presiuni, știind bine de situația actuală din regiunea transnistreană, ar trebui, totuși, să meargă, din păcate, pe formula unui așa-numit joc de sumă nulă, cu alte cuvinte, un element cunoscut la noi ca „târg”.
Dacă regiunea transnistreană își dorește anumite elemente care să corespundă suveranității și integrității Republicii Moldova, noi am putea să le dăm anumite elemente, însă nu toate pe care le cer ei. Transportul internațional este un subiect foarte important în discuția asta, pentru că doar prin transportul internațional firmele care s-au implicat din Federația Rusă, persoane din Federația Rusă, din regiunea transnistreană și din Republica Moldova tot, ar putea câștiga bani. Acestea sunt subiecte foarte importante, foarte sensibile și trebuie tratate foarte atent.
Haideți să luăm, de exemplu, funcționarea școlilor cu grafie latină. Pe moment au fost semnate o serie de documente care au venit cu o serie de promisiuni. Eu n-am văzut să se meargă mai mult de promisiuni.
Interacțiunea în domeniul telecomunicațiilor. De fapt, este un lucru bun, pentru că, până la urmă, conectează oamenii, avem rude toți, multă lume are rude din ambele părți. Nu este un lucru rău. Deci, iată un exemplu neutru, promisiuni pe care încă nu le vedem implementate, un lucru pozitiv când sunt conectați oamenii. Utilizarea pământului – un lucru pozitiv. Dar, într-același timp, deschiderea podului Gura Bâcului – păi, ce fel de deschidere a podului când tu încalci prevederile Comisiei Unificate de Control și a Zonei de securitate și pui persoane armate acolo, care opresc libera circulație, care ar trebui să fie unul din principiile deja agreate în procesul de reglementare transnistreană? Deci, sunt momente subtile și uneori pozitive, uneori negative în acest proces.
Republica Moldova ar trebui, cu siguranță, să nu treacă de linia suveranității și integrității sale teritoriale. Orice cedare, dacă ar fi în genere făcută de către Republica Moldova, trebuie să fie măsurată de șapte ori și să primească cel puțin tot atâta în schimb din partea autorităților transnistrene. Și la cel mai mărunt semn de greșeală din partea transnistrenilor sau încălcare intenționată, aceste cedări trebuie să fie retrase.
Noi am cedat prea mult. Noi am cedat unilateral pe parcursul negocierilor, astfel de cedări nu au dus la nimic, mai mult decât atât, au transformat regiunea transnistreană într-o gaură neagră de contrabandă care afectează și acum Republica Moldova. Ba mai mult decât atât: există speculații că și businessul din Republica Moldova, la nivel cel mai înalt, ar fi legat cu Sheriff-ul și alte firme de acolo.
Sunt situații destul de complicate. Nu poți să dai recomandări autorităților Republicii Moldova atâta timp cât ai suspiciuni că cel puțin o parte din autoritățile Republicii Moldova sunt de facto legate prin legături de business cu acest regim separatist și, în esență, criminal.”
